ICCJ. Decizia nr. 2943/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2943/2013
Dosar nr. 62485/3/2011
Şedinţa publică din 29 mai 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 838 din 17 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a luat act de renunţarea reclamantului B.E. la judecata în contradictoriu cu pârâţii SC Ş.S. SA, SC V.P. SA şi B.I.L.
A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii A.V.A.S. şi Statul Român, prin M.F.P.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcţiilor şi lucrărilor ridicate pe terenul său, în condiţiile art. 494 C. civ.
Prin Decizia nr. 551/A/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 12.344 m.p., la care se face referire prin prezenta acţiune.
Deşi s-a constatat nevalabilitatea titlului statului, cu consecinţa recunoaşterii validităţii titlului reclamantului, dreptul de proprietate a fost transmis de acesta unui terţ ce a dobândit în mod irevocabil proprietatea.
Prin Decizia nr. 367/ A din 16 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a constatat că, la termenul din 31 ianuarie 2012, tribunalul a admis corect excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a C.S.M.
Chiar dacă acţiunea reclamantului este respinsă, nu există raport juridic între parte şi această instituţie, stabilit prin lege sau în baza vreunui contract, care să justifice calitatea procesuală pasivă a Consiliului Superior al Magistraturii.
În măsura în care o hotărâre judecătorească este apreciată ca nelegală şi netemeinică, partea are posibilitatea exercitării căilor de atac, iar nu chemarea în garanţie a C.S.M., care are atribuţii legate doar de cariera magistratului.
În ceea ce priveşte fondul raportului juridic dedus judecăţii, instanţa de apel a constatat că, prin Decizia nr. 551 din 30 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a reţinut calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită să obţină măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii speciale, pentru terenul în suprafaţă de 12.344 m.p.
Reclamantul nu poate pretinde un drept de proprietate asupra clădirilor, pentru că nu există nici o hotărâre judecătorească irevocabilă sau o dispoziţie administrativă care să statueze calitatea sa de proprietar asupra terenului pe care se află construcţiile solicitate.
În plus, a reţinut instanţa de apel, reclamantul sau antecesorii acestuia nu au avut vreodată calitatea de proprietar asupra construcţiilor, care să fi fost preluate de stat sau alte persoane juridice în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001.
Aşa cum în mod corect a constatat tribunalul, urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra terenului la data edificării construcţiilor, acţiunea în constatarea a accesiunii imobiliare este neîntemeiată, nemaifiind necesară analizarea altor aspecte.
Cât priveşte calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., instanţa de apel a constatat că această excepţie nu poate fi examinată cât timp reclamantul nu a făcut dovada calităţii de proprietar al terenului, iar instanţele anterioare nu au cercetat cauza pe fond pentru a verifica cine este proprietarul construcţiilor, respectiv cine are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul B.E.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu a consemnat dezbaterile de şedinţă din 16 octombrie 2012 într-o încheiere semnată de judecători şi grefieri.
Decizia atacată este lovită de nulitate şi pentru faptul că a menţionat în cauză persoane - SC V.P. SA, SC Ş.S. SA - faţă de care a renunţat la judecată.
Recurentul a mai arătat că instanţa de apel a schimbat înţelesul lămurit al actului dedus judecăţii cu privire la calitatea procesuală pasivă a C.S.M., printr-o motivare hilară şi aberantă.
Incidenţa pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. este justificată şi de faptul că nu a cerut instanţei de apel să judece nici hotărârea Înaltei Curţi şi nici pe cea a curţii de apel cu privire la calitatea sa de proprietar al terenului aflat sub construcţii.
Recurentul a mai arătat că motivarea instanţei privind calitatea sa de proprietar al terenului este aberantă, mincinoasă şi ruşinoasă şi frizează absurdul.
Recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că decizia atacată este lovită de nulitate, pentru că nu cuprinde încheierea de dezbateri şi menţionează pârâţii faţă de care a renunţat la judecată.
Aceste critici nu pot fi primite, deoarece se constată că hotărârea atacată cuprinde partea introductivă în care sunt consemnate dezbaterile care au avut loc înainte de acordarea cuvântului asupra fondului cauzei cât şi cele asupra fondului.
Eventualele nemulţumiri ale reclamantului cu privire la modul în care au fost consemnate cele petrecute în instanţă nu pot fi exprimate pe calea recursului, ci prin intermediul unei alte instituţii procedurale, la care reclamantul nu a apelat.
Nici susţinerea referitoare la greşita păstrare în cadrul procedurii la instanţa de apel a pârâţilor faţă de care a renunţat la judecată nu este fondată pentru că, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii prin care s-a constatat renunţarea la judecată, pârâţii faţă de care renunţarea la judecată a operat îşi păstrează calitatea de intimaţi în căile de atac.
Aceasta se datorează faptului că soluţia constatării renunţării la judecată faţă de anumiţi pârâţi nu echivalează cu o scoatere a acestora din proces, căile de atac urmând a se judeca în acelaşi cadru procesual în care a avut loc şi judecata în prima instanţă. Aceasta cu atât mai mult cu cât, deşi încheierea prin care s-a luat act de renunţare la judecată nu este supusă căii de atac a apelului, ea este, totuşi, susceptibilă de recurs, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Cât priveşte criticile încadrate de recurent în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că acestea nu se circumscriu textului de lege invocat.
Astfel, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin urmare, acest motiv de recurs se aplică doar atunci când, prin hotărârea pronunţată, instanţa a nesocotit principiul potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
În cauză, recurentul susţine că incidenţa art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este atrasă de faptul că instanţa de apel a motivat neadecvat calitatea procesuală pasivă a C. S.M. şi a interpretat hotărârea Înaltei Curţi şi a curţii de apel cu privire la calitatea sa de proprietar al terenului aflat sub construcţii.
Or, aceste elemente nu pot fi analizate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că nu vizează actul juridic dedus judecăţii, ci aspecte procedurale, de natură a atrage, eventual, incidenţa altor motive de casare sau modificare, care nu au fost menţionate de recurent.
Instanţa de recurs, însă, nu poate face o analiză cu privire la modul în care instanţa de apel a soluţionat chestiunea calităţii procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii sau a modului de interpretare al hotărârilor judecătoreşti anterioare, pentru că recurentul nu face critici de nelegalitate sub acest aspect, limitându-se doar să afirme că motivarea este aberantă şi hilară.
Faţă de cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamant este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 367/ A din 16 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2941/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2948/2013. Civil. Evacuare. Revizuire - Recurs → |
|---|
