ICCJ. Decizia nr. 2899/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2899/2013
Dosar nr. 21/85/2001
Şedinţa publică din 28 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 07 mai 1991, reclamanta C.E. a chemat în judecată pârâtele întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală Sibiu şi Primăria oraşului Copşa Mică, solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi folosinţă imobilul înscris în CF Copşa Mică, curte în suprafaţă de 1.057 m.p., grădină intravilan 1.680 m.p., loc de casă intravilan de 774 m.p. şi loc de casă 283 m.p., şi clădiri atelier brutărie, magazie, şură grajd.
Ulterior, reclamantă şi-a precizat! acţiunea, chemând în judecată şi pe pârâta SC P. SA Mediaş, solicitând să se constate că dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi ale H.G. nr. 834/1991 nu sunt aplicabile imobilului, să se constate nulitatea încheierilor ide intabulare prin care statul, şi apoi pârâta SC P. SA s-au intabulat ca proprietari ai imobilului, să se dispună rectificarea cărţii funciare în sensul revenirii la situaţia anterioară.
În urma mai multor cicluri procesuale, prin Sentinţa civilă nr. 1211 din 22 decembrie 2008, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea formulată de reclamanta C.E., continuată de moştenitorii C.A. şi C.J., reţinând, în esenţă, că acţiunea nu poate fi admisă, având în vedere principiul unanimităţii. Astfel, a arătat instanţa de fond, în literatura juridică şi în practica judiciară s-a arătat că reclamantul, în ceea ce priveşte acţiunea în revendicare, trebuie să fie proprietar unic şi exclusiv al bunului, doar unul dintre coproprietari nu poate revendica bunul aflat în coproprietate, ori antecesorii reclamantei C.E. au avut în proprietate doar cota de 3/9 din întregul imobil. Sub acest aspect, s-a reţinut că, deşi antecesorii reclamantei C.E. au avut în proprietate doar cota de 3/9 din întregul imobil, pe cale administrativă s-a restituit moştenitorilor acestora întregul imobil înscris în CF, în suprafaţă de 1.680 m.p., iar pentru cel transcris în CF, teren în suprafaţă de 1.057 m.p., şi pentru casa demolată s-a emis Dispoziţia nr. 265/2006 a Primarului Oraşului Copşa Mică, prin care aceloraşi moştenitori li se propune acordarea de despăgubiri pentru întreaga cealaltă parte din imobilul preluat de stat. In acest fel, deşi erau îndreptăţiţi la măsuri reparatorii doar pentru cota de 3/9 din imobil, moştenitorii foştilor proprietari de CF ai acestei cote, au primit măsuri reparatorii pentru întregul imobil, atât prin restituire în natură, cât şi prin despăgubiri.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia nr. 51 din 04 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, reţinându-se că criticile aduse de reclamanţi hotărârii primei instanţe sunt nefondate, în esenţă pentru aceleaşi motive ca şi cele reţinute de tribunal.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamanţii C.A. şi C.J., arătând că instanţa de apel „a păstrat în mod nelegal sentinţa tribunalului” şi „nu a analizat cauza conform celor scrise în motivele de apel depuse ” .
În motivarea cererilor de recurs, reclamanţii-recurenţi prezintă un scurt istoric al faptelor şi îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei, fără să formuleze, în concret, critici privind soluţia Curţii de Apel Alba Iulia, care să poată face posibilă încadrarea acestora într-unui din motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se doar la a susţine, în esenţă, că din probele administrate în cauză rezultă că întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea acţiunii.
Analizând recursurile declarate reclamanţii C.A. şi C.J., se constată că acestea sunt nule, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.
Art. 3021 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În cererea de recurs formulată de recurs reclamanţii C.A. şi C.J., se constată că aceştia îşi exprimă în termeni foarte generali nemulţumirea faţă de hotărârea pronunţată, fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate invocate, în sensul textului procedural amintit.
Or, simpla nemulţumire a unei părţi faţă de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nicio trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.
Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se vor constata nule recursurile declarate de reclamanţii C.A. şi C.J. împotriva deciziei nr. 51 din 04 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nule recursurile declarate de reclamanţii C.A. şi C.J. împotriva deciziei nr. 51 din 04 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2819/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2941/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
