ICCJ. Decizia nr. 3654/2013. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3654/2013
Dosar nr. 5823/1/2012
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2013
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1142 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2157/40/2010 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva încheierii din 19 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia civilă, în Dosarul nr. 2157/40/2010.
Prin cererea transmisă Ia data de 10 septembrie 2012, I.I. a solicitat revizuirea Dosarelor nr. 400/83/2010 al Tribunalului Dolj, nr. 2157/40/2010 al Tribunalului Botoşani şi nr. 2157/40/2010 al Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cererea de revizuire a fost înregistrată sub număr de Dosar nr. 5823/1/2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
La data de 21 februarie 2013 revizuentul a transmis precizare, în sensul că solicită revizuirea deciziei nr. 1142 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2157/40/2010.
Intimata C.E. Oltenia a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, în temeiul dispoziţiilor art. 1591 raportat la art. 323 alin. (1) C. proc. civ. cu referire Ia art. 105 alin. (1) din acelaşi act normativ, apreciază că aceasta este întemeiată şi» în consecinţă, constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta cerere de revizuire pentru următoarele considerente;
Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele cailor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 128 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.
Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Înalta Curte constată că, în speţă, revizuentul I.I. a învestit instanţa cu o cerere de revizuire a deciziei nr. 1142 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2157/40/2010 (fila 10 dosar de revizuire).
Conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă Ia instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cârei revizuire se cere.
În consecinţă, pentru toate considerentele anterior expuse, având in vedere că, în speţa de faţă, se solicită revizuirea deciziei nr. 1142 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Suceava, motiv pentru care, înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor, art. 158 alin. (3) cu referire Ia art. 1591 raportat Ia art. 323 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionarea a prezentei cereri de revizuire în favoarea Curţii de Apel Suceava şi va trimite de îndată dosarul acestei instanţe în vederea soluţionării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul I.I. a deciziei nr. 1142 din 12 octombrie 2010 pronunţata de Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2157/40/2010, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Trimite de îndată dosarul Curţii de Apel Suceava în vederea soluţionării cererii de revizuire,
Fără nicio cate de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3613/2013. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 3809/2013. Civil. Nulitate act juridic. Recurs → |
|---|
