ICCJ. Decizia nr. 3098/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3098/2013
Dosar nr. 162/121/2012
Şedinţa publica din 8 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 965/2012 din 27 aprilie 2012, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei SC T.S.R.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul P.S.
Tribunalul Galaţi a reţinut că, prezenta acţiune în daune a fost întemeiată pe clauza de neconcurenţă înscrisă în actul constitutiv al societăţii reclamante, potrivit căreia, asociaţii nu pot deţine titluri la societăţi concurente, atât în perioada asocierii în societatea reclamantă, cât şi în următoarele 24 de luni ulterioare retragerii din societate, iar încălcarea obligaţiei de a nu desfăşura activităţi de acelaşi profil, timp de 24 de luni, în municipiul Galaţi şi localităţile învecinate pe cont propriu sau prin interpuşi - rude până la gradul al IV-lea sau într-o firmă concurentă, se sancţiona cu daune de 500 000 dolari SUA, conform art. 36 pct. 1, 2, 4, 5 din actul constitutiv
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit datelor înregistrate la ORC Galaţi, asociaţi ai SC E.M.R. SRL sunt B.O. şi M.K., iar din probele administrate în cauză reclamanta nu a dovedit vreo legătură între pârât şi cei doi asociaţi, sens în care s-a apreciat că, nu s-a făcut dovada unei legături între pârât şi societate prin intermediul căreia ar desfăşura activităţi concurenţiale, în cauză, nedemonstrându-se că s-ar fi încălcat dispoziţiile statutare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC T.S.R.C. SRL Galaţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, maritima şi fluvială, prin Decizia civilă nr. 89/A din 17 octombrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC T.S.R.C. SRL, reţinând ca, în mod corect a apreciat instanţa de fond că o astfel de clauză nu produce efecte juridice, fiind contrară dispoziţiilor constituţionale ce prevăd că limitarea exerciţiului drepturilor fundamentale nu poate fi făcuta decât prin lege.
Astfel această clauză încalcă în mod flagrant un drept fundamental consacrat prin Constituţie şi prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului respectiv dreptul la libera asociere, drept în conţinutul căruia se regăseşte şi libertatea de a crea o persoană juridică.
În acest context, instanţa de apel constatând că nu s-a dovedit că pârâtul P.S. are vreo calitate, în raport cu SC E.M.R. SRL, analizarea privind deturnarea clientelei societăţii reclamante sau atragerea salariaţilor acesteia nu se mai impune, această ultimă împrejurare nefiind susţinută de probe.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC T.S.R.C. SRL prin administrator judiciar R.C.E. SPRL Bucureşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal casarea deciziei recurate, iar în subsidiar modificarea deciziei recurate, iar pe fond admiterea acţiunii
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esenţă la încălcarea principiului contradictorialităţii, respectiv la omisiunea instanţei de apel de a pune în discuţia părţilor valabilitatea clauzei de neconcurenţă, ca urmare a faptului că aceasta încalcă dreptul fundamental la libera asociere, precum şi reţinerea caracterului ilicit al clauzei de neconcurenţă, aspect, care de asemenea nu a fost pus în discuţia părţilor.
În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 307 pct. 7 C. proc. civ. recurenta susţine ca hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa nu precizează dacă a înlăturat prevederea din actul constitutiv în baza unei cauze de nulitate absolută sau de nulitate relativă şi nici nu a reţinut nulitatea clauzei de neconcurenţă pe cale de excepţie
O altă critică a recurentei vizează încălcarea dispoziţiilor art. 84 din C. proc. civ. având în vedere ca, deşi a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 11/1991, instanţa de apel nu a procedat la analiza legalităţii conduitei intimatului-pârât şi din perspectiva acestor prevederi legale.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată ca acestea sunt nefondate urmând ca recursul declarat de reclamanta SC T.S.R.C. SRL să fie respins pentru următoarele considerente:
Prima critică face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv de recurs recurenta, recurenta susţine că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii, critică care, însă nu poate fi reţinută, întrucât încălcarea dreptului fundamental la libera asociere prin dispoziţiile art. 36 alin. (4) din actul constitutiv al societăţii reclamante şi lipsa de efecte a acestei clauze au fost puse în discuţia părţilor la momentul dezbaterilor în faţa instanţei de fond, iar respingerea apelului a fost motivată de lipsa de efecte a unei dispoziţii contractuale ce încalcă unul dintre drepturile fundamentale recunoscute şi protejate prin Constituţie şi nu prin prisma caracterului ilicit al clauzei de neconcurenţă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că, instanţa de apel a înlăturat clauza de neconcurenţă pe un considerent care nu se regăseşte într-un temei normativ considerând că dispoziţiile statutare privitoare la obligaţia de neconcurenţă nu puteau fi înlăturate de instanţe fără a se constata nulitatea lor fie pe cale principală fie pe cale de excepţie.
Această critică este nefondată urmând a fi înlăturată, având în vedere că din considerentele deciziei atacate rezultă că s-a procedat la lipsirea de efecte a clauzei de neconcurenţă, motivat de faptul că prin această dispoziţie contractuala se limitează un drept fundamental, iar restrângerea exerciţiului unui drept fundamental nu poate avea efecte decât dacă este consacrată într-un act normativ şi respectă condiţiile înscrise în art. 53 din Constituţie, apreciindu-se în acest mod că o astfel de clauză nu poate produce efecte juridice.
Prin ultimul motiv, recurenta a invocat faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În sprijinul acestui motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta s-a referit la încălcarea prevederilor art. 84 C. proc. civ.
Critica este nefondată, întrucât plecând de la premisa că în actul constitutiv nu era stipulată o clauză de neconcurenţă valabilă, instanţa de apel a constatat că, în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că nu s-a dovedit ca pârâtul, prin acte de concurenţă neloială ar fi cauzat vreo pagubă societăţii reclamante, iar în lipsa unui temei contractual al cererii, cauza acţiunii nu ar fi putut consta decât în prevederile art. 9 raportat la art. 4 şi 5 din Legea nr. 11/1991 cu modificările şi completările ulterioare.
Este de reţinut că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţiile pronunţate de instanţa de apel, la modalitatea în care aceasta a analizat şi interpretat probele administrate, nu poate constitui obiectul cenzurii instanţei de recurs în raport de dispoziţiile legale aplicabile speţei.
Aşa fiind se constată că instanţa de apel a analizat şi a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC T.S.R.C. SRL prin administrator judiciar R.C.E. SPRL Bucureşti, să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T.S.R.C. SRL prin administrator judiciar R.C.E. SPRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 89/A din 17 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3097/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3099/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
