ICCJ. Decizia nr. 2951/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2951/2013
Dosar nr. 6063/30/2010*
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 305 din 19 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 6083/30/2010*, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de la data de 25 februarie 2013, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii G.C. şi SC M.P.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Timişoara şi în consecinţă s-a dispus evacuarea pârâtei SC P. SA din imobilul proprietatea reclamantului G.C. cu obligarea pârâtei S C P. SA, la plata către reclamanţi a contravalorii lipsei de folosinţă, în cuantum de 12.032.798,87 RON + TVA; a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC P. SA, precum şi cererile de intervenţie şi cererea de chemare în judecată formulate de Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin Primar în Dosarul conexat nr. 3952/30/2011.
Împotriva evocatei sentinţe a declarat apel pârâta SC P. SA, solicitând în principal schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii, în subsidiar - schimbarea în parte a hotărârii în sensul diminuării daunelor şi admiterii cererii reconvenţionale, precum şi a cererii de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar. De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării sentinţei atacate până la soluţionarea apelului, conform art. 280 alin. (1) - (4) C. proc. civ.
Prin apelul înregistrat la Tribunalul Timiş în data de 21 februarie 2013 intervenienţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar, au solicitat admiterea apelului, în principal, anularea hotărârii judecătoreşti atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată şi admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată. Totodată, intervenienţii apelanţi au solicitat suspendarea executării sentinţei atacate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin încheierea din 19 iunie 2013, a admis cererea de suspendare a executării Sentinţei civile nr. 305 din 19 februarie 2013 pronunţata de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 6063/30/2010* formulată de pârâta SC P. SA Timişoara la care au achiesat intervenienţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar, a dispus suspendarea executării Sentinţei civile nr. 305 din 13 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 6083/30/2010* până la soluţionarea apelurilor declarate împotriva acesteia, a admis cererea în probaţiune formulată de pârâta SC P. SA având ca obiect completarea expertizei contabile.
A prorogat pronunţarea asupra cererii în probaţiune formulată de intervenienţi având ca obiect efectuarea unei expertize tehnice, după depunerea la dosar a unei liste cu evaluatori proprietăţi imobiliare, atestaţi ANEVAR şi a amânat judecarea cauzei la 26 iunie 2013.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte cererea de suspendare, că prin adresa nr. 49 din 25 februarie 2013, apelanţii reclamanţi au somat pârâta SC P. SA ca, în termen de 5 zile, să elibereze imobilul, pe rolul Judecătoriei Timişoara fiind înregistrată la data de 15 martie 2013 cerere de încuviinţare a executării silite. A mai avut în vedere instanţa că sentinţa civilă apelată, fiind executorie, aceasta ar putea fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite de îndată, ceea ce ar pune-o pe pârâta apelantă în imposibilitatea continuării activităţii, întrucât societatea sa nu ar mai putea să efectueze plăţile către furnizorii de utilităţi, servicii, materiale sau salariile angajaţilor.
A apreciat instanţa de apel că nu poate fi ignorată împrejurarea că reclamantul apelant G.C. este o persoană fizică, iar intimata-reclamanta SC M.P.P. SRL are un capital social minim, potrivit susţinerilor necontestate ale pârâtei, astfel că o eventuală întoarcere a executării ar fi dificilă pentru pârâtă, creând acesteia un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat (suma de bani -12.038.798,87 lei + TVA - fiind foarte mare).
Totodată Curtea a reţinut că fost achitată cauţiunea fixată de instanţa în cuantum de 1200.000.00 RON - recipisele de consemnare nr. 834930/1 din 8 martie 2013 şi 834803/1 din 7 martie 2013, astfel că în cazul în care părţile adverse ar fi prejudiciate ca urmare a suspendării provizorii a executării, acestea se vor îndestula din valoarea cauţiunii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au promovat recurs reclamanţii G.C. şi SC M.P.P. SRL solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în principal a cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Recurenţii reclamanţi îşi subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. cu referire la următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate a hotărârii atacate.
Într-o primă critică recurenţii arată că în mod greşit instanţa de judecată a aplicat şi a interpretat legea când a statuat asupra posibilităţii deducerii cauţiunii aferente prezentei cereri de suspendare din cauţiunea plătită în Dosarul cu nr. 247/59/2013 al Curţii de Apel Timişoara prin raportare la prevederile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. întrucât, se arată, pentru a fi în situaţia deductibilităţii cauţiunii se impune a fi îndeplinite următoarele cerinţe:
1. pronunţarea unei încheieri, fără citarea părţilor;
2. pronunţarea să se facă de preşedintele instanţei;
3. încheierea să nu fie supusă niciunei căi de atac,
condiţii care nu se regăsesc îndeplinite în speţă, motiv pentru care recurenţii apreciază că în speţa de faţă nu s-a făcut dovada plăţii cauţiunii conform prevederilor legale fapt ce ar impune admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare a executării silite a sentinţei civile apelate ca inadmisibilă pentru lipsa plăţii cauţiunii.
Cu privire la fondul cauzei recurentele arată că urgenţa măsurii nu a fost dovedită că, potrivit legii, hotărârile pronunţate în litigii între profesionişti sunt executorii de drept, calitate acordată acestor hotărâri tocmai prin raportare la celeritatea care impune soluţionarea acestui tip de litigii, astfel că o potenţială admitere a unei cereri de suspendare a unei hotărâri judecătoreşti executorie prin efectul legii trebuie acordată doar în situaţii extreme.
Precizează recurenţii că lui G.C. i s-a recunoscut dreptul de proprietate încă din anul 2008 şi deşi a făcut o serie de demersuri pentru a intra în posesia terenurilor proprietatea sa, acest lucru nu s-a realizat, fapt ce a culminat cu formularea acţiunii ce face obiectul Dosarului nr. 8063/30/2010 în care a solicitat evacuarea SC P. SA, ca în condiţiile în care dreptul de proprietate al numitului G.C. a fost consfinţit în mod irevocabil în baza unei hotărâri judecătoreşti şi hotărârea de evacuare a SC P. SA a fost dată la aproape trei ani de zile de la demararea acestui litigiu, rezultă faptul că celeritatea impusă de lege nu a fost respectată, un factor important în prelungirea soluţionării în primă instanţă a acestui litigiu fiind dată şi de conduita pârâtului şi a intervenientului în interes propriu, care prin diferite tertipuri au condus prelungirea ciclului procesual din prima instanţă, inclusiv prin formularea de cereri de recuzare, cereri de strămutare şi cereri vădit neîntemeiate.
Tot cu privire la fondul cauzei recurenţii arată că la dosarul de fond sunt înscrisuri care emană de la însăşi intimata petentă din acest dosar care vin şi combat concluziile raportului de contraexpertiză, că pretenţiile recurenţilor sunt raportate nu la ocuparea 100% a pieţei, cum încearcă să inducă în eroare SC P. SA, instanţa de judecată, ci la un grad de ocupare mediu de 47%.
Susţin recurenţii că afirmaţia petentului legată de faptul că demararea executării silite ar crea o perturbare în activitatea sa, nu poate fi primită atâta timp cât într-un termen foarte scurt a fost în măsură să depună cauţiunea de 10% solicitată de către instanţa de judecată în Dosarul cu nr. 247/59/2013 al Curţii de Apel Timişoara, această afirmaţie a SC P. SA fiind luată ca exprimând adevărul de către instanţa de apel care a reiterat-o în motivarea soluţiei de suspendarea executării sentinţei, fără a exista nicio probă la dosar în acest sens.
Conchid recurenţii că cererea de suspendare a executării silite a sentinţei apelate a fost făcută în scopul de a tergiversa recunoaşterea şi executarea drepturilor care se cuvin recurenţilor, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţată încă din anul 2008, solicitare, care a fost încuviinţată de instanţa de apel cu aplicarea greşită a legii, fără a cerceta în mod concret îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Intimaţii-intervenienţi Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiului Timişoara prin primar, precum şi intimata-pârâtă SC P. SA, Timişoara au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând încheierea recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Critica vizând neîndeplinirea cerinţei privind consemnarea cauţiunii impusă de art. 280 alin. (4) C. proc. civ. este nefondată întrucât dispoziţiile art. 403 alin. (4) ultima teză C. proc. civ. reglementează posibilitatea deducerii cauţiunii datorată în cererea de suspendare întemeiată în speţă, pe dispoziţiile art. 280 C. proc. civ. din cauţiunea consemnată în dosarul în care s-a soluţionat cererea aceloraşi părţi de suspendare pe cale de ordonanţa preşedinţială. De reţinut este şi faptul că plata cauţiunii în vederea soluţionării cererii de suspendare pe calea ordonanţei preşedinţiale este necontestată de părţi.
Nici criticile vizând soluţionarea fondului cererii de suspendare nu pot fi primite dat fiind faptul că raţionamentul instanţei reflectă examenul realizat de aceasta asupra situaţiei financiare şi comerciale a societăţii petente din perspectiva efectelor produse în patrimoniul societăţii de cererea de încuviinţare a executării silite a sentinţei apelate, convingerea instanţei fiind deplin argumentată.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat iar în considerarea art 274 C. proc. civ. va obliga recurenţii-reclamanţi să plătească intimatei-pârâte SC P. SA Timişoara suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi G.C. şi SC M.P.P. SRL Timişoara împotriva încheierii din 19 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenţii-reclamanţi să plătească intimatei-pârâte SC P. SA Timişoara suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2948/2013. Civil. Pretenţii. Suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 2962/2013. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
