ICCJ. Decizia nr. 2962/2013. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2962/2013
Dosar nr. 3818/1/2013
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4664 din data de 10 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9172/3/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă SC M.C. SRL în contradictoriu cu pârâta reclamanta SC C.D. SRL; a obligat pârâta reclamantă să plătească reclamantei pârâte suma de 1.023.503,41 euro, la cursul BNR din ziua plăţii; a respins celelalte pretenţii ale reclamantei ca neîntemeiate; a admis excepţia tardivităţii modificării cererii reconvenţionale şi a respins cererea modificatoare a cererii reconvenţionale din data de 29 noiembrie 2011 (prin care se solicită penalităţi de întârziere de 1.440.000 euro) ca tardiv formulată; a luat act de renunţarea pârâtei reclamante la judecarea capătului din cererea reconvenţională privind obligarea reclamantei la dobânzi şi costuri cu munca suplimentară (pretenţie având nr. 3 în cererea reconvenţională); a respins celelalte pretenţii din cererea reconvenţională (plata sumei de 1.454.518 RON - pretenţie având nr. 2 în cererea reconvenţională şi 730.000 euro penalităţi de întârziere -pretenţie având nr. 4 în cererea reconvenţională) ca neîntemeiate; a obligat pârâta reclamantă să plătească reclamantei pârâte suma de 183.398,69 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta SC M.C. SRL şi pârâta SC C.D. SRL,
La termenul de judecată din data de 9 mai 2013, apelanta reclamantă SC M.C. SRL şi apelanta pârâtă SC C.D. SRL au depus cereri de renunţare la judecata apelurilor formulate, iar SC C.D. SRL a solicitat să i se restituie taxa judiciară de timbru în temeiul art. 63 alin. (2) raportat la art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind procedura medierii.
Constatând că soluţia ce se impunea a fi luată, aceea de a se lua act de renunţare la judecata apelurilor, Curtea a apreciat că apelanta pârâtă SC C.D. SRL nu se încadrează în niciuna din situaţiile de excepţie prevăzute de art. 23 din Legea nr. 146/1997, astfel că prin încheierea de la 6 iunie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a luat act că apelantele au renunţat la judecata apelurilor declarate conform dispoziţiilor art. 298 C. proc. civ. raportat la art. 246 C. proc. civ. şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apelanta SC C.D. SRL, de restituire a taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC C.D. SRL solicitând admiterea recursului formulat, modificarea în tot a încheierii recurate, admiterea cererii de restituire a taxei de timbru în sumă de 45.999,47 RON şi dispunerea restituirii acestei sume.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În argumentarea acestei critici recurenta-pârâtă arată că motivarea instanţei învestite cu soluţionarea apelului, conform căreia cererea de restituire a taxelor judiciare de timbru formulată de apelanta pârâtă SC C.D. SRL nu se încadrează în niciuna din situaţiile de excepţie prevăzute de art. 23 din Legea nr. 146/1997, apare ca fiind atât contradictorie cu încheierile şi materialul probator existent la dosar cât şi străină de natura pricinii, faţă de faptul că recurenta nu a invocat prevederile art. 23 din Legea nr. 146/1997 ca temei de drept în cererea formulată.
Cu privire la fondul cererii sale de restituire a taxei de timbru, recurenta-pârâtă arată că aceasta este îndreptăţită, taxa judiciară de timbru urmând să îi fie restituită faţă de faptul că la termenul din 29 noiembrie 2012, au fost depuse la dosarul cauzei actele referitoare la acordul de mediere încheiat între părţi precum şi acte referitoare la procedura medierii pretenţiilor acestora, în sală fiind prezent la acel termen şi confirmând încheierea acordului de mediere, domnul mediator B.E., conform consemnărilor de la acel termen de judecată, că la termenul din 3 mai 2013 recurenta-pârâtă a făcut dovezi ale plăţii sumelor stabilite în sarcina sa prin acordul de mediere, 400.000 euro, plăţi recunoscute de către apelanta-reclamantă M.C., în speţă fiind astfel incidente prevederile art. 63 alin. (2), raportat la art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările în vigoare la data pronunţării încheierii din 6 iunie 2013.
Conchide recurenta-pârâtă în sensul că, odată ce obiectul litigiului nu îl reprezintă transferul sau constituirea unui alt drept real asupra unui bun imobil, faţă de faptul că litigiul cu care instanţa a fost învestită a fost soluţionat pe calea medierii, condiţiile sine-qua-non pentru restituirea taxei de timbru sunt îndeplinite, legiuitorul neimpunând şi alte condiţii, din alte legi speciale, care să fie avute în vedere de instanţă.
Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Indiscutabil, astfel cum rezultă din actele dosarului şi implicit din conţinutul încheierii recurate, părţile au apelat la mediere ca mijloc alternativ de soluţionare a diferendului dintre ele, în procedura reglementată de Legea nr. 192/2006.
Rezultatul procedurii de mediere nu se reflectă însă în cuprinsul încheierii întrucât părţile nu au înţeles să învestească instanţa de apel cu pronunţarea unei hotărâri de expedient care să consfinţească judiciar înţelegerea intervenită între părţi pe calea alternativă a medierii, rezultatul medierii, în forma agreată de părţi, nefiind opozabil instanţei din perspectiva obligaţiei de fiscalitate aferentă cererii de chemare în judecată, în speţă cea corespunzătoare apelului.
Aşa fiind, raţionamentul pe care instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru este conform cu legea, hotărârea recurată neconţinând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C.D. SRL Bucureşti împotriva încheierii de la 6 iunie 2013. pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2951/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2984/2013. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
