ICCJ. Decizia nr. 2867/2013. Civil. încuviinţare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2867/2013
Dosar nr. 808/46/2012
Şedinţa publică din 27 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 1441 din 5 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3239/216/2011 a admis recursul formulat de debitorii S.J.H. şi S.P.S., împotriva încheierii din 30 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 3239/216/2011 şi a modificat încheierea, respingând cererea de încuviinţare a executării silite.
La data de 16 august 2012, menţionată de către petent pe cererea sa, depusă la poştă către un oficiu din Germania care, însă, nu a aplicat şi o ştampilă cu data primirii, singura fiind cea de intrare pe teritoriul statului român la data de 24 august 2012, a formulat cerere de revizuire creditorul S.H. solicitând, totodată, suspendarea executării hotărârii prin care s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite.
Temeiul revizuirii a fost descoperirea unui act nou, respectiv a deciziei civile nr. 389 din 28 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, înscris cu valoare probatorie asupra cauzei în care hotărârea de revizuit a fost dată şi care nu putea fi invocat în cadrul judecăţii iniţiale întrucât, deşi instanţa era sesizată, nu se pronunţase încă.
În motivare, a arătat că aceeaşi cerere de încuviinţare a executării silite s-a înregistrat atât pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, cât şi la Tribunalul Sibiu, ambelor instanţe solicitându-se încuviinţarea executării silite a hotărârii date de Tribunalul München în Dosarul nr. 10 O 1302/11, executorie din data de 3 septembrie 2011, în contradictoriu cu aceiaşi debitori.
Judecata pornită pe rolul instanţelor din raza Curţii de Apel Piteşti s-a desfăşurat mai rapid, ajungându-se la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, în vreme ce, cea iniţiată pe raza Curţii de Apel Alba Iulia a fost finalizată abia la data de 28 iunie 2012.
În opinia sa, cea de-a doua pronunţare în care o astfel de cerere de încuviinţare a fost admisă, se constituie într-un act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., aptă de a conduce la schimbarea concluziilor la care judecătorul putea ajunge dacă ar fi cunoscut existenţa ei.
Cererea de suspendare a executării silite primind termen separat, la data de 18 septembrie 2012, a fost soluţionată după ce s-a pus în vedere achitarea unei cauţiuni, prin încheierea pronunţată în camera de consiliu din 25 septembrie 2012, fiind respinsă.
În şedinţa publică din 25 septembrie 2012, examinându-se cererea de revizuire, instanţa a pus în discuţie termenul de formulare a acesteia, faţă de apărarea intimaţilor în sensul că ar fi fost tardiv formulată.
Prin decizia civilă nr. 1948 pronunţată la 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de S.H. prin mandatar avocat N.M., împotriva deciziei civile nr. 1441 din 5 iunie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi a respins cererea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că revizuentul a invocat drept act nou o hotărâre în care a stat ca parte în proces, hotărâre nesupusă comunicării, după respingerea recursului promovat împotriva sentinţei date sub nr. 357/2012 de Tribunalul Sibiu, la o dată care nu reiese din cuprinsul hotărârii pronunţate de către Curtea de Apel Alba Iulia.
Potrivit dispoziţiilor art. 324 pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de 1 lună şi momentul socotirii lui începe din ziua în care au fost descoperite înscrisurile invocate ca acte noi.
Curtea a reţinut că, în cauza de faţă, înscrisul este hotărârea pronunţată de Tribunalul Sibiu, rămasă irevocabilă la data de 28 iunie 2012.
Curtea a apreciat că de la acest moment, cel târziu, începe să curgă termenul de 30 zile în care putea fi promovată cererea de revizuire, cauza rămânând în pronunţare la data de 21 iunie 2012, când au avut loc dezbaterile şi ascultarea părţilor de către complet.
În aceste condiţii, cererea formulată cel mai devreme la data de 16 august 2012, dată înscrisă chiar pe memoriul de promovare a căii extraordinare a căii de atac de către parte, s-au scurs mai mult de o lună, cât legea prevede, revizuenţii neinvocând şi nedovedind vreun motiv pentru care curgerea termenului ar putea fi considerată o altă dată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul S.H..
În motivare a arătat că termenul de revizuire prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ., de o lună, începe să curgă din ziua în care a fost descoperit înscrisul invocat ca act nou, respectiv de când recurentul a luat cunoştinţă de conţinutul motivării hotărârii (actul nou) în extenso. La data de 25 iunie 2012 hotărârea nu era nici măcar redactată. Susţine că termenul de revizuire începea să curgă din data de 1 august 2012.
La termenul de judecată din data de 27 mai 2013 Înalta Curte a pus în discuţie în şedinţa publică excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimaţi prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile art. 299 alin. (1) şi art. 328 alin. (1) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Analizând lucrările dosarului Înalta Curte constată că excepţia este incidentă pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În cauza de faţă se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, excepţie făcând în condiţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. situaţia revizuirilor cerute în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru hotărâri potrivnice, când calea de atac este recursul, dacă cererea de revizuire nu a fost soluţionată de Înalta Curte.
În speţă, recursul priveşte o hotărâre prin care s-a soluţionat o cerere de revizuire, în temeiul dispoz. art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a unei hotărâri irevocabile pronunţate de o instanţă de recurs, respectiv decizia civilă nr. 1441 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Piteşti.
Prin urmare, nu sunt incidente dispoz. art. 328 alin. (2) C. proc. civ., ci dispoz. art. 328 alin. (1) C. proc. civ.
Cum, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită şi cum decizia pronunţată în soluţionarea revizuirii nu se încadrează între hotărârile menţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. ce pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabilă (prin aceasta instanţa soluţionând calea de atac a recursului) în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
Întrucât a pierdut procesul, recurentul-revizuent a căzut în pretenţii faţă de intimaţi, astfel că fiind întrunite cerinţele art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de aceştia în această fază procesuală, în cuantum de 500 RON, constând în onorariu de avocat, dovedit cu chitanţa din 21 mai 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de revizuentul S.H. împotriva deciziei civile nr. 1948 pronunţată la 25 septembrie 2012 de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Obligă recurentul S.H. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimaţii S.J.H. şi S.P.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2171/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2891/2013. Civil → |
|---|
