ICCJ. Decizia nr. 3226/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3226/2013
Dosar nr. 3525/1/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 10 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin cererea înregistrată sub nr. 10977/311/2011 din 26 septembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Slatina judeţul Olt, reclamanţii Consiliul Judeţean Olt şi Spitalul Judeţean de Urgentă Slatina au chemat în judecată pe pârâta A.F.M.C. „C." - Şcoala Postliceala Sanitară „C.", solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în municipiul Slatina, str. T.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina ia plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse spaţiului şi instituirea unui drept de retenţie până Ia data plăţii sumei datorate.
Prin sentinţa nr. 12698 din 25 noiembrie 2011, Judecătoria Slatina a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că este competentă instanţa de contencios administrativ deoarece contractul de închiriere nr. A1. din 10 martie 2009, prelungit prin actul adiţional nr. AA1. din 20 mai 2009, este un act administrativ, fiind încheiat pentru punerea în valoare a unui bun public.
Prin sentinţa nr. 2135 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta A.F.M.C. „C." - Şcoala Postliceală Sanitară „C." şi s-a respins acţiunea formulată de Consiliul Judeţean Olt; a fost admisă acţiunea formulată de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina şi s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil; a fost admisă, în parte, cererea reconvenţională precizată, fiind obligat Spitalul Judeţean de Urgenţa Slatina la plata sumei de 91.931 RON, reprezentând valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului; s-a instituit în favoarea pârâtei - reclamante un drept de retenţie asupra imobilului, pânâ îa achitarea debitului de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina; a fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii invocată de către pârâtul - reclamant.
De reţinut că la termenul din 27 august 2012 pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt, însă excepţia a fost respinsă, reţinându-se că argumentele ce au constituit temeiul soluţiei de declinare a competenţei către Tribunalul Olt, sunt legale, pricina fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Spitalul Judeţean de Urgentă Slatina cât şi A.F.M.C. „C." Şcoala Postliceală Sanitară „C.", pricina fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea nr. 17 din 23 mai 2013 a Curţii de Apei Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea dosarului către secţia a II-a civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sentinţa atacată cu apel a fost pronunţată în materie comercială, astfel încât competenţa revine, secţiei a ll-a civile, a Curţii de Apel Craiova.
Prin încheierea nr. 8 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apei Craiova, secţia a ll-a civilă, s-a dispus scoaterea de pe rol a pricinii şi s-a înaintat cauza, secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a aceleiaşi curţi.
S-a constatat învit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în faţa primei instanţe a fost ridicată excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, însă excepţia a fost respinsă, reţînându-se câ sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, sub nr. 3525/1/2013.
Prima chestiune care trebuie lămurită de către Înalta Curte este aceea dacă poate exista conflict negativ de competenţa între două secţii ale aceleiaşi instanţe.
Potrivit reglementărilor în vigoare (relativ la vechiul C. proc. civ. şi Legea nr. 304/2004, de organizare judiciară) competenţa materială este de două feluri: competenţă materială funcţională şi competenţă materială după natura pricinii dedusă judecăţii.
Competenţă materială funcţională se referă la nivelul instanţei care este investită prima cu soluţionarea pricinii deduse judecăţii (judecătorie, tribunal, Curte de Apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), determinând în aceiaşi timp care sunt instanţele competente să soluţioneze căile de atac.
Această competenţă materială funcţională este reglementata în Titlul I, art. 1 - 41 ale vechiului C. proc. civ.
Pentru a determina care este secţia competentă (sau completul specializat) material a instanţei astfel determinate, trebuie să analizăm care este competenţa materială după natura pricinii dedusă judecăţii.
Această competenţă nu este, însă, reglementată în cuprinsul C. proc. civ., ci în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv în art. 19 alin. (2), art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3).
Ca atare, în măsura în care la instanţa, determinată în funcţie de competenţa materială funcţională, funcţionează secţii specializate sau complete specializate, pentru determinarea competenţei secţiei sau completului specializat competent să soluţioneze cauza, trebuie pornit de la natura litigiului dedus judecăţii.
Prin urmare, chiar în condiţiile aplicării vechiului C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă între două secţii sau între două complete specializate ale unei instanţe (în sensul competenţei materiale funcţionale arătat mai sus), ştiut fiind faptul că un articol de lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale şi nu în sensul neaplicării sale, aceasta însemnând că dacă există organizate secţii sau complete specializate într-o instanţă de un anumit rang, acestea trebuie să soluţioneze pricinile de natura secţiei sau completului specializat, normele de organizare, în acest caz, fiind, în acelaşi timp, şi norme de competenţă materială după natura pricinii.
În pricina dedusă judecăţii, în faţa Tribunalului Olt, pricina a fost înregistrată ca fiind una având natura unui contencios administrativ, mai mult, această instanţă a şi respins excepţia privind necompetenţa sa materială, reţinând că pricina pe care o avea de soluţionat are natura unui litigiu de contercios administrativ.
Ca atare, în mod greşit a reţinut Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, că pricina are o natură comercială, cât timp nu a pus în discuţia părţilor o eventuală excepţie de necompetenţă şi nu a arătat cum a constatat natura comercială a litigiului.
Având în vedere cele mai sus, Înalta Curte va constata competenţa de soluţionare a apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 2935 din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Olt, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3200/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3337/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
