ICCJ. Decizia nr. 3030/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3030/2013
Dosar nr. 32392/215/2010*
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 2 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 5 noiembrie 2010, reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL a chemat în judecată pe pârâta SC L.B.M. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 43.292,19 RON, reprezentând debit restant şi la plata dobânzii legale de la data scadenţei (25 noiembrie 2008 - data emiterii facturilor) până la achitarea integrală a debitului.
Prin Sentinţa comercială nr. 1881 din 28 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, reţinându-se, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub acelaşi număr de dosar, la data de 23 februarie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 9216 din 04 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 43.292,19 RON, reprezentând contravaloare produse livrate, fiind respinsă cererea pârâtei privind plata dobânzii legale ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC L.B.M. SRL prin asociat unic C.M. a formulat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 674/2012 din 07 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat Argeş, avându-se în vedere obiectul pricinii, respectiv pretenţii comerciale rezultând din derularea unui contract între două societăţi comerciale.
Primind dosarul, prin Decizia nr. 178/RC din 28 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de judecată.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 14 noiembrie 2012, sub număr unic de dosar 32392/215/2010*.
La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Piteşti, iar prin Sentinţa civilă nr. 4118/2013 din 29 aprilie 2013 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL Craiova, în contradictoriu cu pârâta L.B.M. SRL în favoarea Judecătoriei Craiova.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., raportat la art. 10 C. proc. civ., cu referire la art. 59 C. com., ţinând cont, totodată de prevederile art. 13.2 din contractul încheiat între părţi.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În speţă, reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei SC L.B.M. SRL la plata sumei de 43.292,19 RON reprezentând debit restant, precum şi la plata dobânzii legale de la data scadenţei (25 noiembrie 2008 - data emiterii facturilor) până la achitarea integrală a debitului.
Între părţile litigante s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 852/04 iunie 2008 prin care SC I.I. SRL, în calitate de furnizor, a vândut mobilă şi tapiţerie pârâtei SC L.B.M. SRL.
Înalta Curte constată că părţile au prevăzut expres în Cap. XIII - Litigii, la art. 13.2 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat, că: "litigiile care nu se pot soluţiona pe cale amiabilă, vor fi de competenţa instanţelor judecătoreşti de la sediul furnizorului".
În altă ordine de idei, este de reţinut că prevederile art. 59 C. com., conform cărora "orice obligaţiune comercială trebuie să fie executată în locul arătat prin contract, sau în locul care ar rezulta din natura operaţiunii, ori din Menţiunea părţilor contractante" erau în vigoare la data înregistrării acţiunii pe roiul Judecătoriei Craiova.
În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Craiova ca instanţă de la sediul furnizorului, conform art. 13.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 852 din 04 iunie 2008, raportat la art. 59 C. com., motiv pentru care, faţă de considerentele anterior expuse văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC I.I. SRL prin administrator judiciar A.S.I. SPRL Craiova în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3035/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
