ICCJ. Decizia nr. 2971/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2971/2013
Dosar nr. 1900/91/2010*
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 23 octombrie 2001, reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Odobeşti a solicitat Tribunalului Vrancea ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 51 din 11 septembrie 2009, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 4 decembrie 2000 şi restituirea în natură a imobilului situat în comuna V., judeţul Vrancea.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin actul de partaj voluntar autentificat din 26 august 1946 la Tribunalul Covurlui, C.E. şi N.E. au dobândit prin moştenire legală de la tatăl lor, imobilul situat în comuna V.
A mai arătat reclamantul că, prin succesiuni succesive a devenit proprietarul întregii moşteniri, iar după apariţia Legilor nr. 18/1991, nr. 112/1995 şi nr. 1/2000, a recuperat o parte din moştenire, mai puţin imobilul care face obiectul prezentei acţiuni.
În termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, a notificat pârâta să-i restituie imobilul în litigiu, compus din teren în suprafaţă totală de 5462 m.p., din care construcţii în suprafaţă de 1885 m.p., constând din două corpuri de casă, o cramă şi un beci.
Prin decizia nr. 51 din 11 septembrie 2001, pârâta a respins cererea în baza art. 27 din Legea nr. 10/2001.
După apariţia Legii nr. 112/1996, reclamantul a arătat că a primit despăgubiri potrivit acestei legi.
Prin încheierea de şedinţă din 21 ianuarie 2002, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2002, reclamantul şi-a completat acţiunea cu un nou capăt de cerere solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului către SC A.S. SA cu sediul în Focşani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că o parte din imobilul solicitat a-i fi restituit, respectiv crama şi terenul în suprafaţă de 5462 m.p., au fost înstrăinate în cadrul executării silite prin vânzare la licitaţie pârâtei debitoare de către creditoarea Casa Judeţeană de Pensii Vrancea.
Prin încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2002, instanţa a dispus introducerea în cauză a Casei Judeţene de Pensii Vrancea, în calitate de pârâtă şi a SC E. SRL Focşani în calitate de lichidator judiciar al pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Vrancea, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului N.V. invocată de pârâta SC A.S. SA Focşani, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât hotărârea nu este motivată.
Prin decizia civilă nr. 213/A din 24 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respins apelul formulat de reclamantul N.V..
Recursul formulat de către reclamant împotriva acestei din urmă hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 411 din 19 ianuarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a casat decizia şi a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
S-a reţinut că instanţa de apel nu a cercetat fondul pricinii, iar în raport de modul de soluţionare a cererii reclamantului era necesar a stabili dacă se face aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data notificării.
În rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Galaţi a desfiinţat sentinţa civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea şi a trimis cauza spre rejudecare la această instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea a reţinut că pentru a verifica legalitatea titlului deţinătorului imobilului se impune introducerea în cauză a numitului O.D.A., însă potrivit dispoziţiilor art 294 C. proc. civ., în apel nu se poate face acest lucru.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 721 din 26 noiembrie 2009, a admis cererea formulată de reclamantul N.V., a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 76/2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 15 octombrie 2004 de către B.N.P. P.C.
A dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului teren extravilan V. în suprafaţă de 5461 m.p., Judeţul Vrancea şi a construcţiilor aflate pe acest teren conform raportului de expertiză C.D., anexa 1.
A disus anularea deciziei nr. 51 din 11 septembrie 2001 emisă de SC R. SA Odobeşti.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii SC A.S. SA Focşani, Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea şi Ministerul Agriculturii.
Prin decizia civilă nr. 105/A din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Galaţi, a admis apelurile formulate de pârâţi, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 721 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Vrancea şi a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că procedura de citare cu pârâtul O.D.A. s-a realizat la o altă adresă, existând lipsă de procedură.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 669 din 6 octombrie 2010, Tribunalul Vrancea, a admis acţiunea formulată de reclamant, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 15 octombrie 2004.
A dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 5461 m.p., situat în Judeţul Vrancea şi a construcţiilor edificate pe acest teren. A dispus anularea deciziei nr. 51 din 11 septembrie 2001 emisă de SC R. SA Odobeşti.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii SC A.S. SA prin lichidator judiciar, Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea şi Ministerul Agriculturii.
Prin decizia civilă nr. 26/A din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi a disjuns apelurile formulate de pârâţi în acţiunea civilă formulată în baza Legii nr. 10/2001 şi a dispus formarea unui alt dosar, fixând termen de judecată la 2 martie 2011.
A admis apelul pârâţilor SC A.S. SA, Ministerul Agriculturii, Casa Judeţeană de Pensii Vrancea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea pe capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 2000, a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001 a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 2004.
A anulat în parte sentinţa civilă nr. 669/2001, a Tribunalului Vrancea numai în ceea ce priveşte capetele de cerere menţionate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N.V., susţinând că în raport de valoarea imobilului în litigiu de peste 500.000 RON, şi de dezlegarea obligatorie existentă în cauză, de introducerea în cauză, în calitate de pârât al actualului deţinător al imobilului, stabilită prin decizia civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, cauza trebuia soluţionată de instanţa de apel şi nu disjunsă.
Prin decizia civilă nr. 2183 din 23 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul reclamantului N.V., cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Reclamantul a sesizat instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect contestarea dispoziţiei din 20001, solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a bunului care a făcut obiectul notificării, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 2004, invocând dispoziţiile art. 21 alin. (5), art. 27, art. 46 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Plenitudinea de jurisdicţie a instanţei învestite conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, semnifică competenţa acestei instanţe de a hotărî inclusiv asupra nulităţii actelor de înstrăinare a imobilului notificat, spre a putea dispune restituirea în natură a imobilelor, în măsura în care este permisă de prevederile Legii nr. 10/2001.
Această plenitudine de jurisdicţie este dată şi de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi de decizia nr. XX/2007 a instanţei supreme.
De aceea, instanţa trebuia să judece nu numai anularea dispoziţiei ci şi toate cererile ce au legătură cu Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 68/A din 12 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de SC A.S. SA prin lichidator judiciar şi de Casa Judeţeană de Pensii Vrancea.
Au fost admise apelurile formulate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi în consecinţă:
A respins acţiunea în contradictoriu cu cele două pârâte şi a menţinut celelalte dispoziţii ale unităţii.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Referitor la motivul de apel vizând excepţia necompetenţei materiale a tribunalului în soluţionarea chestiunilor prejudiciale, invocat de pârâta SC A.S. SA, acesta a fost dezlegat irevocabil de instanţa supremă astfel încât nu mai poate face obiectul criticilor.
Prin decizia civilă nr. 401 din 19 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au dat îndrumări obligatorii privind temeiul de drept aplicabil în cauză, art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar prin decizia civilă nr. 116/A din 5 iunie 2008 s-a statuat că în baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a bunului, cauza fiind trimisă spre rejudecare, doar pentru introducerea în cauză a subdobânditorului O.D.A.
A mai reţinut instanţa că niciuna dintre părţile din dosar, SC R. SA, SC A.S. SA, Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, Ministerul Agriculturii şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice nu au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 116/A din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
Prin urmare, această dezlegare a intrat în puterea lucrului judecat, aşa încât nu se mai impune analiza motivului de recurs invocat de Casa Judeţeană de Pensii Vrancea referitor la legalitatea ultimei înstrăinări care a avut loc către cumpărătorul O.D.A. şi a modului de soluţionare privind anularea greşită a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001.
Aspectele criticate de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vrancea fiind deja dezlegate irevocabil nu au mai fost analizate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vrancea susţinând în esenţă că, în mod greşit, prin soluţia pronunţată, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de adjudecare din 31 octombrie 2001, reţinând greşit că ar fi înstrăinat pe calea executării silite activul fără ca acesta să fie proprietatea SC R. SA Odobeşti.
A mai arătat că a fost ignorat în totalitate faptul că debitoarea SC R. SA Odobeşti s-a constituit în societate comercială în condiţiile Legii nr. 15/1990, Statul Român prin Ministerul Agriculturii deţinând pachetul majoritar de acţiuni.
În aceeaşi măsură, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că prin O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale, s-a stabilit cadrul juridic pentru privatizarea acestora, prin vânzare a de acţiuni, în categoria acestora intrând şi SC R. SA Odobeşti.
Referitor la imobilul în litigiu, recurenta a susţinut că acesta a intrat în proprietatea statului în baza unui titlu legal şi anume Decretul-Lege nr. 92/1950 astfel încât nu erau aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 4 decembrie 2000 încheiat între Ministerul Agriculturii în calitate de vânzător şi pârâta SC R. SA Odobeşti, nu s-a dovedit nicio încălcare a procedurii de privatizare, iar înstrăinarea imobilului nu s-a făcut în cadrul privatizării ci pe calea executării silite, procedură ce s-a dovedit a fi legală.
În raport cu cele expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
În caz contrar, în situaţia imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desfiinţat, iar statul nu a devenit proprietar.
În speţa dedusă judecăţii, nu se poate susţine că Decretul nr. 92/1950 a constituit un mijloc legal de dobândire a dreptului de proprietate cât timp au fost încălcate dispoziţiile Constituţiei României şi a legilor în vigoare la momentul preluării.
De altfel s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român astfel încât această critică este nefondată.
Imobilul în litigiu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 4 decembrie 2000, prin care Ministerul Agriculturii a înstrăinat pachetul de acţiuni către SC R. SA Odobeşti.
La data de 16 martie 2001, reclamantul N.V. a notificat intimata-pârâtă SC R. SA Odobeşti, iar aceasta din urmă a emis dispoziţia din 11 septembrie 2009 prin care a fost respinsă cererea notificatorului.
Cu adresa din 19 martie 2001, SC R. SA Odobeşti a înştiinţat Casa Judeţeană de Pensii Vrancea cu privire la restituirea bunurilor preluate abuziv de către Statul Român.
În aceste condiţii, potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la data formulării notificării, sub sancţiunea nulităţii absolute până la soluţionarea procedurilor administrative şi după caz, judiciare, era interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea, şi nici închirierea sau subînchirierea în beneficiul unui chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea terenurilor.
Prin urmare, toate operaţiunile juridice ce au avut loc după formularea notificării reclamantului, respectiv contractul de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni, scoaterea bunului din patrimoniul unităţii deţinătoare în cadrul procedurii executării silite, erau interzise până la finalizarea procedurilor administrative, astfel încât şi criticile vizând greşita constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 4 decembrie 2000 sunt nefondate.
De altfel, pârâţii-intimaţi Ministerul Agriculturii în calitate de vânzător şi SC R. SA Odobeşti în calitate de cumpărătoare nici nu au exercitat calea de control judiciar a recursului.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vrancea va fi respins.
Ca parte căzută în pretenţii, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată să plătească intimatului-reclamant suma de 3.720 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ce constau din onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vrancea împotriva deciziei civile nr. 68/A din 12 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Obligă pe recurenta pârâtă Casa Judeţeană de pensii Vrancea la plata sumei de 3.720 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant N.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2978/2013. Civil → |
|---|
