ICCJ. Decizia nr. 3096/2013. Civil. Dizolvare societate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3096/2013
Dosar nr. 11979/63/2011
Şedinţa publică din 8 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin Sentinţa nr. 168 din 3 aprilie 2012, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, admis acţiunea precizată de reclamantul V.G. şi a dispus dizolvarea SC G.C. SRL Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, pentru existenţa unei societăţi comerciale se impune întrunirea a trei elemente specifice: punerea în comun a unor bunuri de către asociaţi, intenţia lor de a colabora în vederea desfăşurării unor activităţi şi aceea a obţinerii şi împărţirii profitului realizat.
A mai constatat instanţa că, neînţelegerile constante şi de lungă durată apărute între asociaţi, referitoare la continuarea activităţii, ca şi neimplicarea vădită a asociatului V.A. în activitatea societăţii, denotă o lipsă de coerenţă şi convergenţă de interese între asociaţii societăţii, ceea ce echivalează cu o lipsă a lui "affectio societatis".
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul V.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 155 din 31 octombrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul V.A., reţinând că, între părţi a dispărut acea intenţie a asociaţilor de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ, iar acest aspect confirmă faptul ca între asociaţi există neînţelegeri grave care fac imposibilă realizarea obiectului de activitate al SC G.C. SRL Craiova.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtul V.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi menţinerea hotărârii de dizolvare.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, instanţa de apel, în mod greşit i-a respins cererea de amânare formulată la data de 24 octombrie 2012, deşi aceasta era însoţită de acte medicale care atestau starea de sănătate a apărătorului ales.
O altă critică vizează faptul că, s-a apreciat în mod greşit că ar exista neînţelegeri între asociaţi, în sensul de a se dispune dizolvarea societăţii, în condiţiile în care, recurentului nu i s-a mai permis accesul la punctele de lucru ale societăţii.
Mai susţine recurentul, că i s-a refuzat dreptul de a se mai implica în bunul mers al societăţii de către celălalt asociat, în sensul că i s-a refuzat accesul la actele contabile ale societăţii, iar asociatul V.G. i-a falsificat semnătura în unele acte ale societăţii, totodată recurentul precizează că nu a sustras bunurile din societate, astfel cum susţin martorii audiaţi în cauză, care în opinia sa au fost influenţaţi de celălalt asociat.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de pârâtul V.A. să fie respins, pentru următoarele considerente:
Prima critică face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv de recurs, recurentul susţine că instanţa i-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales, cerere care era însoţită de acte medicale.
Această critică este nefondată şi nu poate fi reţinută, întrucât instanţa de apel nu a încălcat dreptul pârâtului la apărare, având în vedere că a amânat pronunţarea o săptămână, tocmai pentru a da posibilitate apelantului să depună concluzii scrise în susţinerea cererii de apel, astfel că această critică va fi înlăturată.
Prin cel de al doilea motiv s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Acest motiv, vizează prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., pe care recurentul nu le-a citat şi nici nu a argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat.
Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelant în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.
Pentru a fi primită critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul trebuia să demonstreze că a fost schimbată natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al actului dedus judecăţii, în sensul că instanţa a reţinut alt act juridic decât cel dedus judecăţii, această ipoteză nu se regăseşte în criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel.
Este de reţinut că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţiile pronunţate de instanţa de apel, la modalitatea în care aceasta a analizat şi interpretat probele administrate, nu poate constitui obiectul cenzurii instanţei de recurs în raport de dispoziţiile legale aplicabile speţei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V.A. împotriva Deciziei nr. 155 din 31 octombrie 2012 pronunţata Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3095/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3097/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
