ICCJ. Decizia nr. 3271/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3271/2013
Dosar nr. 4943/63/2011
Şedinţa publică din 12 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 11 mai 2012, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii L.M., L.N. în contradictoriu cu pârâţii, Consiliul Local al Municipiului Craiova, Municipiul Craiova, prin primar; a anulat parţial hotărârea nr. 1 din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluţionarea cererilor formulate de proprietarii expropriaţi din imobilele situate în Craiova, str. A. şi str. E.C. în vederea realizării obiectivului de investiţii „realizare pasaj denivelat subteran pe sub intersecţia str. A., cu str. A.I.C. şi, respectiv, cu str. I.T., în vederea preluării traficului auto pe Bulevardul C.-str. A. cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul situat în Craiova, str. E.C. în suprafaţă de 62,04 m.p., compus din cameră de locuit, bucătărie, boxă, pivniţă, holuri, WC expropriat, pe care le-a stabilit la valoarea de 245.876 RON; a obligat pârâţii la plata, către reclamanţi, a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, prin hotărârea contestată în prezenta cauză, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul proprietatea reclamanţilor, expropriat, imobil situat în Craiova, str. E.C., în suprafaţă de 46,28 m.p., pentru care s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 185.700 RON.
Întrucât, în conţinutului actului de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004 încheiat între Consiliul Judeţean Dolj, Sector Servicii Publice, în calitate de vânzător şi reclamanţii L.M. şi L.N., se prevede expres că suprafaţa imobilului situat în Craiova, str. E.C. este de 62,04 m.p. şi nu de 46,28 m.p. aşa cum s-a precizat în hotărârea contestată, instanţa a dispus, în şedinţa publică din 8 aprilie 2011 ca la evaluarea imobilului expropriat, experţii să ia în calcul această suprafaţă şi nu pe cea de 46,28 m.p., stabilindu-se că valoarea imobilului expropriat este de 245.876 RON, respectiv, 57.772 euro, fiind o valoare superioară celei stabilite de către expropriator.
Întrucât pârâţii au căzut în pretenţii prin admiterea cererii de chemare în judecată, aceştia au fost obligaţi la plata, către reclamanţi, a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, calificat ulterior ca apel, pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova, Municipiul Craiova, prin primar.
În motivarea apelului, pârâţii au arătat că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Craiova, întrucât acesta este autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, ce are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, or, emiterea hotărârilor nr. 348/2010 şi nr. 391/2010 nu atribuie acestui pârât calitate procesuală pasivă, nefiind identitate între pârât şi partea care se obligă potrivit legii.
Pe fondul cauzei, pârâţii au arătat că instanţa de fond nu a motivat de ce a ales să omologheze raportul de expertiză întocmit de expert tehnic I.C. şi, de asemenea, nu a motivat de ce a respins obiecţiunile formulate de pârâtul Municipiul Craiova.
Astfel pentru şedinţa de judecata din data de 4 mai 2012, Municipiul Craiova a depus note de şedinţă, în care a reiterat obiecţiunile formulate de pârâţi şi asupra cărora expertul tehnic a evitat să formuleze un răspuns clar, solicitând să se ceară expertului tehnic I.C. să răspundă la acestea, în sensul refacerii raportului de expertiză. După respingerea acestei solicitări, pârâţii au solicitat omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic C.F., propus de expropriator, la preţul despăgubirilor de 206.435 RON, întrucât acesta analizează preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, condiţie prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, solicitare, de asemenea, respinsă.
Pârâţii au mai arătat că instanţa de fond s-a pronunţat pe un petit care nu a fost solicitat de reclamanţi, respectiv, aceştia au solicitat obligarea pârâţilor să achite despăgubirile legale la justa valoare pentru întreaga suprafaţă a imobilului supus exproprierii, însă instanţa de fond a dispus anularea parţială a hotărârii nr. 1 din 13 ianuareie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluţionarea cererilor formulate de proprietarii expropriaţi (...).
Atribuţiile instanţei sunt prevăzute expres în dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi va stabili cuantumul despăgubirilor şi suma cuvenită fiecărei părţi din cele menţionate la art. 22. Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel că instanţa de fond trebuia să stabilească cuantumul despăgubirilor şi suma cuvenită reclamanţilor, nu să anuleze parţial Hotărârea Comisiei anterior menţionată.
Prin decizia nr. 87 din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Craiova şi a respins acţiunea faţă de acest pârât; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, referitor la părţile raportului juridic în materia stabilirii despăgubirilor de către instanţă, că, urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, dispoziţiile legii sunt fără echivoc, în sensul că acest raport se derulează între expropriat şi expropriator, respectiv, între titularul dreptului asupra imobilului supus exproprierii şi stat, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes naţional, şi judeţele, municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes judeţean şi, respectiv, local.
De asemenea, Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local care stabileşte cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării lucrărilor de utilitate publică, cuprinde dispoziţii în acelaşi sens.
Prin urmare, rezultă că raportul obligaţional există numai între expropriat şi expropriator, respectiv, obligaţia de plată a despăgubirilor revine numai expropriatorului, care, în speţă, este Municipiul Craiova, prin primar, soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova şi admiterea acţiunii, cu consecinţa obligării la despăgubiri, faţă de acest pârât, fiind nelegală.
În ceea ce priveşte celelalte critici aduse sentinţei, instanţa de apel le-a apreciat ca fiind nefondate.
Referitor la nemotivarea omologării raportului de expertiză întocmit de expert I.C. şi respingerea obiecţiunilor la acest raport, tribunalul a arătat expres, în practicaua sentinţei (încheierea de amânare a pronunţării din 4 mai 2012) şi în considerentele acesteia, motivele pentru care s-a respins cererea privind obiecţiunile pârâţilor la expertiză, respectiv, că expertul, prin răspunsul la obiecţiuni din 18 aprilie 2012, a răspuns solicitărilor pârâţilor, precum şi motivele pentru care şi-a însuşit valoarea despăgubirilor stabilită de expertul desemnat de instanţă, făcând trimitere, în acest sens, la suprafaţa reală a imobilului, de 62,04 m.p., care se regăseşte şi în raportul expertului I.C.
Instanţa de apel a constatat că în mod corect tribunalul a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanţă, acest raport de expertiză răspunzând întocmai cerinţelor art. 26 din Legea nr. 33/1994 republicată, care prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
De altfel, raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanţă, inginer I.C., a fost semnat fără obiecţiuni şi de experţii desemnaţi de părţi, inginer C.F. şi inginer B.C., însuşindu-şi, deci, concluziile acestui raport cu privire la cuantumul despăgubirilor, de 245.876 RON. Chiar şi răspunsul la obiecţiuni la raportul de expertiză, din 18 aprilie 2012, a fost semnat şi, respectiv, însuşit, de cei doi experţi desemnaţi de părţi.
Referitor la pronunţarea instanţei asupra a ceea ce nu s-a cerut, cu trimitere la anularea parţială a hotărârii nr. 1/2011, instanţa de apel a constatat că o asemenea critică nu poate fi primită, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se atacă tocmai cuantumul despăgubirii, stabilit prin această hotărâre, de 185.700 RON, reclamanţii solicitând instanţei să stabilească despăgubirea la „justa valoare”, precizând expres că nu sunt de acord cu hotărârea nr. 1/2011 şi procesul-verbal nr. 1 din 13 ianuarie 2011, care au aprobat acordarea de despăgubiri în sumă de 185.700 RON.
Prin urmare, chiar dacă reclamanţii nu folosesc expres termenul de anulare a hotărârii, sub aspectul sumei stabilită cu titlu de despăgubire, este fără echivoc intenţia reală a acestora, de a se anula această hotărâre, aşa încât, pronunţarea instanţei sub acest aspect este conformă dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., tribunalul pronunţându-se în limitele investirii.
Pe de altă parte, pronunţarea instanţei cu privire la această hotărâre, sub aspectul cuantumului despăgubirii, prezintă interes pentru ambele părţi, în sensul de a nu exista dispoziţii contradictorii cu privire la suma datorată de expropriator.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul Craiova, formulând următoarele critici:
I. Hotărârea instanţei de apel este nemotivată sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate reclamanţilor, sens în care aceasta a apreciat greşit că expertul tehnic I.C. a răspuns obiecţiunilor formulate de Municipiul Craiova, cu motivarea că expertul a stabilit despăgubirile la întreaga suprafaţă deţinută de reclamanţi, respectiv, 62,04 m.p., întrucât obiecţiunile pârâtului au vizat cu totul alte aspecte, şi anume: stabilirea despăgubirii la preţul calculat la aceeaşi valoare de 2.620 RON/m.p. conform Decretului nr. 256/1984 pentru suprafaţa exclusivă aflată în proprietatea reclamanţilor, cât şi pentru suprafaţa indiviză deţinută de aceştia (hol de acces, scări de acces, subsol); aplicarea, în stabilirea preţului locuinţei expropriate, a unui act normativ abrogat (Decretul nr. 256/1984 a fost abrogat prin Legea locuinţei nr. 114/1996); neluarea în considerare a condiţiei impuse de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 cu privire la stabilirea despăgubirilor la nivelul preţului cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În acest sens, recurentul-pârât arată că reiterează motivele invocate în faţa instanţei de apel cu privire la faptul că instanţa de fond nu a motivat de ce a ales să omologheze raportul de expertiză întocmit de expert I.C. şi nu a motivat de ce a respins obiecţiunile formulate de pârât.
Expertul tehnic desemnat de pârât a depus extrase din ziare locale cu preţurile de vânzare ale unor apartamente similare, rezultând preţuri mai mici decât cel stabilit de expertul tehnic I.C. şi acordat de instanţa de fond, care în mod greşit a reţinut că acesta a răspuns obiecţiunilor formulate de pârât, neluând în considerare notele de şedinţă depuse pentru data de 4 mai 2012, prin care s-a pârâtul a arătat că nu s-a răspuns obiecţiunilor formulate şi că instanţa trebuia să analizeze cuantumul despăgubirilor prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
II. Instanţa de apel nu a analizat motivul de apel cu privire la abrogarea actului normativ în baza căruia expertul tehnic desemnat de instanţa de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor, respectiv, Decretul nr. 256/1984.
III. În mod greşit instanţa de apel a respins critica privind faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe un petit pe care reclamanţii nu l-au formulat.
Reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor legale la justa valoare pentru întreaga suprafaţă a imobilului supus exproprierii, însă instanţa de fond a dispus anularea parţială a hotărârii nr. 1 din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluţionarea cererilor formulate de proprietarii expropriaţi, pronunţându-se, astfel, pe ceva ce nu s-a cerut.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţia României revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată garantat de stat: „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.
Reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere şi în scopul asigurării unei protecţii depline şi adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziţia menţionată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. l din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, „luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia (...)”.
Este de observat că jurisprudenţa contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în acelaşi timp, convenabilă pentru realizarea ţelului ei legitim şi nedisproporţionată faţă de acesta (C.E.D.O., hotărârea din 21 februarie 1986, cazul James şi alţii vs. Regatul Unit).
Din dispoziţiile legale şi jurisprudenţa europeană anterior menţionate, rezultă cu evidenţă că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea reală a bunului expropriat.
Prin prezentul demers judiciar, reclamanţii, nemulţumiţi de despăgubirea stabilită de expropriator, s-au adresat instanţei de judecată, conform dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010.
Cu prilejul judecării cauzei în fond, în urma desemnării celor trei experţi membrii ai comisiei desemnate conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a omologat raportul întocmit de expert I.C.
Potrivit acestui raport de expertiză „evaluarea se face conform buletin expertiză tehnică din mai 2011 care aplică pentru evaluarea clădirilor metodologia specifică ţinând seama de legislaţia în vigoare, de indicele de inflaţie, de cursul valutar mediu, informaţii directe de la institutele de proiectare, antreprize de construcţii şi furnizori de materiale, materii prime şi energie, care la punctul A precizează ca, pentru stabilirea preţului tehnic la locuinţe se pleacă de la preţurile din anexele la Decretul 256/1984, la care se aplică coeficientul de actualizare de 9676.923”.
S-a mai reţinut, potrivit aceluiaşi raport, că în Decretul nr. 256/1984, Anexa 4, Tabel 1 se prevede o valoare de 2.620 RON/m.p. de suprafaţă utilă, rezultând, pe baza acestei metode de calcul, o valoare de 245.876 RON, respectiv, 57.772 euro a imobilului expropriat.
Apelul pârâţilor a vizat greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Craiova; greşita stabilire a cuantumului despăgubirii, în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a acesteia, prin raportarea la un act normativ abrogat, respectiv, Decretul nr. 256/1984; greşita calificare a căii de atac de către instanţa de fond; greşita pronunţare asupra unui petit care nu a fost solicitat, respectiv, anularea parţială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor.
Prin decizia pronunţată, instanţa de apel a constatat întemeiată doar critica privind calitatea procesuală a Consiliului Local al Municipiului Craiova, sens în care, admiţând apelul, a respins acţiunea faţă de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Răspunzând celorlalte critici formulate de către pârâţi, instanţa de apel a omis însă a face referiri la critica potrivit căreia la calculul despăgubirilor a fost avut în vedere un act normativ abrogat, şi anume, Decretul nr. 256/1984, ce consacră criterii de calcul total diferite de cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Astfel, în timp ce potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se stabileşte că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”, în raportul de expertiză întocmit de expert I.C. se reţine, că valoarea tehnică este dată de „costul de realizare a unei locuinţe, determinată pe baza reglementărilor legislative în vigoare şi actualizată la zi (...)”.
Or, prin considerentele formulate, instanţa de apel a concluzionat că raportul de expertiză în discuţie este conform dispoziţiilor legale sus citate, în condiţiile în care acesta a fost întocmit nu pe baza dispoziţiilor art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, ci pe baza Decretului nr. 256/1984, abrogat prin Legea nr. 114/1996, acţiunea fiind introdusă la data de 4 februarie 2011.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu corespunde exigenţelor art. 261 C. proc. civ., situaţie faţă de care cauza va fi trimisă spre rejudecare, pentru ca instanţa de apel să răspundă motivului de apel arătat şi să justifice care este baza legală de calcul a stabilirii cuantumului despăgubirii ce se cuvine reclamanţilor ca efect al exproprierii, urmând să administreze toate probatoriile necesare, utile şi concludente în acest sens.
Referitor la critica recurentului-pârât privind pronunţarea, de către instanţa de fond, asupra a ceea ce nu s-a cerut, prin faptul că a anulat parţial hotărârea de stabilire a despăgubirilor, deşi reclamanţii nu au solicitat în mod expres, aceasta nu poate fi primită, întrucât, schimbând cuantumul acestora urmare a probatoriilor administrate, instanţa de judecată era obligată, în prealabil, să anuleze, total sau parţial, actul iniţial de acordare.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova, prin primar, împotriva deciziei nr. 87 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3272/2013. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3235/2013. Civil → |
|---|
