ICCJ. Decizia nr. 2580/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2580/2013
Dosar nr. 1508/1259/2011*
Şedinţa publică de la 27 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
La data de 09 septembrie 2011, reclamanta Asociaţia F. Rucăr a chemat în judecată pârâta C. Rucăr Societate Cooperativă, pentru a se constata nulitatea absolută a fuziunii Cooperativei de Consum Rucăr cu Societatea Cooperativă F. Rucăr şi a actului constitutiv intitulat „Statut al Cooperativei de Consum - C. Rucăr, Rucăr, judeţul Argeş”, cu plata cheltuielilor de judecată, cererea fiind înregistrată sub nr. 1508/1259/2011 pe rolul Tribunalului Specializat Argeş.
La data de 03 noiembrie 2011, pârâta C. Rucăr Societate Cooperativă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ridicând excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes în promovarea acţiunii de către reclamantă, având în vedere că aceasta este un terţ faţă de actele juridice a căror nulitate absolută o solicită.
La data de 21 noiembrie 2011, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, solicitând respingerea, ca neîntemeiate, atât a celor două excepţii, cât şi a apărărilor de fond.
La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2012 au fost puse în discuţia părţilor excepţiile ridice prin întâmpinare de către pârâtă şi prin încheierea din data de 30 ianuarie 2012, excepţiile fiind respinse, ca nefondate.
Prin sentinţa nr. 390 din 06 martie 2012, Tribunalul Specializat Argeş a admis acţiunea formulată de reclamantă; a constatat nulă absolut fuziunea dintre Cooperativa de Consum Rucăr şi Societatea Cooperativă F. Rucăr; a constatat nul actul constitutiv intitulat „Statutul Cooperativei de Consum C. Rucăr”, aprobat la 05 ianuarie 2001 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuielijde judecată în sumă de 10 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C. Rucăr Societate Cooperativă solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei interesului şi respingerea acţiunii.
În motivare se arată că instanţa a nesocotit dispoziţiile legale realizând o apreciere greşită a situaţiei de fapt, respingând excepţiile invocate prin întâmpinare, prin încheierea din 31 ianuarie 2012.
Prin decizia nr. 53/A-C din 12 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul formulat de pârâta C. Rucăr Societate Cooperativă, împotriva sentinţei nr. 390 din 06 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş în Dosarul nr. 1508/1259/2011*, intimată fiind reclamanta Asociaţia F. Rucăr.
A schimbat sentinţa în tot, în sensul că a respins cererea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin încheierea din 31 ianuarie 2012, prima instanţă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, justificat de faptul că scopul noii asociaţii este acela de a dobândi pădurea ce a aparţinut fostei Societăţi Cooperative F. Rucăr.
În raport de motivele de apel şi de atacarea încheierii menţionate, alături de sentinţă, a fost analizată, în prealabil, soluţia dată acestor excepţii.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1586 din 11 aprilie 2000, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 1387/2000, irevocabilă prin neapelare, cererea formulată de membrii Comitetului ad-hoc al Obştii Moşnenilor Muntelui C. şi G.M., de acordare a personalităţii juridice a fost admisă, fiind acordată personalitate juridică acestei obşti, dispunându-se înregistrarea sa în registrul special al Judecătoriei Câmpulung.
Prin sentinţa civilă nr. 284 din 30 ianuarie 2001, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 1749/2001, de asemenea, irevocabilă, a fost admisă cererea formulată de Cooperativa de Consum Rucăr, dispunându-se reînfiinţarea acesteia, prin fuziunea cu Cooperativa F. Rucăr, conferindu-se personalitate juridică Cooperative de Consum Rucăr.
S-a dispus, totodată, înregistrarea persoanei juridice la Registrul Comerţului.
Prin sentinţa civilă nr. 1438 din 04 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 65/2001, irevocabilă, a fost admisă plângerea formulată de A.M., B.N., P.V., I.S., N.P. şi Ş.P. împotriva hotărârii C.J.F.F. Argeş nr. 133 din 31 octombrie 2000, a fost modificată hotărârea menţionată, în sensul că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a Cooperativei F. Rucăr pentru 218,65 ha pădure-vegetaţie forestieră situată în Muntele C. şi G.M.
Pe cale de consecinţă, s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie din 23 august 2002, pentru Obştea C., reprezentată prin A.M., pentru o suprafaţă de 419 ha, din care, potrivit menţiunilor procesului-verbal, face parte şi suprafaţa la care se referă sentinţa irevocabilă nr. 1438 din 04 aprilie 2001.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere deţinute de Cooperativa F. s-a realizat în temeiul Legii nr. 1/2000, instanţa reţinând, prin hotărârea irevocabilă sus-menţionată, că acţiunea aparţine membrilor Cooperativei F., parte integrantă din Obştea C., potrivit sentinţei nr. 32 din 08 februarie 1946, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
A reţinut instanţa, în considerente, că această Cooperativă F. nu a încetat să existe vreodată ca persoană juridică, iar faptul că Obştea C. a fost reorganizată potrivit Legii nr. 1/2000, nu este de natură a înlătura calitatea procesuală, iar încetarea, ca persoană juridică a Cooperativei F., reflectând mai degrabă o încălcare a vechiului statut de funcţionare a Obştii C.
A reţinut instanţa că şi Cooperativa F. s-a reorganizat, potrivit sentinţei nr. 284/2001, ceea ce-i conferă calitatea de persoană îndreptăţită, terenul deţinut anterior naţionalizării fiind menţionat în extrasul emis de arhivele statului din 14 decembrie 2000.
O parte dintre reclamanţii din cererea respectivă sunt, totodată, membri fondatori în Cooperativa de Consum C. Rucăr, astfel că din fosta formă asociativă unii membrii au participat la noua asociaţie cooperativă.
Deşi tabelul cuprinzând membrii moştenitori ai foştilor proprietari, depus la dosarul în care a fost autorizată fuziunea, a fost contestat de către reclamantă, nu s-a făcut dovada susţinerilor din cerere, respectiv că aceştia sunt pretinşi moştenitori ai membrilor acţionari ai Societăţii Cooperative F., mai mult, primii membri menţionaţi în tabelul de la dosar formulând cerere de reconstituire pentru bunurile deţinute de Cooperativa F.
Prin urmare, la momentul 09 aprilie 2001, deşi s-a pus în discuţie lipsa capacităţii procesuale active a reclamanţilor, potrivit întâmpinării formulate de Prefectura Judeţului Argeş - C.J.F.F. în Dosarul nr. 65/2001, această excepţie a fost soluţionată irevocabil, prin sentinţa nr. 1438/2001, în privinţa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate al Cooperativei F. Rucăr.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier în discuţie a avut ca temei art. 26 şi urm. din Legea nr. 1/2000, care prevede reconstituirea la cererea foştilor membri ai formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, ceea ce s-a şi întâmplat prin sentinţa nr. 1438 din 04 aprilie 2001.
Art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 1/2000 arată că exploatarea terenurilor forestiere reconstituite potrivit legii, se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţia statului român în perioada anilor 1921-1940, iar pentru organizarea exploatării terenurilor forestiere şi a determinării responsabilităţilor cu privire la exploatarea lor, persoanele îndreptăţite se vor constitui în formele asociative iniţiale de composesorat, păduri grănicereşti, devălmăşie de moşneni, obşti nedivizate de răzeşi, etc.
Ca atare, reconstituirea se face la cererea foştilor membri ai formei asociative şi numai în vederea exploatării terenurilor forestiere reconstituite potrivit legii se constituie fostele forme asociative după procedura prevăzută de text.
În acest context, s-a constatat că dintre foştii membri ai Cooperativei F. o parte a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate prin admiterea plângerii formulate împotriva hotarârii C.J.F.F. nr. 133/2000, instanţa dispunând reconstituirea asupra fostului teren aparţinând Cooperativei F. din Rucăr de 218,65 ha în punctele „C.” şi „G.M.”.
Faţă de prevederile legii, cererea de reconstituire trebuia formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 1/2000, la expirarea căruia reclamanta din prezenta cauză, Asociaţia F. Rucăr nu exista ca persoană juridică, fiind constituită ca societate cooperativă abia la 19 mai 2011, fiind înregistrată în 03 iunie 2011 în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la Grefa Judecătoriei Piteşti.
Ca atare, la momentul sesizării instanţei cu cererea de nulitate absolută a actului de fuziune, reclamanta nu mai justifică un interes în formularea cererii, de vreme ce reconstituirea s-a făcut exclusiv la cererea foştilor membri ai formelor asociative, care şi-au pierdut personalitatea juridică după anul 1949, nefăcându-se dovada că dintre membrii Asociaţiei F. Rucăr, menţionaţi în actul constitutiv, toţi sau o parte dintre aceştia au formulat cerere de reconstituire, în termenul prevăzut de legea specială.
De altfel, în faţa instanţei de apel, s-a arătat de către reprezentanţii Asociaţiei F. Rucăr, prezenţi în sală, că şi alţi membri ai fostei asocieri au cerut reconstituirea, însă cererile acestora au fost respinse, fără ca soluţia să fi fost atacată, în faţa instanţei judecătoreşti.
Prin urmare, deşi ca terţ faţă de actul de fuziune, invocând o cauză de nulitate absolută, reclamanta ar justifica cerinţa calităţii procesuale active, în prezent, nu s-a identificat de către instanţa de apel, faţă de momentul formulării cererii de chemare în judecată şi de dobândirea capacităţii civile de folosinţă, interesul practic urmărit prin formularea acţiunii.
În acest context, argumentele aduse de reclamantă referitor la cauzele de nulitate ale fuziunii, determinate de inexistenţa personalităţii juridice a Societăţii Cooperative F. Rucăr, care a încetat la naţionalizare, respectiv de lipsa convocării membrilor fostei cooperative, de absenţa adunării generale comune a celor două cooperative şi de lipsa înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului nu au mai fost analizate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Asociaţia F. Rucăr Piteşti, aducându-i următoarele critici:
1. Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Astfel, instanţa de apel, deşi a recunoscut că reclamanta justifică cerinţa calităţii procesuale active nu a analizat legalitatea şi temeinicia primei instanţe.
Constatând că la data formulării acţiunii reclamantei nu mai exista interesul promovării acesteia, întrucât se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 218 ha teren cu vegetaţie forestieră Societăţii Cooperative F. Rucăr Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 1438 din 04 aprilie 2001 a Judecătoriei Câmpulung, instanţa de apel a greşit, deoarece la data când a avut loc fuziunea care se contestă - 05 ianuarie 2001, reconstituirea nu se realizase, sentinţa respectivă fiind pronunţată la data de 04 aprilie 2001.
S-a apreciat de către recurentă că aceste considerente sunt străine de natura pricinii, deoarece cererea formulată de către unii dintre moştenitorii foştilor membri ai Societăţii Cooperative F. Rucăr, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurii ce a aparţinut acestei forme asociative, nu avea ca efect, prin ea însăşi, redobândirea capacităţii de folosinţă şi reînfiinţarea acestei forme asociative, doar că această redobândire a capacităţii de folosinţă era impusă de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Legea nr. 1/2000, ca o condiţie pentru retrocedarea terenurilor.
2. Hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cu referire la dispoziţiile art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000.
Potrivit acestor texte de lege, reconstituirea şi retrocedarea terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au aparţinut formelor asociative arătate în textele de lege, nu se putea realiza decât după parcurgerea fazei prealabile de redobândire a calităţii de persoană juridică.
Recurenta-reclamantă a susţinut că prin sentinţa nr. 1438/2001 a Judecătoriei Câmpulung, s-a reconstituit dreptul de proprietate unei forme asociative care nu exista, în realitate, pentru că nu se parcursese etapa prealabilă, a redobândirii personalităţii juridice.
S-a mai susţinut că sentinţa nr. 284 din 30 ianuarie 2011 a Judecătoriei Câmpulung, prin care a fost aprobată pretinsa fuziune şi s-a încuviinţat acordarea personalităţii juridice a noii Cooperative de Consum C. Rucăr, nu trebuie luată în seamă, deoarece, deşi s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerţului, aceasta nu a fost niciodată înregistrată în acest registru, singurele înregistrări referindu-se la reorganizarea acestei cooperative în societate cooperativă, după apariţia Legii nr. 1/2005.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Prima critică nu poate fi reţinută.
Astfel, instanţa de apel a arătat că reclamanta are calitate procesuală activă deoarece a invocat un motiv de nulitate absolută, care poate fi invocat şi de către un terţ faţă de contractul de fuziune, însă a arătat că reclamanta nu are un interes practic în invocarea acestei nulităţi absolute, câtă vreme ea, ca persoană juridică, a fost înfiinţată abia în anul 2011 şi, prin urmare, ea nu ar putea pretinde că este persoana juridică căreia trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 218 ha teren cu vegetaţie forestieră în anul 2001, mai ales că există hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren către alte persoane juridice ce existau la data respectivă.
Afirmaţia recurentei-reclamante că la data la care a avut loc fuziunea, 05 ianuarie 2001, reconstituirea nu se realizase, deoarece sentinţa nr. 1438 a Judecătoriei Câmpulung a fost pronunţată dala data 04 aprilie 2001 şi că, la această dată Cooperativa F. Rucăr nu avea personalitate juridică nu poate fi reţinută, deoarece, aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, pe de o parte, prin sentinţa civilă nr. 1586 din 11 aprilie 2000 a Judecătoriei Câmpulung a fost acordată personalitate juridică Obştii Moşnenilor Muntelui C. şi G.M., iar, pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 284 din 30 ianuarie 2001, aceeaşi instanţă a dispus reînfiinţarea Cooperativei de Consum Rucăr prin fuziune cu Cooperativa F. Rucăr, acordându-se personalitate juridică Cooperative de Consum Rucăr.
Ca atare, considerentele deciziei recurate nu sunt contradictorii şi nici străine de natura pricinii, instanţa de apel arătând doar că, în mod greşit, prima instanţă a trecut la analizarea, pe fond, a pricinii, neţinând seama de faptul că excepţia invocată de pârâtă este întemeiată, cât timp reclamanta a fost înfiinţată în anul 2011 şi nu a atacat hotărârile judecătoreşti prin care s-a acordat personalitate juridică Cooperativei de Consum Rucăr şi Cooperativei F. Rucăr, respectiv cea prin care s-a dispus fuziunea dintre cele două.
2. Nici cea de a doua critică nu poate fi reţinută.
Reclamanta nu poate pretinde, la această dată, că o hotărâre judecătorească ce a rămas irevocabilă, respectiv sentinţa nr. 1438/2001 a Judecătoriei Câmpulung, a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Legea nr. 1/2000, aceasta intrând în puterea lucrului judecat.
Membrii asociaţi ai recurentei-reclamante trebuiau să întreprindă demersurile necesare pentru reînfiinţarea reclamantei încă din anul 2000, situaţie în care ar fi avut calitatea de a contesta, în anul 2001, sentinţa respectivă, de aceea, la această dată, recurenta-reclamantă nu poate avea un interes practic de a cere anularea fuziunii, ea nemaiputând face demersurile legale pentru retrocedarea respectivei suprafeţe de teren.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta -reclamantă la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Asociaţia F. Rucăr Piteşti împotriva deciziei nr. 53/A-C din 12 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C. Societate Cooperativă Rucăr.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2568/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2582/2013. Civil → |
|---|
