ICCJ. Decizia nr. 2944/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2944/2013
Dosar nr. 5868/86/2009
Şedinţa publică din 29 mai 2013
Asupra cauzei constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11 septembrie 2009, reclamanţii F.C. şi F.M., în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.D.N.R., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi şi Comisia de Acordare a Despăgubirilor din comuna M. au formulat contestaţie împotriva hotărârilor din 5 august 2009 ale Comisiei de acordare a despăgubirilor din comuna M., judeţul Suceava.
Comisia de acordare a despăgubirilor a dispus că pentru exproprierea celor două parcele de teren să li se acorde, reclamanţilor, următoarelor despăgubiri: 12.300 RON pentru suprafaţa de 188 mp, prin hotărârea din 05 septembrie 2009; 31.000 RON cu suprafaţa de 474 mp, prin hotărârea din 05 august 2009.
În ceea ce priveşte caracterul discriminatoriu al despăgubirilor acordate, s-a susţinut că acesta rezultă din simpla comparaţie a valorilor despăgubirilor menţionate în hotărârea privind declanşarea procedurii de expropriere. Astfel, dintr-un simplu calcul al valorii despăgubirilor pe metru pătrat de teren, rezultă că această valoare este foarte diferită de la un lot la altul, deşi acestea sunt învecinate.
Au prezentat un raport extrajudiciar de evaluare, întocmit de un expert evaluator de proprietăţi imobiliare, din care rezultă că valoarea terenului este cu mult mai mare decât cea estimată de către Comisia de acordare a despăgubirilor, respectiv de aproximativ 156.000 euro.
În evaluarea acestor despăgubiri nu s-a avut în vedere diminuarea semnificativă a valorii terenului ce rămâne în proprietatea reclamanţilor atât prin modul în care aceste parcele au fost divizate, cât şi datorită construcţiilor pe care expropriatorul urmează să le ridice pe terenul expropriat. Au solicitat astfel obligarea expropriatorului la plata unor despăgubiri juste, în conformitate cu realitatea pieţei imobiliare şi cu diminuarea reală a valorii proprietăţii lor.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2009 şi art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2009.
Pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.
Aşa cum rezultă din rapoartele de evaluare întocmite în cadrul procedurii prealabile emiterii hotărârii de expropriere, terenurile reclamanţilor sunt situate în extravilanul comunei M. şi au avut până la data exproprierii destinaţia de terenuri agricole tip fânaţ, datorită amplasării lor în vecinătatea unui pârâu şi existentei fenomenului de băltire, acest teren nefiind ocupat de vreo construcţie. Terenurile sunt situate într-o pantă de 3% iar, din punct de vedere al utilităţilor, nu beneficiază decât de acces la un drum comunal şi de racord la reţeaua de energie electrică, reţele de apă curentă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune fiind inexistente în zonă.
La stabilirea preţului de circulaţie a terenului expropriat au fost avute în vedere aspectele sus-menţionate, dar şi celelalte criterii pozitive care puteau influenţa valoarea imobilului, (amplasarea în zona de referinţă limitrofă a municipiului Suceava, lipsa poluării, tendinţa pieţii imobiliare).
Pentru comparaţie, evaluatorul a stabilit valoarea suprafeţelor expropriate şi printr-o altă metodă de evaluare agreată de A.N.E.V.A.R., respectiv cea a capitalizări/actualizării venitului generat de proprietate, în urma căreia a rezultat o valoare mai mică, motiv pentru care, în vederea acordării unei juste despăgubiri, s-a optat pentru valoarea rezultată din metoda comparaţiei directe, care reflectă cel mai bine preţurile de circulaţie practicate pe piaţa imobiliară.
Potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 15 din acelaşi act normativ, la calculul cuantumului despăgubirii trebuie avut în vedere momentul transferului de proprietate care este cel al consemnării/plăţii despăgubirilor, 2 octombrie 2009, data la care piaţa imobiliari se afla într-un declin accentuat, preţurile de vânzare ale imobilelor din zonă înregistrând scăderi semnificative in raport cu începutul anului 2009.
În toate cazurile, valorile terenurilor au fost stabilite pe baza aceleiaşi metode a comparaţiei directe, avându-se în vedere preţurile practicate pe piaţa imobiliară, diferenţele de valoare pe mp rezultând din coeficienţii de individualizare specifici fiecărei parcele.
Reclamanţii nu pot pretinde ca pentru terenul lor, care are destinaţie exclusiv agricolă şi care nu beneficiază de alte utilităţi decât accesul la un drum comunal şi la reţeaua de energie electrică, să se acorde aceeaşi despăgubire ca pentru terenurile construibile amplasate în zona intravilană, dotate cu mai multe utilităţi şi tranzacţionate pe piaţa imobiliară la preturi mult mai mari.
Nu este întemeiată nici susţinerea reclamanţilor în sensul că exproprierea ar cauza o diminuare a valorii restului terenului rămas în proprietatea lor, diminuare de care, in opinia acestora, ar fi trebuit să se tină seama la calculul despăgubiri lor. Exproprierea nu este de natura să diminueze valoarea economică a acestor parcele, neexistând nici un impediment pentru folosirea lor conform destinaţiei anterioare, in condiţiile în care posibilităţile de acces nu sunt cu nimic afectate ci, din contra, sunt chiar facilitate prin construirea noii şosele.
Prin sentinţa civilă nr. 1316 din 21 iunie 2011, Tribunalul Suceava, a admis în parte contestaţia, a desfiinţat în parte hotărârile din 5 august 2009, a dispus plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în comuna M., judeţul Suceava, identic cu parcela compus din teren liber de construcţii de 188 mp, respectiv identic cu parcela compus din teren liber de construcţii de 474 mp.
Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, precum şi de daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite luând în considerare dovezile prezentate de aceştia.
Prin raportul de expertiză întocmit de către expertul desemnat de instanţă S.D. s-a stabilit o valoare de piaţă fără TVA a terenului anterior menţionat de 34,2 euro/mp, adică 22.640,4 euro. Concluziile expertului au fost însuşite şi de către expertul propus de către reclamanţi, C.C., în timp ce expertul propus de către prim-pârât, M.M., a stabilit o valoare de piaţă a despăgubirilor terenului expropriat de 17,5 euro/mp, adică aproximativ 50.000 RON, instanţa a înlăturat raportul de expertiză întocmit de către expertul S.D. şi însuşit de către expert C.C., expertul raportându-se la oferte de vânzare pentru proprietăţi care nu au aceleaşi caracteristici cu terenul în litigiu.
Imobilul în litigiu avea la momentul exproprierii destinaţia de teren agricol, nefiind construibil în absenţa lucrărilor de drenaj, spre deosebire de proprietatea comparabilă, care este situată într-o zonă rezidenţială, cu destinaţia de construcţii şi cu ieşire la drumul european pe un drum de acces cu lăţimea de 6 metri. În ceea ce priveşte a doua comparabilă, aceasta este situată în M., iar nu în satul Bulai iar din anunţul agenţiei imobiliare nu rezultă nici un fel de informaţii care să permită a se verifica dacă proprietatea este sau nu comparabilă cu cea în litigiu. Şi comparabila este situată în comuna M. spre F., într-o altă locaţie pentru care preţurile de pe piaţa imobiliară sunt mult mai mari.
Întrucât proprietăţile nu erau comparabile, trebuiau aplicaţi coeficienţi de corecţie, în raport de caracteristicile concrete ale terenului, instanţa a reţinut şi că expertul, în contextul dezechilibrului de pe piaţa imobiliară, s-a raportat eronat doar la oferte ale unor agenţii imobiliare fără a avea în vedere şi a verifica preţuri concrete de tranzacţionare pentru proprietăţi comparabile. De asemenea, trebuie remarcat că terenul este utilizat în mod special ca fâneţe, că zona nu este dotată cu reţele tehnico-edilitare, excepţie făcând reţeaua de energie electrică de medie tensiune care este montată în zonă.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de a se dispune exproprierea întregii suprafeţe, Tribunalul a reţinut că reclamanţii au făcut o asemenea solicitare abia cu prilejul dezbaterilor pe fondul cauzei, nefiind investită procedural. Mai mult, competenţa instanţei este limitată doar la a verifica cuantumul despăgubirii, iar nu şi exproprierea efectivă, statul neputând fi obligat de către instanţă să exproprieze şi diferenţa de teren neutilizabilă.
Prin decizia civilă nr. 66 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus plata sumei de 6.700 RON, reprezentând diferenţa dintre suma de 50.000 RON, cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în comuna M., judeţul Suceava, identic cu parcela compus din teren liber de construcţii de 188 mp, respectiv identic cu parcela compus din teren liber de construcţii de 474 mp şi suma de 43.300 RON, consemnată la Banca C.E.C. pe numele reclamanţilor, conform recipiselor din 2 octombrie 2009, cu titlu de despăgubiri pentru aceleaşi imobile, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, a respins apelul reclamanţilor, ca nefondat.
În legătură cu primul motiv de apel formulat de reclamanţi, Curtea a reţinut că, prin contestaţie, aceştia au solicitat ca la evaluarea despăgubirilor să se aibă în vedere diminuarea semnificativă a valorii terenului rămas în proprietatea lor, atât prin modul în care aceste parcele au fost divizate, cât şi datorită construcţiilor pe care expropriatorul urmează să le ridice pe terenul expropriat.
Expertul S.D. a stabilit ca răspuns la obiectivul pârâtei (pentru că reclamanţii nu au avut un asemenea obiectiv) că terenul rămas în proprietatea reclamanţilor va avea o valoare în scădere datorită edificării obiectivului - şosea de centură - dar nu a cuantificat acest aspect iar reclamanţii nu au formulat obiecţiuni şi nici nu au probat în vreun mod cuantumul la care se ridică diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea lor.
La dezbaterile în fond, reclamanţii au solicitat exproprierea diferenţei de teren, nesusţinând ceea ce au cerut prin contestaţia iniţială, iar prima instanţă s-a pronunţat ca atare, în mod just, reţinând că a fost investită cu acest capăt de cerere neprocedural şi că, oricum, nu este în competenţa sa să decidă asupra amplasamentului imobilelor pe care urmează să fie realizate lucrările care impun exproprierea, o asemenea solicitare nefiind legală.
În cauză, s-au efectuat expertize de specialitate care au lămurit situaţia amplasamentului terenului şi a valorii acestuia, iar reclamanţii, care aveau datoria, în conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ. să-şi probeze pretenţiile, nu au solicitat administrarea probei cu o cercetare la faţa locului, nici în prima instanţă şi nici în apel.
În ceea ce priveşte apelul intimatei, Curtea a reţinut că raportul de expertiză întocmit de expertul M.M.l reflectă valoarea reală a terenului expropriat, în condiţiile în care piaţa imobiliară de la data întocmirii raportului de expertiză a fost în scădere faţă de cea a anului 2009, aspect recunoscut şi de intimată în memoriul de apel, iar despăgubirea, dacă s-ar avea în vedere doar momentul efectuării expertizei, astfel cum susţine intimatul, nu ar mai fi „dreaptă”.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu reprezintă un criteriu unic pentru stabilirea valorii imobilelor expropriate, fiind necesar a se avea în vedere şi circumstanţele concrete ale speţei de faţă, cum ar fi scăderea considerabilă a valorii terenurilor, ulterior momentului exproprierii.
Al doilea motiv de apel este, însă, întemeiat, întrucât prima instanţă a dispus plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubire (reţinând că aceasta este valoarea totală a despăgubirilor), omiţând faptul că, în conformitate cu recipisele din 2 octombrie 2009, s-a consemnat de către expropriator, la dispoziţia contestatorilor, suma de 43.300 RON.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat cerere de recurs la data de 7 noiembrie 2011, reclamanţii, prin care au invocat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:
Instanţa de apel a motivat decizia pe faptul că, prin contestaţie, recurenţii-reclamanţi au solicitat acoperirea diminuării valorii terenului rămas în proprietate iar, ulterior, exproprierea restului de teren, fără a observa însă că expertiza ing. S.D. a stabilit că terenul rămas nu mai are nici o valoare pentru construcţii, astfel că nu se putea pune problema unei diminuării valorice.
Aceştia au precizat obiectul pretenţiei în funcţie de evaluarea făcută de expertul desemnat de instanţă, respectiv expertul asistent al reclamanţilor.
Lipsa unei cercetări locale nu poate fi imputată reclamanţilor pentru că nu putea constata instanţa mai mult decât a constatat un expert, anume că terenul reclamanţilor a fost „tăiat" pe diagonală, rămânând două suprafeţe de teren de formă triunghiulară imposibil de folosit.
Deşi expertul a răspuns la obiectivul reclamanţilor referitor la valoarea terenurilor rămase în proprietatea acestora, instanţa de apel nu a observat acest lucru.
Instanţa nu a adus argumentele necesare pentru a combate susţinerile recurenţilor-reclamanţi, nu a răspuns criticilor formulate şi nu a explicat reţinerea unui raport de expertiză în defavoarea altor două rapoarte de expertiză care stabileau o altă valoare.
Recursul este nul în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor iar, potrivit art. 306 alin. (3) din C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din C. proc. civ.
per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Instanţa de apel şi-a fundamentat decizia pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 în operaţiunea de stabilire a valorii imobilelor expropriate, reţinând totodată că, într-o astfel de evaluare, sunt relevante şi circumstanţele concrete ale speţei de faţă, respectiv scăderea considerabilă a valorii terenurilor, ulterior momentului exproprierii.
În cuprinsul cererii de recurs nu sunt vizate considerentele instanţei de apel care au configurat situaţia de fapt, respectiv modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale apreciate ca fiind incidente cauzei.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs, referitoare, în principal, la concluziile uneia din expertize nu este structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine, din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., în limita cărora s-ar putea exercita controlul judiciar în recurs.
Cum scopul acestei cai de atac este, esenţialmente, de control al legalităţii hotărârii atacate cu recurs, susţinerile părţilor recurente care releva o expunere succintă a istoricului cauzei, propria viziune asupra situaţiei de fapt şi propria apreciere în raport cu probele administrate în cauză, pretinse erori ale instanţei de apel in aprecierea probelor administrate in cauza, cu consecinţe in planul reconfigurării situaţiei de fapt a dosarului pendinte, exced analizei instanţei de recurs.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curtea in conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanţii F.C. şi F.M. împotriva deciziei nr. 66 din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2942/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2946/2013. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
