ICCJ. Decizia nr. 2902/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2902/2013
Dosar 24554/3/2009
Şedinţa publică de Ia 28 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 09 iunie 2009 sub nr. 24554/3/2009, reclamanta SC M.H. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 55.782,83 RON; stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 3.930.750 RON, echivalentul a 937.500 euro, la cursul de 4,1928 RON/1 euro, din care suma de 513.618 RON, echivalentul a 122.500 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.417,132 RON, echivalentul a 815.000 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării, reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit Anexei nr. 3 la H.G nr. 181/2009 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1.546/2006 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti", a H.G. nr. 865/2007 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti, care face parte din cadrul obiectivului de investiţii Autostrada Bucureşti-Braşov", şi a H.G. nr, 425/2008 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti" a fost supusa procedurii de expropriere pentru terenul în suprafaţa de 1.225 mp, situat în comuna Ş.J., Jud. Ilfov. În conformitate cu prevederile art. IV1 din H.G. nr. 181/2009, reclamanta a formulat cererea înregistrată din data de 09 aprilie 2009, prin care a solicitat plata justei despăgubiri.
În data de 09 aprilie 2009 s-a întocmit procesul verbal prin care reclamanta a refuzat oferta propusa de C.N.A.D.N.R SA cu privire la despăgubiri, respectiv suma de 55.782,83 RON, conform raportului de evaluare din data de 18 august 2008 întocmit de expert D.M..
Ulterior, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea cu privire la terenul mai sus menţionat şi s-a stabilit ca şi cuantum al despăgubirilor suma totala de 55.782,83 RON, adică 45,5370 RON/mp.
În ce priveşte acest cuantum al despăgubirilor, prevederile legale în vigoare prevăd ca despăgubirea acordata trebuie să fie justă.
Astfel, potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţie „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta şi prealabila despăgubire".
De asemenea, art. 481 C. civ. dispune ca „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica şi primind o dreapta şi prealabila despăgubire.", iar art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate stabileşte ca „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, după o dreapta şi prealabila despăgubire, prin hotărâre judecătoreasca".
La instituţia exproprierii ca restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate face trimitere şi art. 1 din Protocolul 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevede ca "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publica şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional".
Mai mult, potrivit art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, raportul de evaluare care se întocmeşte cu ocazia exproprierii trebuie sa aibă în vedere „expertiza actualizata de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 771 alin. (52) din C. fisc.".
Despăgubirea ar trebui sa reprezinte o compensaţie pentru pierderea suferita de reclamantă ca urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii şi ar trebui să fie justă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, sa acopere întreaga pierdere suferita.
La stabilirea despăgubirilor,s-a solicitat să se aibă în vedere întreaga suprafaţa (şi în mod corespunzător întreaga valoare) a terenului aflat în proprietatea reclamantei şi nu numai a celui expropriat deoarece, urmare a procedurii de expropriere,reclamanta este în imposibilitatea de a folosi restul de teren potrivit scopului în care a fost achiziţionat, şi anume realizarea unor investiţii.
S-a susţinut că valoarea de 45,5370 RON/mp - adică aproximativ 10 euro/mp - stabilita de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în condiţiile în care preţul de vânzare al unui astfel de teren în zona este de cel puţin 100 euro/mp, nu este nici pe departe apropiata de valoarea de circulaţie şi nici justa.
Având în vedere preţul de piaţa al unui astfel de teren în zona, valoarea despăgubirilor în cuantum de 3.930.750 RON, echivalentul a 937.500 euro a fost stabilita prin raportare la un preţ de 100 euro/mp. Astfel, valoarea totala a despăgubirilor este formata dimsuma de 513.618 RON, echivalentul a 122.500 euro, reprezentând valoarea terenului expropriat în suprafaţa de 1.225 mp şi suma de 3.417.132 RON, echivalentul a 815.000 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 11 august 2009 sub nr. 32947/3/2009, reclamanta SC M.H. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 02 iunie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 7.729 RON; stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 3.948.375 RON, echivalentul a 937.500 euro, la cursul de 4,2116 RON/l euro,din data de 04 august 2009, din care suma de 64.858,64 RON, echivalentul a 15.400 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.883.516,36 RON, echivalentul a 922.100 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării, reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 03 decembrie 2009 pârâtul Statul Român reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 03 decembrie 2009,Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a înaintat cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă pentru discutarea excepţiei de conexitate cu Dosarul nr. 24554/3/2009.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, la data de 11 august 2009 sub nr. 32948/3/2009, reclamanta SC M.H. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 02 iunie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 47.170 RON; stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 3.948.375 RON, echivalentul a 937.500 euro, la cursul de 4,2116 RON/1 euro,din data de 04 august 2009, din care suma de 395.890,4 RON, echivalentul a 94.000 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.552.484,6 RON, echivalentul a 843.500 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării, reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 14 decembrie 2009, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 14 decembrie 2009,Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în vederea discutării conexării cu Dosarul nr. 24554/3/2009.
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2010,Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul art. 164 C. proc. civ. a admis excepţia conexării şi a dispus conexarea Dosarului nr. 32947/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la Dosarul nr. 24554/3/2009.
Prin încheierea din data de 31 martie 2010,Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul art. 164 C. proc. civ. a admis excepţia conexării şi a dispus conexarea şi a Dosarului nr. 32948/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la Dosarul nr. 24554/3/2009.
În probaţiune, reclamanta a solicitat şi i s-a încuviinţat proba cu înscrisuri şi cu expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare.
Raportul de expertiză efectuat de comisia de experţi formată din L.A., P.M. şi M.V. a fost depus la dosar la data de 04 iunie 2010. Răspunsurile experţilor la obiecţiunile încuviinţate de instanţă la raportul de expertiză au fost ataşate la dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 585 din 18 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte cererea, a modificat în parte hotărârea din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 213.150 RON pentru terenul expropriat, situat în comuna Ş.J., jud. Ilfov, în suprafaţă de 1.225 mp a modificat în parte hotărârea din 2 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 26.796 RON pentru terenul expropriat, situat în comuna Ş.J., jud. Ilfov, în suprafaţă de 154 mp. A modificat în parte hotărârea din 2 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, în sensul acordării de despăgubiri în cuantum de 163.560 RON pentru terenul expropriat, situat în comuna Ş.J., jud. Ilfov, în suprafaţă de 940 mp. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Intimata contestatoare SC M.H. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În apel, la termenul din 21 februarie 2012 a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Prin decizia nr. 367 A din 30 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de apelantul pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 585 din 18 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC M.H. SRL. A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că, urmare a admiterii în parte a cererii reclamantei, a modificat în parte hotărârea din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în sensul că a stabilit despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafaţă de 1.225 mp în sumă de 160.156,5 RON. A modificat în parte hotărârea din 02 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în sensul că a stabilit despăgubirile pentru terenul expropriat în suprafaţă de 154 mp la suma de 20.133,96 RON. A modificat în parte hotărârea din 02 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în sensul că a stabilit despăgubirile pentru terenul expropriat în suprafaţă de 940 mp la suma de 122.895,6 RON. Au fost păstrate celelalte dispoziţiile ale sentinţei. A obligat pe intimata reclamantă la 3.000 RON cheltuieli de judecată către apelant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Ş.J. s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 1.225 mp situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov, aparţinând reclamantei şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 55.782,83 RON.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Ş.J. s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 154 mp situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov, aparţinând reclamantei şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 7.728 RON.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 258 din 02 iunie 2009 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Ş.J. s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 940 mp situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov, aparţinând reclamantei şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente acestui imobil, care a fost stabilită la suma de 47.170 RON.
Intimata reclamantă a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite prin aceste hotărâri emise de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând: 1) modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 55.782,83 RON;stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 3.930.750 RON, echivalentul a 937.500 euro, la cursul de 4,1928 RON/1 euro, din care suma de 513.618 RON, echivalentul a 122.500 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.417.132 RON, echivalentul a 815.000 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării, reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii; 2) modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 02 iunie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 7.729 RON; stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 3.948.375 RON, echivalentul a 937.500 euro, la cursul de 4,2116 RON/1 euro,din data de 04 august 2009, din care suma de 64.858,64 RON, echivalentul a 15.400 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.883.516,36 RON, echivalentul a 922.100 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării, reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii; 3) modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 02 iunie 2009 emisa de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ce priveşte cuantumul despăgubirilor de 47.170 RON; stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de 3.948.375 RON, echivalentul a 937.500 euro, la cursul de 4,2116 RON/1 euro,din data de 04 august 2009, din care suma de 395.890,4 RON, echivalentul a 94.000 euro reprezintă valoarea terenului expropriat, iar suma de 3.552.484,6 RON, echivalentul a 843.500 euro, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut în vedere la data achiziţionării, reprezintă valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a exproprierii
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
Alin. (2) şi (3) al aceluiaşi text prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În cazul exproprierii parţiale dacă partea din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a exproprierii, experţii ţinând seama de prevederile alineatului precedent vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor.
De asemenea, potrivit disp. art. 27 din acelaşi act normativ, „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat".
Verificând sentinţa instanţei de fond prin prisma acestor dispoziţii legale, Curtea constată că prin raportul de expertiză efectuat în cauză şi prin răspunsul la obiecţiuni (dosar fond), valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informaţii cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeaşi zonă cu terenurile de evaluat, iar nu „preţul cu care se vând imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială", încălcând astfel dispoziţiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanţa supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare.
Faţă de acestea, Curtea a apreciat că despăgubirile acordate de către instanţa de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În apel s-a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare cumpărare cu privire la terenuri similare celor expropriate.
Pentru a da eficienţă şi a răspunde criteriilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenurilor expropriate, care să se bazeze pe preţurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
În ceea ce priveşte prejudiciul solicitat de către intimata reclamantă, constând în valoarea terenului rămas care nu mai poate fi utilizat conform scopului avut in vedere la data achiziţionării, prima instanţă a apreciat că în suma acordată reclamantei cu titlu de despăgubiri nu poate fi inclusă suma de 19.500 RON stabilită de experţi, reprezentând producţia agricolă ce s-ar fi putut obţine de pe întreg terenul aflat în proprietatea reclamantei, de 9.375 mp, în anul 2010, întrucât nu s-a făcut dovada că înaintea începerii lucrărilor de expropriere intimaţii reclamanţi ar fi cultivat vreodată terenul cu cereale, legume etc, iar ulterior nu au mai putut folosi terenul în acest scop. De asemenea, s-a apreciat că în cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei nu poate fi inclusă nici contravaloarea terenului rămas neexpropriat, astfel cum s-a solicitat, întrucât intimata reclamantă nu au administrat nicio probă din care să rezulte că nu mai poate utiliza terenul rămas conform scopului avut în vedere la data achiziţionării şi anume realizarea unei investiţii, iar pe de altă parte, terenul rămas în proprietatea reclamantei are o suprafaţă mare şi poate fi folosit pentru practicarea agriculturii,fiind teren extravilan arabil.
Soluţia dată acestui capăt de cerere nu a fost criticată în apel, astfel încât evaluarea efectuată prin expertiza tehnică de specialitate administrată în faţa instanţei de apel a vizat doar valoarea reală a terenurilor expropriate.
Din conţinutul raportului de expertiză rezultă că valoarea de piaţă a terenurilor expropriate a fost stabilită la momentul efectuării expertizei(06 martie 2012) prin aplicarea metodei comparaţiei directe, având la bază trei tranzacţii cu terenuri libere, similare, situate în zone similare cu cele evaluate (contractele de vânzare-cumpărare din 06 mai 2011, din 29 iulie 2011 şi din 04 noiembrie 2011).
Prin acest raport de expertiză, comisia de experţi a stabilit valoarea totală a celor trei suprafeţe de teren expropriate la suma de 303.180 RON (68.642,40 euro) şi o valoare unitară de 29,60 euro/mp echivalent 130,74 RON/mp.
Pentru considerentele arătate, având în vedere valoarea despăgubirilor calculate conform dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Curtea, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a modificat hotărârile de stabilire a despăgubirilor din 23 aprilie 2009, din 02 iunie 2009 şi din 02 iunie 2009, emise de C.N.A.D.N.R. SA şi a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 1,225 mp în sumă de 160.156,5 RON, pentru terenul în suprafaţa de 154 mp la suma de 20.133,96 RON şi pentru terenul in suprafaţa de 940 mp la suma de 122.895,6 RON, a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată intimata reclamantă, ca parte căzută în pretenţii, la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către apelantul pârât, reprezentând onorariu experţi conform chitanţei aflată la dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi reclamanta SC M.H. SRL
În motivarea recursului reclamanta SC M.H. SRL a arătat următoarele.
În mod greşit instanţa de apel a considerat că la întocmirea raportului de expertiză în apel au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât expertiza administrata in cauza in apel, conţine preţuri practicate pentru terenuri din zone diferite ca aşezare faţă de localizarea terenului expropriat.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din legea anterior menţionata, se va tine cont la efectuarea expertizei de preţul imobilelor de la data întocmirii raportului de expertiza. Expertiza a fost efectuata in anul 2012, in baza unor contracte încheiate in anul 2011, cu un an mai devreme decât data realizării expertizei.
De asemenea, comisia de experţi a înţeles sa întocmească doar un tabel in care sa treacă doar anumite valori şi a hotărât, fără însă a explica şi a dovedi de unde rezulta acest fapt, sa scadă preturile din cele trei contracte cu diferite procente chiar şi de 25%. În obiecţiunile la expertiza reclamanta a solicitat instanţei de judecata sa pună in vedere comisiei de experţi să detalieze modalităţile pe care aceştia le-au folosit şi motivul reducerii preturilor din cele trei contracte, dar instanţa de apel a respins obiecţiunile.
Nici cu ocazia efectuării acestei expertize nu au fost respectate dispoziţiile menţionate anterior.
Dispoziţiile legale au fost încălcate, cu atât mai mult cu cat nu au fost luate in considerare in momentul efectuării raportului de expertiza caracteristicile terenurilor expropriate, respectiv zona in care sunt amplasate, gradul de dezvoltare a acestora, etc.
Prin raportul de expertiza depus la dosarul cauzei reclamanta a fost prejudiciata, despăgubirile acordate de instanţa de apel nefiind corect stabilite.
Astfel, despăgubirea ar trebui sa reprezinte o compensaţie pentru pierderea suferita ca urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii şi ar trebui sa fie justa, adică sa reprezinte valoarea adevărata a bunului expropriat, sa acopere întreaga pierdere suferita.
De asemenea, instanţa de apel in mod nelegal a obligat reclamanta să achite cheltuielile de judecata ale apelantei, onorariul de expert, cu toate ca intimata a afirmat ca nu doreşte omologarea raportului de expertiza.
În concluzie recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului împotriva deciziei atacate, in sensul modificării hotărârii atacate şi menţinerii ca legala şi temeinica a sentinţei civile nr. 585 din 18 martie 2011 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a arătat următoarele.
Instanţa de apel, la pronunţarea deciziei recurate, a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză", respectiv în comuna Ş.J., judeţul Ilfov.
Aplicarea şi interpretarea greşită a legii în soluţia pronunţată de instanţa de apel constă în faptul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 303.180 RON (68.642,40 euro) nu s-a ţinut cont de toate dovezile existente la dosarul cauzei referitoare la preţurile reale de tranzacţionare a terenurilor similare cu cel supus exproprierii.
Astfel, experţii au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare care au ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel supus exproprierii, respectiv terenuri care sunt mult îndepărtate de tarlaua în care este situat terenul expropriat şi cu suprafeţe mult mai mari decât acesta.
De asemenea, instanţa de apel, în mod greşit, a stabilit, ca obiective ale expertizei, evaluarea terenului în cauză doar la momentul exproprierii şi la cel al efectuării raportului de expertiză la instanţa de fond, încălcând astfel dispoziţiile imperative ale Legii nr. 33/1994.
Potrivit acestor dispoziţii legale, stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să se facă la momentul efectuării raportului de expertiză.
Aceste prevederi se interpretează în sensul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avut în vedere momentul actual, aşadar perioada 2011-2012, cu atât mai mult cu cât experţii s-au raportat la tranzacţii încheiate în anul 2011.
De asemenea, nici experţii şi nici instanţa de apel nu au avut în vedere grila Camerei Notarilor Publici din care rezultă că preţul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/mp, deci un preţ cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.
Astfel, în cazul în care valoarea despăgubirilor constatată de către comisia de experţi este mai mare decât oferta Statului de 13 euro/mp, instanţa nu este obligată de a acorda această despăgubire, fiind aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî".
Este de notorietate faptul că, în prezent, datorită crizei economice, piaţa imobiliară a scăzut dramatic, influenţând în mod direct preţurile de tranzacţionare, care începând cu sfârşitul anului 2008 s-au înjumătăţit sau sunt chiar mai mici.
Recurentul a solicitat, având în vedere faptul că atât instanţa de judecată, cât şi experţii, la stabilirea valorii despăgubirilor, trebuie să ţină cont de preţurile efective de tranzacţionare a terenurilor similare cu cel expropriat, ca, judecând pe fondul cauzei şi ţinând cont de toate probele existente la dosar, să se compare despăgubirea oferită de către Stat cu valoarea maximă pe care ar fi putut-o obţine proprietarii printr-o vânzare liberă şi, pe cale de consecinţă, să se admită recursul şi să se modifice în totalitate decizia atacată în sensul respingerii apelului ca neîntemeiat.
În cazul în care pe fond, cererea intimatului-reclamant nu va fi respinsă şi se va constata că la efectuarea expertizei nu au fost respectate prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experţii nu au ţinut seama de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel la data întocmirii raportului de expertiză, recurentul a apreciat că se impune refacerea expertizei, iar soluţia ar fi în sensul admiterii recursului, casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în temeiul art. 312 şi art. 314 C. proc. civ.
În drept au fost invocate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce priveşte recursul declarat de către reclamantă, Înalta Curte a constatat nefondat motivul de recurs prin care se susţine încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Recurenta reclamantă a invocat încălcarea acestui text de lege, întrucât expertiza administrată in cauză în apel conţine preţuri practicate pentru terenuri din zone diferite ca aşezare faţă de localizarea terenului expropriat.
"De acelaşi fel" înseamnă, de exemplu, arabil intravilan sau extravilan, construibil sau neconstruibil, iar nu din aceeaşi zonă ca aşezare cu terenul expropriat, scopul legii fiind determinarea valorii reale a imobilului, valoare care să nu fie afectată, nici în plus nici în minus, de circumstanţa exproprierii.
Legea nu cere să fie avute în vedere terenuri asemănătoare din aceeaşi zonă ca aşezare cu terenul expropriat (parcelă, tarla), ci din aceeaşi unitate administrativ teritorială, ca atare sub acest aspect raportarea experţilor la terenuri de acelaşi fel din aceeaşi unitate administrativ teritorială, dar dintr-o zonă diferită ca aşezare, chiar neafectată de expropriere nu reprezintă o încălcare a legii.
Recurenta reclamantă a mai invocat încălcarea acestui text de lege, întrucât expertiza a fost efectuata in anul 2012, in baza unor contracte încheiate in anul 2011, cu un an mai devreme decât data realizării expertizei.
Raportat la acest aspect se poate constata din lucrările dosarului de apel că la momentul discutării încuviinţării expertizei în apel reclamanta a cerut efectuarea raportului de expertiză prin raportare la anul 2009, dată care situează cu mult înainte de cea a momentului efectuării expertizei în apel, în timp ce în recurs critică faptul că expertiza ar fi fost efectuată în raport de contracte încheiate în 2011, iar nu în 2012.
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Potrivit art. 723 alin. (1) C. proc. civ. drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Trecând peste faptul că, raportat la cele menţionate anterior, formularea acestei critici creează dubii cu privire la comportamentul procesual de bună credinţă al acestei părţi, această critică este nefondată având în vedere că în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea despăgubirii experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Experţii au ţinut seama în stabilirea despăgubirii de contractele puse la dispoziţie de către părţi. Recurenta reclamantă nu a susţinut că ar fi pus la dispoziţia experţilor contracte de vânzare a unor imobile de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială încheiate în 2012, care nu ar fi fost luate în considerare în mod nejustificat de către experţi.
Or, norma juridică trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice iar nu în sensul în care nu poate produce niciun efect juridic. Atâta timp cât nu au existat tranzacţii privind imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, scopul fiind stabilirea unei despăgubiri experţii trebuie să se raporteze la contracte încheiate cât mai aproape de această dată.
În ceea ce priveşte modalitatea concretă de efectuare a expertizei, simpla respingere a obiecţiunilor la expertiză formulate de către reclamantă nu reprezintă în sine un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, atâta timp cât reclamanta nu a arătat ce prevedere legală a fost încălcată la efectuarea expertizei, în recurs putând fi invocate potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ. doar motive de nelegalitate iar nu de netemeinicie.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că experţii au explicat în ce constă fiecare metodă de evaluare şi alegerea metodei comparaţiei directe, care presupune aplicarea anumitor corecţii ale preţurilor din tranzacţiile comparabile. De asemenea, se regăseşte analiza pieţei imobiliare în care sunt reţinute caracteristicile terenurilor expropriate.
Atâta timp cât în determinarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat instanţa s-a raportat la suma determinată de către experţi prin raportare la valoarea de piaţă a unor imobile de acelaşi fel cu cel expropriat din unitatea administrativ-teritorială, determinate prin aplicarea unor metode de evaluare obiective nu se poate concluziona în sensul încălcării dreptului la o despăgubire justă.
Sunt nefondate şi motivele recurs prin care se critică obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, având în vedere că potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Or, atâta timp cât admiterea apelului declarat de către pârâtă s-a bazat pe concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, este nerelevant pentru stabilirea obligaţiei la plata cheltuielilor de judecată faptul că reclamanta, intimată în apel, a afirmat ca nu doreşte omologarea raportului de expertiza.
Referitor la recursul declarat de către pârât, Înalta Curte a constatat nefondat motivul de recurs prin care se susţine încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 întrucât instanţa de apel ar fi avut în vedere terenuri care sunt mult îndepărtate de tarlaua în care este situat terenul expropriat şi cu suprafeţe mult mai mari decât acesta.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
"De acelaşi fel" înseamnă, de exemplu, arabil intravilan sau extravilan, construibil sau neconstruibil, iar nu supus sau nu exproprierii, ori având aceeaşi suprafaţă (atâta timp cât diferenţa dintre suprafeţe nu este de natură să influenţeze preţul pe metru pătrat, fapt nesusţinut concret în cauză), scopul legii fiind determinarea valorii reale a imobilului, valoare care să nu fie afectată, nici în plus nici în minus, de circumstanţa exproprierii.
Legea nu cere să fie avute în vedere terenuri asemănătoare din aceeaşi parcelă sau tarla, ci din aceeaşi unitate administrativ teritorială, ca atare sub acest aspect raportarea experţilor la terenuri din aceeaşi unitate administrativ teritorială, dar din altă tarla, chiar neafectată de expropriere nu reprezintă o încălcare a legii, atâta timp cât art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33 din 1994 mai prevede o condiţie, şi anume ca stabilirea cuantumului despăgubirilor să se facă prin raportare la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele la data întocmirii raportului de expertiză.
Deşi recurentul pârât afirmă că "nu s-a ţinut cont de toate dovezile existente la dosarul cauzei referitoare la preţurile reale de tranzacţionare a terenurilor similare cu cel supus exproprierii" acesta nu arată concret care ar fi aceste contracte de care nu a-a ţinut cont, instanţa de recurs fiind pusă în imposibilitatea de a face o analiză a deciziei atacate sub acest aspect.
Este nefondată şi critica prin care se susţine că instanţa de apel, în mod greşit, a stabilit, ca obiective ale expertizei, evaluarea terenului în cauză doar la momentul exproprierii şi la cel al efectuării raportului de expertiză la instanţa de fond, încălcând astfel dispoziţiile imperative ale Legii nr. 33/1994, care prevăd că stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să se facă la momentul efectuării raportului de expertiză.
Raportat la acest aspect se poate constata din lucrările dosarului de apel că la momentul discutării încuviinţării expertizei în apel pârâta a cerut încuviinţarea expertizei pentru evaluarea terenului la data efectuării raportului în faţa primei instanţe, deci tocmai ceea ce critică prin recurs ca fiind o dispoziţie nelegală a instanţei de apel.
Trecând peste faptul că, raportat la prevederile art. 129 alin. (1) coroborat cu art. 723 alin. (1) C. proc. civ. formularea acestei critici creează dubii cu privire la comportamentul procesual de bună credinţă al acestei părţi, această critică este nefondată având în vedere că în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea despăgubirii experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Experţii au ţinut seama în stabilirea despăgubirii de contractele puse la dispoziţie de către părţi. Recurenta pârâtă nu a susţinut că ar fi pus la dispoziţia experţilor contracte de vânzare a unor imobile de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială încheiate în 2012, care nu ar fi fost luate în considerare în mod nejustificat de către experţi.
Or, norma juridică trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice iar nu în sensul în care nu poate produce niciun efect juridic. Atâta timp cât nu au existat tranzacţii privind imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, scopul fiind stabilirea unei despăgubiri, experţii trebuie să se raporteze la contracte încheiate cât mai aproape de această dată, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, "(1) Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî.
(2) Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Recurentul pârât nu a susţinut că despăgubirea acordată de către instanţa de apel ar încălca prevederile alin. (2) ale art. 27 din Legea nr. 33/1994, menţionate anterior, ci a susţinut că "în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experţi este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanţa nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în aprecierea forţei probelor", fără să arate ce dispoziţii legale a încălcat instanţa de apel în interpretarea şi aprecierea probelor administrate în cauză, cu excepţia celor analizate anterior, şi găsite nefondate.
Art. 26 alin. (2) face trimitere la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, adică la preţurile de tranzacţionare ale terenurilor.
Grila notarilor publici conţine valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare bazat pe analiza tranzacţiilor efectuate in anii anteriori şi pe anticiparea evoluţiei viitoare. În chiar conţinutul acestuia în capitolul dedicat scopului lucrării se arată că "utilizarea valorilor cuprinse in ghid ca referinţa in rapoartele de evaluare sau ca justificare a preţului unor tranzacţii imobiliare de către persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat nu se recomanda, deoarece abaterile pot fi semnificative, având in vedere ca evaluarea unei proprietăţi imobiliare, in conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, presupune identificare proprietăţii imobiliare şi efectuarea inspecţiei tehnice a acesteia".
Ca atare, instanţa nu putea să acorde acestei grile o putere doveditoare mai mare decât cea acordată raportului de expertiză efectuat în cauză prin raportare la situaţia concretă a imobilului supus evaluării.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., şi art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC M.H. SRL şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 367 A din 30 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Prominţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2865/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2972/2013. Civil → |
|---|
