ICCJ. Decizia nr. 2946/2013. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2946/2013
Dosar nr. 9008/109/2012
Şedinţa publică din 29 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2011, revizuenţii S.G. şi S.V. au solicitat anularea deciziei civile nr. 2321 din 30 iunie 2011, pronunţată de Tribunalului Argeş, în contradictoriu cu intimaţii L.E., I.I., S.P., S.F., S.M., Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, U.M., C.M., C.E. şi C.F.
În motivare, s-a arătat că între părţi s-au purtat mai multe litigii, iar prin decizia nr. 444/1994 a Curţii de Apel Piteşti intimaţii au fost obligaţi la respectarea hotărârilor pronunţate şi la respectarea titlului de proprietate din 1999 emis pe numele autorului revizuenţilor.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 2, 3, 5 şi 7 C. proc. civ..
Prin precizările aduse ulterior căii de atac promovate, revizuenţii au arătat că motivele de revizuire întemeiate pe disp. art. 322 pct. 1 şi 7 C. proc. civ. sunt determinate de faptul că există hotărâri potrivnice, respectiv decizia nr. 444/1994, irevocabilă, care statuează cu autoritate de lucru judecat cu privire la suprafaţa de 1600 m.p. ce a făcut obiectul litigiului între aceleaşi părţi, iar soluţia din dispozitivul hotărârii a cărei anulare se cere nu poate fi adusă la îndeplinire.
S-a susţinut că decizia civilă nr. 444/1994 a Tribunalului Argeş este anterioară deciziei civile nr. 608/2007 a aceluiaşi tribunal şi ca urmare, s-a stabilit irevocabil un anumit amplasament pentru care s-a decis reconstituirea dreptului de proprietate pe numele autorului lor.
Prin decizia civilă nr. 1687 din 30 mai 2012 Tribunalul Argeş a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., declinând cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti şi a respins cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 şi 5 C. proc. civ..
Astfel învestită, urmare a declinării de competenţă, Curtea de Apel Piteşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 63 din 5 decembrie 2012, prin care a respins cererea de revizuire promovată pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit susţinerii revizuenţilor, incidenţa motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ar fi determinată de faptul că decizia civilă nr. 2321 din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş este în contradicţie cu decizia nr. 444/R/1994 a Tribunalului Argeş, hotărâri care privesc terenul de 1600 m.p. situat în punctul ”Acasă”, teren aflat în litigiu.
S-a reţinut că prin decizia nr. 444/R/1994 a Tribunalului Argeş s-a stabilit dreptul de proprietate pentru S.G. pentru un teren de 2,74 ha, conform expertizei întocmită în acea cauză, schiţei anexe şi tabelului la aceasta, obiectul dosarului fiind plângere împotriva hotărârii Comisiei judeţene de fond funciar.
Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 2321/ 30 iunie 2011 a aceleiaşi instanţe, s-a admis recursul declarat de pârâţii U.M., C.M., C.E., C.F., s-a modificat sentinţa civilă nr. 1073 din 7 februarie 2011 a Judecătoriei Piteşti, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.G., L.E., I.I., S.V., S.P., S.F. şi S.M.. Potrivit obiectului dosarului, reclamanţii în această cauză au solicitat anularea titlului de proprietate din 18 iulie 1994 emis de Comisia Judeţeană de fond funciar Argeş, pentru suprafaţa de 1 ha. şi 1.700 m.p. teren situat în comuna Drăganu-Olteni, judeţul Argeş, emis pe numele C.G.D..
A reţinut prima instanţă, că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), hotărârile respective să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, instanţa în faţa căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.
S-a apreciat că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile menţionate, hotărârile în privinţa cărora se pretinde că ar fi contradictorii nefiind pronunţate în aceeaşi cauză.
Decizia a fost atacată cu recurs de către revizuenţi care au susţinut nelegalitatea soluţiei arătând, în esenţă, că aceasta a nesocotit caracterul deciziei nr. 444/1994, intrată în puterea lucrului judecat.
S-a susţinut că ambele decizii, a căror contrarietate s-a pretins, au fost date în aceeaşi materie, a fondului funciar şi că decizia nr. 232 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Argeş trebuie anulată întrucât nu a ţinut seama de cele statuate anterior, prin decizia civilă nr. 444/1994 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al autorului S.G. asupra unui teren în suprafaţă de 2,74 ha.
Recursul este nefondat.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa anterioară, raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea a sancţionării încălcării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.
Aceasta înseamnă ca într-un proces ulterior să se fi statuat diferit faţă de modalitatea în care a făcut-o o primă instanţă de judecată, fie că este vorba de protejarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat (respectiv, tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză), fie despre efectul pozitiv (adică, o chestiune litigioasă între aceleaşi părţi care şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională, chiar dacă nu este întrunită tripla identitate de elemente).
În speţă, instanţa de revizuire a constatat că nu subzistă motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu există identitate de cauză juridică având în vedere că prin decizia nr. 444/R/1944 a Tribunalului Argeş a fost soluţionată o plângere împotriva hotărârii Comisiei judeţene de fond funciar (şi s-a stabilit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 2,74 ha), în timp ce, prin cea de-a doua decizie (a cărei anulare se cere) a fost soluţionată o acţiune în anularea titlului de proprietate din 1994 privind o suprafaţă de teren de 1 ha şi 1700 m.p.
Susţinând nelegalitatea soluţiei, recurenţii pretind, de fapt, că ar fi fost nesocotit efectul pozitiv al lucrului deja judecat, în sensul că în primul litigiu s-a tranşat existenţa, în favoarea autorului lor, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,74 ha, în timp ce în al 2-lea, anulându-se titlul de proprietate pentru 1 ha şi 1700 m.p., s-a nesocotit, contrazis, ceea ce se stabilise anterior în privinţa reconstituirii proprietăţii.
Critica nu poate fi primită, neputându-se reţine, aşa cum susţin recurenţii, că s-ar fi nesocotit lucrul anterior judecat.
Aceasta, în condiţiile în care, pronunţând decizia nr. 2321/2011 şi modificând sentinţa de primă instanţă, în sensul respingerii acţiunii recurenţilor din prezenta cauză privind anularea titlului de proprietate nr. 48358/1994 emis pe numele intimaţilor pentru suprafaţa de 1 ha şi 1700 m.p., instanţa avut în vedere ceea ce au susţinut reclamanţii, respectiv, faptul că terenul ce ar face obiectul acestui titlu s-ar suprapune cu cel din titlul din 1999 eliberat pe numele lui S.G..
În acelaşi timp, instanţa a reţinut că asupra dreptului de proprietate în privinţa terenului în litigiu s-a statuat irevocabil în favoarea pârâţilor U. şi C. prin decizia nr. 608/2010 a Tribunalului Argeş, care a analizat titlurile de proprietate prezentate de către părţi.
Totodată, se constată că la pronunţarea deciziei nr. 608/2010, s-a avut în vedere şi s-a făcut referire la decizia nr. 444/1994 - de care se prevalează recurenţii, susţinând că stabilise deja dreptul de proprietate al autorului - reţinându-se că aceasta nu reprezintă un veritabil titlu de proprietate, pentru a împiedica instanţa să facă propria verificare şi evaluare jurisdicţională.
În aceste condiţii, nu se poate susţine că în judecata celei de-a doua cauze (finalizată prin decizia nr. 2231/2011 a Tribunalului Argeş) s-ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.
Dimpotrivă, astfel cum s-a arătat, s-a ţinut seama de faptul că o instanţă anterioară (decizia nr. 608/2010) a stabilit că decizia nr. 444/1994 nu poate avea valoarea unui titlu de proprietate în privinţa suprafeţei de teren de 2,74 ha la care fac referire recurenţii.
În consecinţă, se constată că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare prin pronunţarea deciziei civile nr. 2321 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Argeş, astfel încât motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este incident.
Pentru toate aceste considerente, recursul a fost găsit nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuenţii S.G. şi S.V. şi de L.E., I.I., S.P., S.F. şi S.M. împotriva sentinţei nr. 63 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2944/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2969/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
