ICCJ. Decizia nr. 3608/2013. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3608/2013
Dosar nr. 159/1/2013
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9 din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I., împotriva sentinţei penale nr. 71 din 4 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a respins ca tardivă plângerea formulată de contestator împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 862/P/2009 din 18 februarie 2010 şi a Rezoluţiei nr. 247/11/2/2010 din data de 31 martie 2010 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Prin aceeaşi sentinţă s-a menţinut soluţia dispusă prin rezoluţiile atacate, iar petentul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fundamentarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 463 C. proc. pen. contestaţia privitoare la dispoziţiile civile dintr-o hotărâre penală se face, în cazurile prevăzute în art. 461 lit. a) şi b), respectiv când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă şi când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare la instanţa de executare prevăzută în art. 460, iar în cazul prevăzut în art. 461 lit. c), respectiv când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile, că în speţă, contestatorul a formulat contestaţie împotriva actelor de executare emise de Biroul executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 399/42/2010/a2, apreciind că sunt nelegale, întrucât este o persoană cu handicap fizic şi consideră că a fost nedreptăţit prin sentinţa penală nr. 71 din 4 iunie 2010 pronunţată de Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de către petentul M.I. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 862/P/2009 din data de 18 februarie 2010 şi a Rezoluţiei nr. 247/11/2/2010 din data de 31 martie 2010, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, fiind obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A reţinut instanţa că prin sentinţa nr. 3/ CC din 19 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de acelaşi petent împotriva sentinţei penale nr. 71 din 4 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, fiind obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, această sentinţă devenind definitivă, astfel că în mod corect s-a procedat de către Biroul executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti la întocmirea formelor de executare, care sunt conforme dispoziţiilor titlului executoriu, contestatorul nefăcând dovada existenţei niciunui impediment la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul M.I. solicitând admiterea acestuia, aducând în susţinerea cererii următoarele argumente:
- reclamantul nu a fost de faţă şi nu a fost înştiinţat pentru data de 7 noiembrie 2012, deoarece dosarul a fost disjuns, a avut şi parte civilă şi parte penală;
- la partea civilă, reclamantul M.I. a fost de faţă în data de 27 noiembrie 2012, iar la partea penală, nici nu a fost înştiinţat, judecata s-a ţinut în lipsă de către un judecător, iar răspunsul i s-a dat de către dna judecător M.I.G.;
- probatoriile depuse la judecarea recursului relevă faptul că întâmpinarea făcută de părţi în Dosarul nr. 350/331/2009 s-a făcut la data de 22 aprilie 2009, iar părţile au mai apărut cu o întâmpinare falsă pe data de 17 martie 2009, fapt ce relevă că părţile nici nu au fost prezente în data de 18 martie 2009 şi acest lucru s-a datorat faptului că, în această întâmpinare, a făcut parte şi avocata N.P.L., fiind soţia judecătorului N.C. de la Curtea de Apel Ploieşti;
- angajarea avocatei N.P.L. s-a făcut pe data de 23 martie 2009 şi primul termen de judecată a fost pe data de 18 martie, acest lucru relevă faptul că, prin falsul introdus la cea de-a doua întâmpinare trecută în dosar la filele 19 şi 20, s-a introdus acest lucru, să-şi piardă dreptul de 60 de zile de la data când a fost chemat în judecată pentru acest fals.
Înalta Curte, examinând sentinţa recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Obiectul contestaţiei la executare poartă asupra unor acte de executare emise de Biroul de executări penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, vizând cheltuieli judiciare către stat la care a fost obligat contestatorul printr-o sentinţă penală cu caracter definitiv, instanţa având a verifica conformitatea dispoziţiilor titlului executoriu cu formele de executare, respectiv existenţa unor cauze care să împiedice executarea, aspecte avute în vedere la pronunţarea sentinţei recurate, recurentul contestator fiind prezent la dezbaterea în fond a pricinii, aspect ce rezultă din practicaua încheierii din 31 octombrie 2012, de amânare a pronunţării hotărârii.
Aserţiunile făcute de recurent cu privire la caracterul nereal al unor situaţii reţinute de instanţe, la probatoriile depuse, la apărările făcute în Dosarul nr. 350/331/2009 exced examenul de legalitate în prezenta cauză, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator M.I. împotriva sentinţei nr. 9 din 7 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3605/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3609/2013. Civil. Alte cereri. Revizuire - Fond → |
|---|
