ICCJ. Decizia nr. 3018/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3018/2013
Dosar nr. 3507/118/2011
Şedinţa publică din 30 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6745 din 22 decembrie 2011 a Tribunalului Constanţa a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I.N.L., s-a dispus anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 11 noiembrie 2011, cât priveşte cuantumul despăgubirii acordate pentru expropriere, pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 124.189 RON cu titlu de despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 2.771 mp situat în localitatea M. jud. Constanţa.
În motivare, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că în baza contractului de partaj voluntar fără sultă autentificat din 28 noiembrie 2007 de B.N.P. B.M.L., reclamantul I.N.L. a preluat în deplină proprietate şi posesie parcela în suprafaţă de 3,7300 ha, parte din terenul în suprafaţă totală de 5.6000 ha, dobândit în indiviziune prin contractul de vânzare-cumpărare autentificate din 22 august 2007 la B.N.P. C.N. din Constanţa.
Prin Hotărârea nr. 93 din 11 noiembrie 2010 a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii - C.N.A.D.N.R. SA s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat necesar în scopul construirii lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti-Constanţa, tronsonul 6, Cernavodă-Constanţa", situat în localitatea M., jud. Constanţa, parcela în suprafaţă totală de 2.771,00 mp., categoria de folosinţă arabil extravilan.
Cuantumul despăgubirii pentru această suprafaţă a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 şi ale Normelor de aplicare ale acestei legi, precum şi în baza raportului de expertiză tehnică de evaluare, la suma de 43.100 RON.
Conform prevederilor legale despăgubirea cuvenită titularului dreptului de proprietate cuprinde două elemente: valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Valoarea reală a imobilului este definită de alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 ca fiind preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, adică valoarea de piaţă a imobilului.
Valoarea terenului expropriat stabilită prin folosirea metodei comparaţiei relative este de 58.385 RON, deoarece, pe lângă destinaţia terenului de la momentul exproprierii, experţii au avut în vedere date privind cererea şi oferta pentru terenuri cu aceleaşi caracteristici ca şi terenul în litigiu, situate toate în aceeaşi zonă - Centrul viticol M.
Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenite reclamantului în urma exproprierii, se reţine că prin expertiza judiciară s-a stabilit îndreptăţirea reclamantului la daune în sumă totală de 448.327 RON, reprezentând pierderi de recoltă 2011-10.283 RON, contravaloarea lucrărilor ce trebuie efectuate pentru accesul la plantaţie, puţuri pentru irigat şi drumul tehnic 382.522,64 RON şi cheltuieli cu înfiinţarea plantaţiei viticole pe terenul expropriat, pierderi prin defrişare total 51.564 RON.
Tribunalul a reţinut că valoarea de circulaţie a terenului, precum şi valoarea daunelor avute în vedere de către Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirilor nu sunt corecte în raport de probele administrate, impunându-se modificarea hotărârii pârâtei pe acest aspect.
Prin decizia civila nr. 67C din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, au fost respinse, ca nefondate, atât apelul reclamantului cât şi cel formulat de pârât.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a arătat că valoarea de piaţă a imobilului în discuţie a fost determinată în directă raportare cu comparabila 2, expertizele judiciare fiind legal întocmite.
Mai mult, experţii au răspuns obiecţiunilor la expertize şi au explicat modalitatea de calcul folosită, ca şi valoarea la care s-a ajuns cu titlu de compensaţie pentru transportul şi tratamentul suprafeţelor rămase după exploatare.
Împotriva acestei decizii pârâtul C.N.A.D.N.R. SA a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La instanţa de fond a fost administrată expertiză tehnică agricolă, ce avea ca obiective identificarea şi stabilirea valorii de circulaţie a terenului supus măsurii exproprierii conform standardelor internaţionale şi criteriilor prevăzute de lege, stabilirea potenţialului genetic viticol şi contravaloarea producţiei aferente anului 2011, stabilirea contravalorii lucrărilor ce trebuiau efectuate pentru accesul la plantaţie, puţuri pentru irigat şi drumul tehnic, precum şi stabilirea sumelor ce au fost obţinute prin finanţarea plantaţiei ce este supusă exproprierii, bani achitaţi în baza proiectului de finanţare al Uniunii Europene şi care trebuie returnati.
Pârâtul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit, învederând că terenurile alese spre comparaţie nu au fost identificate cadastral, aşa cum prevăd Standardele Internaţionale de Evaluare. De asemenea, contravaloarea lucrărilor agrotehnice a fost calculată greşit, rezultând sume eronate. A fost greşit evaluată producţia de struguri la hectar, luându-se în calcul o valoarea mult prea mare pentru localitatea M.
Aceste obiecţiuni au fost admise de instanţă şi trimise experţilor, dar aceştia şi au menţinut punctul de vedere iniţial, fără a justifica prin afirmaţii concludente această poziţie.
Pârâtul a formulat obiecţiuni la răspunsul experţilor, argumentat, dar instanţa de fond le-a respins.
Deşi a formulat apel şi pe aceste chestiuni, solicitând încuviinţarea probei cu expertiză tehnică agricolă, instanţa de apel le-a respins, în temeiul dispoziţiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că expertiza din dosarul de fond este legal întocmită.
Pârâtul a arătat că experţii au greşit, raportându-se la oferte de vânzare şi stabilind un preţ mult prea mare pentru terenul în cauză.
Analizând excepţia nulităţii recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.
Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs.
De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În cauză, recurentul pârât a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor vizează aspecte legate de administrarea probatoriului.
Susţinerile recurentului pârât nu constituie critici ale argumentelor legale prezentate de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate, ci se referă la probele administrate.
Motivarea recursului, înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.
În acest sens, trebuie menţionat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.
întrucât, recurentul pârât în cauză nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, nici din oficiu, într-unui din cazurile expres şi limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ., rezumându-se la criticarea probelor administrate, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege - care permit analiza în calea de atac a recursului, a hotărârii date în apel, se aplică sancţiunea nulităţii recursului, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În consecinţă, văzând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condiţiile art, 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 67C din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3019/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
