ICCJ. Decizia nr. 3269/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3269/2013
Dosar nr. 2359/104/2011
Şedinţa publică din 12 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2011 sub nr. 2359/104/2011 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanţii M.A.A., O.I.A., H.D.V.V., P.E., P.S., B.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Slatina, prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, V.J. şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în principal, obligarea pârâtului Municipiul Slatina, prin primar, la restituirea în deplină proprietate şi posesie a imobilelor: teren în suprafaţă de 1089 m.p. situat în S., str. A.I., judeţul Olt, teren în suprafaţă de 3322 m.p. şi 2840 m.p., situat în S., str. A.L.C., judeţul Olt; în subsidiar, obligarea pârâţilor V.J. şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata echivalentului aceloraşi imobile în cotă de 1/12 pentru fiecare reclamant, conform certificatului de moştenitor nr. X1 din 26 august 2002 şi certificatului de moştenitor nr. X2 din 26 august 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 966 din 21 iunie 2012, Tribunalul Olt a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată; a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi sub ambele capete de cerere, ca neîntemeiată; a dispus darea în debit a reclamanţilor după cum urmează: M.A.A. cu suma de 2.633 RON la Primăria comunei P., judeţul Alba, O.I.A., P.E., B.M. cu câte 2.633 RON la Primăria Municipiului S., judeţul Olt, P.S. la Primăria Municipiului Slatina cu suma de 5.418 RON, H.D.V.V. la Primăria Oraşului B., judeţul Olt cu suma de 5.678,84 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru neachitată; a obligat reclamanţii la 5.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtul V.J.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii M.A.A., O.I.A., P.E., P.S., H.D.V.V. iar la data de 26 septembrie 2012 reclamanta B.M. a formulat cerere de aderare la apel.
La data de 24 septembrie 20012 apelantul H.D.V.V. a formulat cerere de renunţare la judecata apelului. Ceilalţi apelanţi au formulat cereri similare la data de 27 septembrie 2012 (reclamanţii apelanţi M.A.A., P.E., B.M., O.I.A. formulând cererea în şedinţă publică, în faţa instanţei) şi, respectiv, la 12 octombrie 2012 (reclamantul apelant P.S. formulând cererea în scris).
La data de 17 octombrie 2012 reclamantul apelant H.D.V.V. a arătat că solicită continuarea judecăţii.
La data de 17 octombrie 2012 apelantul P.S., prin procurator, a formulat o cerere prin care a arătat că solicită continuarea judecăţii.
Prin decizia nr. 91 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a luat act că apelanţii reclamanţi M.A.A., P.E., B.M., O.I.A., P.S., H.D.V.V. au renunţat la judecarea cererilor de apel formulate împotriva sentinţei civile nr. 966 din 21 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2359/104/201; a respins, ca nefondată, cererea intimatului pârât V.J., de obligare a apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 146 C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, situaţia fiind identică şi pentru partea care promovează o cale de atac.
Renunţarea la judecată este un act de dispoziţie al părţii, manifestare a principiului disponibilităţii în procesul civil, şi poate fi făcută prin mandatar doar dacă acesta are procură specială.
Cererea părţii de a renunţa la judecată are valoarea unui act juridic unilateral, pentru că reprezintă manifestarea de voinţă a unei singure părţi, una din caracteristicile acestui tip de act fiind irevocabilitatea, ceea ce duce la concluzia că odată ce a fost exprimată voinţa părţii de a renunţa la judecată, nu se poate reveni asupra poziţiei procesuale deja exprimate.
Aşadar, renunţarea la judecată este irevocabilă, aspect rezultat şi din formularea dispoziţiilor art. 246 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa constată prin încheiere renunţarea la judecată, iar nu o dispune. Ca atare, în speţa de faţă apelanţii H.D.V.V. şi P.S. nu mai pot reveni asupra cererilor formulate în scris prin care solicitau să se ia act de renunţarea lor la judecata apelului, actele de dispoziţie ale părţilor fiind irevocabile.
Referitor la apelantul P.S., instanţa de apel a reţinut că revenirea la un act unilateral irevocabil nu poate fi făcută prin intermediul unui procurator, potrivit principiului simetriei actelor juridice. În plus, partea a depus la dosar doar o procură specială autentificată din 17 noiembrie 2008, prin care îl mandata pe P.I.F. să îl reprezinte în Dosarul nr. 1910/104/2007, aflat de rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, aşa încât în dosarul de faţă procuratorul nu are calitatea de mandatar al părţii.
Referitor la cererea intimatului V.J., de obligare a apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de apel a reţinut că cererea de apel a fost formulată la data de 20 iulie 2012 şi comunicată pârâtului intimat V.J. la data de 6 septembrie 2012, iar cererile de renunţare la judecată au fost formulate la data de 24 septembrie 2012, şi, respectiv, 27 septembrie 2012 şi 12 octombrie 2010, intimatul încheind contractul de asistenţă cu avocatul său la data de 15 octombrie 2010. Cum potrivit art. 129 C. proc. civ. părţile au obligaţia de a urmări cursul procesului, intimatul, chiar dacă nu a fost prezent la primele două termene de judecată, prezentându-se în instanţă la 8 noiembrie 2012, trebuia să ştie despre faptul că în cursul lunii septembrie 2012, adică până la primul termen de judecată, cinci din cei şase apelanţi au renunţat la judecată, iar cel de al şaselea apelant urma să formuleze o cerere similară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul V.J., arătând că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, angajarea unui apărător ulterior formulării unora dintre cererile de renunţare la judecata apelului fiind justificată de atitudinea şicanatoare a reclamanţilor, în contradictoriu cu care recurentul-pârât a purtat mai multe litigii de-a lungul anilor.
Recurentul-pârât mai arată că apărătorul său l-a asistat şi cu prilejul cercetării pe fond a cauzei, încă din anul 2002, iar la data de 18 octombrie 2012 când a formulat cerere de amânare în prezenta cauză, doar 4 din cei 6 apelanţi renunţaseră la judecată, conform încheierii din 27 septembrie 2012.
Până la judecata în fond, doi dintre apelanţi, respectiv, H.D.V.V. şi P.S. au continuat judecata încă 5 termene.
În acest context, nu reaua-credinţă l-a determinat pe recurentul-pârât să încheie contract de asistenţă-juridică, ci atitudinea celor doi apelanţi anterior menţionaţi, care au continuat să facă cereri de scutire de la plata taxei de timbru şi de reexaminare, sens în care instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ. „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă”.
Renunţarea reclamantului se poate produce în orice moment procesual şi în orice proces civil.
Cu toate acestea, dacă renunţarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, dar înainte de a se intra în dezbaterea fondului, reclamantul se află în culpă procesuală şi va putea fi obligat, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, conform dispoziţiilor art. 246 alin. (3) C. proc. civ. care, contrar considerentelor instanţei de apel, este aplicabil în cauză.
În noţiunea cheltuielilor de judecată intră toate cheltuielile tăcute de pârât în timpul procesului, respectiv, onorariu de avocat sau de expert, cheltuieli de transport sau de altă natură.
În speţă, cererea de apel a reclamanţilor M.A.A., O.I.A., H.D.V.V., P.E. şi P.S. a fost înregistrată la data de 20 iulie 2012 şi comunicată pârâtului V.J., la data de 6 septembrie 2012.
Ulterior comunicării motivelor de apel către pârâtul V.J., la data de 7 septembrie 2012, apelanţii-reclamanţi au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, iar la data de 24 septembrie 2012 s-a înregistrat apelul incident formulat de către reclamanta B.M.
La aceeaşi dată, de 24 septembrie 2012, apelantul reclamant H.D.V.V. a formulat cerere de retragere a apelului, însă la data de 26 septembrie 2012, ceilalţi apelanţi reclamanţi au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2012, instanţa de apel a luat act de cererile de retragere a căii de atac formulate oral, de către reclamanţii M.A.A., O.I.A., P.E. şi B.M., la aceeaşi dată fiind formulată cerere de amânare a cauzei pentru lipsă apărare de către pârâtul V.J.
La data de 12 octombrie 2012, apelantul-reclamant P.S. a formulat cerere de retragere a apelului, motivat de imposibilitatea achitării taxei judiciare de timbru, manifestare de voinţă asupra căreia a revenit prin cererea formulată la data de 17 octombrie 2012, prin care a arătat că înţelege să-şi menţină apelul.
Deşi la data de 24 septembrie 2012, reclamantul H.D.V.V. a arătat că înţelege să-şi retragă calea de atac, la data de 17 octombrie 2012, acesta formulează cerere de ajutor public judiciar sub forma reducerii şi eşalonării taxei judiciare de timbru şi precizează, în şedinţa publică din 18 octombrie 2012, că îşi menţine calea de atac, depunând note scrise.
La acelaşi termen de judecată, a fost încuviinţată cererea de amânare a apărătorului pârâtului V.J., motivată de pregătirea apărării şi formularea întâmpinării, cerere la care a fost ataşată împuternicirea avocaţială emisă la data de 15 octombrie 2012 şi chitanţa privind achitarea onorariului avocaţial în cuantum de 2.500 RON.
La data de 8 noiembrie 2012, a fost înregistrată cererea apelanţilor-reclamanţi H.D.V.V. şi P.S., de reexaminare a încheierii prin li s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru.
Este de observat că renunţările la calea de atac s-au făcut ulterior comunicării cererii de apel, sens în care devin incidente în speţă dispoziţiile art. 246 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dacă manifestarea de voinţă în sensul procesual arătat se realizează după comunicarea cererii de chemare în judecată, (în speţă, cererea de apel), reclamantul va fi obligat, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată către pârât.
Pe de altă parte, comportamentul procesual al apelanţilor-reclamanţi, de renunţare la calea de atac, apoi de revenire asupra renunţării, precum şi formularea de cereri vizând exonerarea de plata taxei judiciare de timbru, a fost de natură să creeze convingerea că aceştia doresc continuarea judecăţii, sens în care angajarea unui avocat de către pârâtul V.J. în scopul apărării intereselor sale reprezintă o diligentă firească a uneia dintre părţile implicate în proces.
Cum litigiul a fost declanşat prin formularea căii de atac de către reclamanţii în discuţie, iar renunţările privind continuarea judecăţii au fost formulate după comunicarea cererii de apel către pârât, fiind urmate apoi de acte procesuale contrare manifestărilor de voinţă în sensul renunţării, rezultă că reclamanţii se află în culpă procesuală şi datorează pârâtului cheltuielile de judecată efectuate cu acest proces, astfel cum au fost dovedite.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul V.J. şi obligarea reclamanţilor M.A.A., O.I.A., H.D.V.V., P.E., P.S. şi B.M. la plata, către acesta, a sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul V.J. împotriva deciziei nr. 91 din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul V.J.
Obligă pe reclamanţii M.A.A., O.I.A., H.D.V.V., P.E., P.S. şi B.M. la plata, către pârâtul V.J., a sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată din apel.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3270/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3268/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
