ICCJ. Decizia nr. 3000/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3000/2013
Dosar nr. 1985/306/2012
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 14 februarie 2012, contestatoarea SC I. SRL, prin administrator judiciar, a chemat-o în judecată pe intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), solicitând, în principal, constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237 din 19 august 2003 încheiat de A.V.A.S., anularea aceluiaşi proces-verbal, iar, în subsidiar, să se constate prescripţia extinctivă privind procesul-verbal de sechestru, să se constate perimat procesul-verbal de sechestru.
În motivare, contestatoarea a arătat că procesul-verbal de sechestru nr. 3237 din 9 august 2003 este lovit de nulitate absolută.
Bunurile la care face referire A.V.A.S. Bucureşti, şi anume: casa poartă sucuri, bazin depozitare mere, magazie pentru materii prime, depozit platformă pentru ambalaje, platformă betonată curte, atelier mecanic, nu sunt proprietatea SC I. SRL, unitatea SC I. SRL având asupra acestor construcţii doar un drept de creanţă.
Contestatoarea consideră că, în speţă, A.V.A.S. Bucureşti încalcă cu bună ştiinţă dispoziţiile art. 59 şi următoarele din O.U.G. nr. 51/1998, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de aplicare a sechestrului.
Mai arată că, A.V.A.S. Bucureşti nu va putea vinde niciodată aceste construcţii în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului, deoarece construcţiile respective nu sunt intabulate; prin imposibilitatea vânzării la licitaţie a acestor construcţii SC I. SRL Sibiu rămâne fără sumele admise în primă instanţă reprezentând contravaloarea dreptului său de creanţă. La rândul său şi A.V.A.S. Bucureşti rămâne fără sumele respective, sume care trebuie de fapt virate în contul trezoreriei statului român, pe când SC A. SA Sibiu rămâne cu construcţiile respective fără să le plătească.
Pentru a evita această situaţie, SC I. SRL Sibiu a solicitat Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare Bucureşti, prin Adresa nr. 446 din 3 ianuarie 2012 să ridice sechestrul în cauză, însă aceasta a refuzat.
Asupra procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237 din 19 august 2003 au fost aplicabile dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 cu privire la prescripţia extinctivă, aceste dispoziţii fiind preluate în prezent de C. civ. Conform acestor dispoziţii dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
În speţă, dacă procesul-verbal de aplicare a sechestrului a fost întocmit la data de 19 august 2003, el s-a prescris la data de 19 august 2006.
De asemenea, în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile articolului 389 C. proc. civ. privind perimarea.
Prin Sentinţa civilă nr. 4147 din 29 mai 2012, Judecătoria Sibiu a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 104 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta SC I. SRL, prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. şi a constatat perimat procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237/2003 emis de A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de excepţia perimării, analizată cu precădere, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut următoarele:
Prin adresa emisă la data de 17 martie 2000, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a comunicat reclamantei titlul executoriu a obligaţiei de plată a sumei de 9.735.722.862 lei, preluate prin contractul de cesiune de creanţă nr. 727441/1999 încheiat cu B.A., în calitate de cedent, în temeiul art. 21 din O.G. nr. 55/1999.
Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237 din data de 19 august 2003, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a dispus sechestrarea şi indisponibilizarea bunurilor proprietatea debitoarei SC I. SRL.
Din susţinerile reclamantei, necontestate de către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului reiese că de la data aplicării sechestrului, 19 august 2003, nu au fost întreprinse alte acte de executare, cauza rămânând în nelucrare mai mult de şase luni, din culpa creditorului, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 389 C. proc. civ., procesul-verbal de sechestru este perimat de drept.
Pentru considerentele, mai sus arătate în temeiul art. 389 C. proc. civ., curtea de apel a admis cererea şi a constatat perimarea actului de executare.
Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 9 şi art. 3041 şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a acţiunii formulate împotriva A.V.A.S., ca neîntemeiată.
Pe cale de excepţie, în considerarea prevederilor art. 166 C. proc. civ., art. 1200 pct. 4 C. civ. şi art. 1201 C. civ., recurenta invocă excepţia puterii lucrului judecat, în susţinerea acestei excepţii arătând că SC I. SRL, la data de 16 decembrie 2011 a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S., anularea procesului-verbal de sechestru nr. 3237 din 1 noiembrie 2006, constituindu-se Dosarul nr. 16229/306/2011. În raport de acest dosar, consideră că există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, prevăzută de art. 1201 C. civ.
Pe fondul cauzei, invocă prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 49, alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.
Arată că, potrivit acestor dispoziţii speciale:
(1) Termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
Or, reclamanta, în acţiunea formulată, contestă un proces-verbal de licitaţie întocmit în data de 26 martie 2004, solicitând constatarea nulităţii absolute a acestuia, fără să existe niciun motiv de nulitate absolută, aşa încât consideră că acţiunea trebuia formulată în termenul de prescripţie.
Referitor la primarea procesului-verbal de sechestru, aşa cum a fost dispusă de instanţă, susţine că, în cazul de faţă, devin incidente dispoziţiile art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora creanţele neperformante preluate de la băncile cu capital parţial de stat, creanţele comerciale asociate creanţelor neperformante preluate sunt supuse valorificării în procedura reglementată de această lege în scopul creşterii gradului de solvabilitate a acestora.
În ce priveşte prescripţia arată că, potrivit reglementarilor speciale în materie, respectiv art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active ale statului, aprobată prin Legea nr. 409/2001: "Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani".
Susţine că A.V.A.S. a efectuat acte de executare în interiorul termenului de prescripţie şi, drept urmare, consideră că nu se poate vorbi despre perimarea procesului-verbal şi nici despre prescripţie, cu atât mai mult dacă sunt luate în considerare prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, republicată, potrivit cărora "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., formulând criticile mai sus menţionate, fără să motiveze în vreun fel invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Recursul pârâtei este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Din examinarea actelor dosarului, se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 14 februarie 2012, contestatoarea SC I. SRL a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de sechestru nr. 3237 din 19 august 2003 încheiat de A.V.A.S., respectiv să se dispună anularea acestuia, iar în subsidiar, să se constate că acesta este prescris şi perimat.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., este de subliniat, în primul rând, că, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 137 (1) C. proc. civ., a analizat prioritar excepţia perimării, aşa cum a fost invocată ea de către contestatoare şi a constatat perimarea actului de executare şi anume, perimarea procesului-verbal de sechestru, or, în raport de cele dispuse la art. 389 (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 391 C. proc. civ., cu caracter obligatoriu privind perimarea executării, este inadmisibil a se constata perimarea unui act, respectiv a procesului-verbal de sechestru, instanţa trebuind să se pronunţe asupra executării.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 399 (1) C. proc. civ., conform cărora împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, în speţă, contestaţia la executare fiind îndreptată împotriva unui proces-verbal de sechestru, dar tot atât de adevărat este că, în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare, atrage sancţiunea anulării actului nelegal, or, în prezenta cauză, instanţa, soluţionând cauza prin constatarea perimării procesului-verbal de sechestru, nu a dat relevanţă şi prevederilor conţinute în alin. (2) al art. 399 C. proc. civ.
Astfel fiind, se impunea ca instanţa să pună în discuţia părţilor recalificarea sau clarificarea obiectului cererii deduse judecăţii, având în vedere că, în speţă, solicitându-se anularea sau constatarea perimării şi/sau prescrierii unui proces-verbal de sechestru, instanţa, găsind susţinerile contestatoarei ca fiind probate şi întemeiate şi admiţând contestaţia la executare, în mod necesar trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 391 şi art. 404 (1) C. proc. civ. şi să anuleze actul de executare contestat.
Drept consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 315 (1) C. proc. civ. se va proceda la casarea sentinţei curţii de apel şi i se va trimite cauza spre rejudecare, ocazie cu care vor fi examinate şi susţinerile formulate de pârâtă în recurs şi anume:
Excepţia puterii lucrului judecat, invocată în raport de dispoziţiile art. 166 C. proc. civ., art. 1200 pct. 4 şi art. 1201 C. civ. şi întemeiată de recurentă pe existenţa unei triple identităţi de părţi, obiect şi cauză a prezentului dosar cu Dosarul nr. 16229/306/2011.
Prescrierea dreptului material la acţiune al reclamantei SC I. SRL, conform dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.
Eronata constatare a perimării procesului-verbal de sechestru, aşa cum a fost dispusă de instanţă, fără observarea incidenţei în speţă a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998.
Neobservarea faptului că, în speţă, actele de executare au fost efectuate în interiorul termenului special de prescripţie, reglementat de dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, cu atât mai mult, cu cât, trebuiau avute în vedere şi dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Faţă de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva sentinţei curţii de apel care va fi casată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinţei civile nr. 104 din 3 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3012/2013. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs → |
|---|
