ICCJ. Decizia nr. 2978/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2978/2013
Dosar nr. 1984/118/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 921 din 23 februarie.2012 a Tribunalului Constanţa a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de reclamanţii S.N., S.U., C.E. şi C.S. împotriva hotărârii de expropriere din 12 octombrie 2010 a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii - C.N.A.D.N.R. SA. Reclamanţii au fost obligaţi să plătească suma de 124,95 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că norma aplicabilă acestei proceduri de expropriere este cea în vigoare la data emiterii actului contestat, respectiv, Legea nr. 198/2004, cu trimitere la dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, invocată drept temei juridic al cererii, a fost publicată în M. Of. nr. 853/20.12.2010 şi a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010, deci ulterior emiterii hotărârii contestate - nefiind incidenţă în speţă.
S-a mai reţinut că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor (compuse din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului), experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite" sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare.
Lucrarea astfel întocmită a determinat o valoare a terenului supus exproprierii - în suprafaţă totală de 1.949.00 mp. situat în Medgidia, de 1,70 euro/mp. S-a calculat o despăgubire totală de 14.310 RON (3.310 euro x 4,3246RON/euro), valoare reală ce a fost însuşită de toţi cei trei experţi, nefiind formulate opinii separate.
Instanţa de fond a constatat că aceeaşi valoare a fost stabilită şi de expropriator în cuprinsul raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv 1,70 euro/mp, cu o despăgubire totală de 13.700 RON (1.949 x 7,04 RON/mp), în condiţiile în care valoarea unui euro la data întocmirii raportului de evaluare era de 4,1411 RON.
Procedând la compararea ofertei făcute prin hotărârea de expropriere contestate (1,7 euro/mp), cu valorile rezultate din raportul de expertiză (1,7 euro/mp) şi având în vedere disp.art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat", tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamanţilor de majorare a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, nu sunt fondate.
S-a reţinut că valoarea majorată rezultată din expertiza judiciară se datorează exclusiv diferenţei de curs valutar dintre momentul ofertei expropriatorului şi cel al evaluării judiciare, situaţie care nu poate fi imputată expropriatorului şi nici nu poate profita expropriatului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanţii S.N., S.U., C.E. şi C.S., care au apreciat că soluţia este nelegală în măsura în care ea nu ţine seama de prevederile art. 22 alin. (1), art. 32, 34 şi 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010, cu referire la etapele procedurii de expropriere şi la modalitatea în care acest act normativ reglementează transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor care fac parte din coridorul de expropriere.
S-a susţinut că textele evocate reflectă voinţa legiuitorului ca efectul translativ al dreptului de proprietate ce rezultă din hotărârea emisă să fie afectat de o condiţie suspensivă - aceea ca expropriatorul să fi consemnat la dispoziţia expropriatului sumele aferente despăgubirii (fapt ce implică respectarea art. 44 alin. (3) din Constituţie); că în realitate nici în prezent expropriatorul nu a făcut dovada consemnării sumelor cu titlu de despăgubire proprietarilor de drept.
Apelanţii reclamanţi au mai arătat că în expertiza efectuată de experţii A.N.E.V.A.R. pentru nota de fundamentare care stă la baza emiterii H.G. nr. 415/2010 s-a stabilit o despăgubire medie de 22 RON/mp, în timp ce în expertizele depuse la dosarul cauzei de către expropriator aceiaşi experţi au subevaluat despăgubirea până la 7,2 RON/mp.
A fost criticată împrejurarea raportării instanţei la o lege abrogată încă din anul 2010, acţiunea fiind introdusă în 2011, dar arătându-se că şi legea nouă trimite, sub aspectul stabilirii despăgubirilor, la prevederile Legii nr. 33/1994 (după cum rezultă din textul art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 255/2010).
S-a criticat împrejurarea că instanţa de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse pentru a se determina valoarea de circulaţie prin metoda comparaţiilor directe cu proprietăţi comparabile, similare, experţii calculând valoarea doar pe baza ofertelor de preţuri pentru terenuri arabile, preluate din ziare sau de pe internet, eludându-se astfel dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
S-a susţinut totodată că instanţa de fond a eludat şi prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun că, primind rezultatul expertizei de evaluare, instanţa îl va compara cu oferta expropriatorului, despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită, dar nici mai mare decât cea pretinsă de expropriat. Prin urmare, instanţa de fond urma a lua în considerare valoarea reieşită din raportul de expertiză, însă în speţă s-a pronunţat o soluţie nelegală în sensul respingerii cererii reclamanţilor, cu toate că valoarea din expertiză nu era identică celei oferite de expropriator.
Apelanţii au invocat şi greşita înlăturare în fond a pretenţiilor motivate din fărâmiţarea excesivă a proprietăţii şi din scăderea valorii reale a terenului rămas.
S-a apreciat că, date fiind condiţiile actuale de devalorizare a monedei naţionale, este posibil ca despăgubirea să nu mai corespundă, la momentul plăţii, valorii reale a terenului şi prejudiciului adus reclamanţilor prin expropriere.
Prin încheierea din 17 septembrie 2012, instanţa a respins cererea reclamanţilor apelanţi de efectuare a unei noi expertize în apel.
Prin decizia nr. 113/C din 15 octombrie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la plata sumei de 14.310 RON despăgubiri civile către reclamanţi. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că legea aplicabilă prezentului litigiu este Lege nr. 198/2004. Obiectul acţiunii l-a constituit hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 12 octombrie 2010 emisă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 198/2004.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. civ., legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă, iar conform alin. (2), actele juridice încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor.
Adoptarea, la data de 14 decembrie 2010, a Legii nr. 255, prin care s-a abrogat Legea nr. 198/2004 nu poate produce efecte juridice - în tăcerea legii noi - asupra legalităţii şi temeiniciei acestui act juridic, iar împrejurarea că prin art. 32 din Legea nr. 255/2010 se arată că „În cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfăşurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi" nu conduce la concluzia că pentru contestarea actelor juridice emise sub imperiul legii vechi se aplică legea nouă, ci doar că procedurile aflate în derulare urmează să aibă în vedere reglementarea intrată în vigoare.
S-a mai reţinut că solicitarea reevaluării materialului probator în sensul luării în considerare a actelor ce atestă înstrăinarea unor terenuri similare din zonă sau a celor ce reflectă despăgubirile plătite pentru devierea reţelelor electrice, este vădit nefondată, faţă de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care impun calcularea despăgubirilor în funcţie de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială. Aceste probe la care trebuie să se raporteze atât experţii, cât şi instanţa, nu sunt acte încheiate de părţile reclamante, cum e cazul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 30 decembrie 2010 la B.N.P. V. (dosar fond) care ar atesta o valoare de peste 6 euro/mp acceptată de promitenţii-vânzători S.N. şi C.E.. Sintagma „preţurile la care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială" exclude de asemenea trimiterea la contracte de colaborare, de închiriere de terenuri pentru parcuri eoliene, ori pentru despăgubiri convenite pentru trasarea utilităţilor necesare autostrăzii.
Pentru aceste considerente s-a reţinut că nu este necesară efectuarea unei noi expertize judiciare.
Au fost găsite nefondate criticile legate de neacordarea unor despăgubiri generate de scăderea valorică a terenului rămas ca urmare a exproprierii ori din crearea unei parcelări excesive. Legea indică în mod clar în ce constau despăgubirile cuvenite expropriatorului în virtutea celei de-a doua componente la care se referă art. 26 din Legea nr. 33/1994, a prejudiciului cauzat, acesta neputând fi invocat din perspectiva pretinselor pierderi viitoare, ce îmbracă un caracter speculativ şi incert în măsura în care pot fi implicate în calcul mai multe variabile.
Expertiza judiciară a stabilit că reclamanţilor nu li se cuvin daune calculate pentru parcelare şi cheltuieli suplimentare în exploatarea parcelelor divizate.
Apelul reclamanţilor a fost găsit întemeiat pentru un unic argument vizând temeinicia soluţiei de primă instanţă, pentru că deşi s-a constatat că experţii au stabilit, cu opinie unanimă, o despăgubire mai mare privind valoarea de piaţă calculată conform metodei comparaţiei directe (aceeaşi utilizată şi în evaluarea expropriatorului - fond), în final cererea a fost respinsă, apreciindu-se că diferenţa rezultă din jocul cursului valutar.
Imperativul stabilirii unei juste despăgubiri, care răspunde cerinţei statuate prin art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, exclude acordarea unor despăgubiri care nu îşi găsesc corespondentul în realitate, subevaluate, caracterul acestora urmând a fi just, echitabil şi în concordanţă cu probele administrate, adică să exprime valoarea reală a bunului expropriat - iar în speţă dezlegarea dată în primă instanţă nu răspunde acestui imperativ câtă vreme prin metoda comparaţiei experţii judiciari au calculat o valoare a terenului de 14.310 RON (fond), faţă de cuantumul acordat prin hotărârea contestată, de 13.700 RON.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, „a calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză", ceea ce implică o evaluare judiciară a acestor despăgubiri în urma judecăţii şi estimarea la data depunerii raportului a despăgubirii cuvenite.
împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Nu se poate susţine că evaluarea expropriatorului nu reflectă valorile de pe piaţa imobiliară. În condiţiile în care valoarea reală a imobilului expropriat şi valoarea daunelor stabilite prin cele două rapoarte de evaluare sunt identice, o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 ar trebui să conducă la respingerea contestaţiei reclamanţilor.
Recursul va fi respins.
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţia României revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat şi „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Această dispoziţie a fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească" reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere.
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Despăgubirea cuvenită expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
În speţă prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat acordarea unei despăgubiri în valoare de 29.235 euro, susţinând că despăgubirea de 13.700 RON acordată prin hotărârea din 12 octombrie 2010 este derizorie şi nu acoperă toate prejudiciile suferite urmare exproprierii.
Aceste susţineri, edificatoare pentru determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite expropriaţilor, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, au fost verificate în cauză de instanţa de apel, care a aplicat corect dispoziţiile legale.
S-a reţinut în mod corect că suma stabilită de către expert de 14.310 RON reprezintă valoarea reală a bunului expropriat la momentul efectuării expertizei şi respectă jurisprudenţa CEDO, care a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, adică să fie convenabilă pentru realizarea ţelului ei legitim şi nedisproporţionată faţă de acesta.
Instanţa a respectat exigenţele art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: „(1)Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî (2)Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Aşa fiind, criticile invocate de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA în prezentul recurs nu vor fi primite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 113/C din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2971/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2979/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
