ICCJ. Decizia nr. 3640/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Radiere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3640/2013
Dosar nr. 15036/3/2010
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, reclamanta SC S.P.D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL, să se dispună radierea din C.F ale O.C.P.I. Sector 1 a tuturor menţiunilor efectuate în baza antecontractelor de vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007, având ca obiect apartamentele situate în Complexul rezidenţial M. din Bucureşti, sector 1, în baza dispoziţiilor pactului comisoriu de grad IV inserat de părţi.
Prin cererea reconvenţională formulată la data de 20 octombrie 2009 (fila 109 dosar judecătorie), pârâta - reclamantă a solicitat rezoluţiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare autentificate, cu obligarea reclamantei - pârâte la plata sumei de 215.678 euro + T.V.A. reprezentând avans din preţul de vânzare -cumpărare.
În susţinere s-a invocat calculul incorect al preţului şi majorarea unilaterală a preţului contractelor.
Prin sentinţa comercială nr. 3833 din 28 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a admis cererea de chemare în judecata precizată, formulată de reclamanta - pârâtă SC S.P.D. SRL, în contradictoriu cu pârâta -reclamantă SC O.I. SRL.
A constatat intervenită rezoluţiunea de drept a antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 16 octombrie 2007, având ca obiect apartamentele situate în Complexul rezidenţial M. din Bucureşti, sector 1.
A dispus radierea menţiunilor din C.F., partea a lll-a O.C.P.I. Bucureşti, sector 1.
A respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 17.924 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată precizată, s-a solicitat rezoluţiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007 şi radierea din C.F. ale O.C.P.I. Sector 1 a tuturor menţiunilor efectuate în baza antecontractelor de vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007 având ca obiect apartamentele situate în Complexul rezidenţial M. din Bucureşti, sector 1, în baza dispoziţiilor pactului comisoriu de grad IV inserat de părţi.
În soluţionarea litigiului dedus judecăţii tribunalul a reţinut că părţile au încheiat antecontractele de vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007 prin care pârâta s-a obligat să cumpere patru apartamente în cadrul Complexului Rezidenţial M.
Prin actul adiţional autentificat din 19 decembrie 2008 s-a stipulat încetarea unuia din antecontracte autentificat din 16 octombrie 2007 aferent apartamentului şi amânarea datei autentificării contractelor de vânzare - cumpărare pentru cele trei apartamente în termen de 15 zile calendaristice de la expedierea reclamantei către pârâtă a unei notificări scrise în care se menţiona data, ora şi locul semnării acestora.
Societatea reclamantă, a transmis societăţii pârâte patru notificări (22 octombrie 2008) în vederea prezentării în faţa notarului public la data de 13 decembrie 2008, ora 11,00, iar prin notificarea din 11 februarie 2009 a convocat promitentul - comparator pentru data de 4 martie 2009, orele 11,00, în vederea semnării contractelor aferente apartamentelor contractate.
La data de 4 martie 2009 s-a emis încheierea de certificare de fapte din 4 martie 2009 prin care s-a reţinut că reclamanta s-a prezentat în vederea autentificării contractelor, reprezentantul societăţii pârâte refuzând încheierea contractelor motivat de modificarea unilaterală a preţului.
Tribunalul nu a reţinut susţinerile pârâtei - reclamante cu privire la motivul precizat prin încheierea de certificare de fapte, refuzul fiind determinat în primul rând de lipsa resurselor financiare, fiind invocată situaţia economică şi în subsidiar menţionându-se problema majorării unilaterale a preţului de vânzare - cumpărare. în acest sens, având în vedere dispoziţiile art. 5 lit. a) şi b) din antecontracte, s-a constatat că părţile au convenit ca atât avansul - 30 %, cât şi restul de preţ să fie achitate în echivalent lei la cursul de referinţă B.N.R. din data emiterii facturii proforma. Antecontractele de vânzare - cumpărare pentru care au fost reţinute sumele plătite în contul antecontractuiui reziliat din 16 octombrie 2007 - erau antecontractele autentificate aferente apartamentelor, deducerea sumelor şi calculul restului de plată efectuându-se în mod corect în lei.
Ulterior, reclamanta a transmis societăţii pârâte Declaraţiile de Rezoluţiune a antecontractelor autentificate din 2009 potrivit art. 3.2. din actul adiţional - pact comisoriu de grad IV.
Prin art. 13 din antecontracte şi art. 3.2.2 din actul adiţional părţile au inserat un pact comisoriu de grad IV, stipulând că în cazul în care promitentul comparator nu se prezintă sau refuză încheierea contractelor în formă autentică, antecontractele de vânzare - cumpărare, modificate prin act adiţional încetează de plin drept, fără intervenţia instanţei de judecată, punere în întârziere sau orice altă formalitate.
Părţile au inserat o clauză penală prin art. 3.4 din actul adiţional, în accepţiunea dispoziţiilor art. 1066 C. civ., în cazul intervenirii pactului comisoriu promitentul - vânzător reţinând toate sumele plătite în temeiul antecontractelor, cu titlu de penalitate.
În ceea ce priveşte intervenirea unui caz de forţă majoră, tribunalul a apreciat în primul rând faptul că motivele invocate de promitentul -cumpărător nu se încadrează în această noţiune, iar pe de altă parte, notificarea intervenirii cazului de forţă majoră nu a respectat procedura prevăzută de art. 17 alin. (2) din antecontract, neexistând un certificat emis de C.C.I.R.
Fiind vorba de un caz de rezoluţiune de drept, care nu necesită intervenţia instanţei, în acest caz nu se poate verifica decât mecanismul aplicării pactului comisoriu în situaţia clară a atragerii răspunderii contractuale în persoana promitentului - cumpărător, precum şi dacă promitentul - vânzător poate formula acţiune în rezoluţiune.
Având în vedere, în raport cu probele administrate în cauză că societatea reclamantă şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate, la data de 4 martie 2009 prezentându-se la notar cu documentele necesare în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare, iar societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontract, reţinându-se refuzul încheierii contractelor pentru motivele menţionate, dar nedemonstrându-se că la acel moment promitentul - cumpărător a transferat sumele de bani în conturile reclamantei măcar sumele pe care consideră că le datorează, sau că dispune de acele sume - se activează pactul comisoriu de grad IV potrivit art. 27 2 şi art. 13 din antecontracte şi art. 3.2 - 3.4 din actul adiţional, devenind incidenţă şi clauza penală.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în raport cu probele administrate, constatând refuzul pârâtei de a cumpăra la data notificată, reţinând dispoziţiile legale evocate, precum şi dispoziţiile art. 969 şi 1073 C. civ. a admis cererea de chemare în judecată precizată, a constatat intervenită rezoluţiunea de drept a antecontractului, promitentul -vânzător nefiind obligat să restituie avansul în cuantumul potrivit clauzei penale.
Având în vedere că s-a constatat rezoluţiunea antecontractului, în temeiul art. 33 şi nr. 34 din Legea nr. 7/1996, tribunalul a dispus rectificarea cărţilor funciare, prin radierea menţiunilor din C.F., partea a lll-a cu privire la notarea antecontractelor de vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007, având ca obiect apartamentele situate în Complexul rezidenţial M. din Bucureşti, sector 1. Prin cererea reconvenţională s-a solicitat rezoluţiunea judiciară a antecontractelor de vânzare - cumpărare cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând avans.
Promitentul - cumpărător a achitat un avans în cuantum de 30 % din preţul de vânzare - cumpărare al imobilelor.
Tribunalul a constatat că pârâta - reclamantă nu mai poate solicita rezoluţiunea judiciară a unor antecontracte rezolvite de drept prin declaraţiile de rezoluţiune potrivit pactului comisoriu de grad IV, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere că acţiunea în rezoluţiune poate fi promovată numai de partea care şi-a îndeplinit obligaţiile sau care se declară gata să şi le îndeplinească, societatea pârâtă încălcându-şi obligaţiile, aşa cum s-a arătat anterior, motiv pentru care nu poate solicita rezoluţiunea antecontractului cu repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea avansului.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 17.924 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat.
Prin Decizia civilă nr. 170 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, obligând-o pe apelantă la plata către intimată a sumei de 16.081,56 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte cererea introductivă de instanţă, curtea de apel a grupat argumentele aduse de apelanta - pârâtă, întemeiate în esenţă pe neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor de către intimata - reclamantă şi Ie-a răspuns prin următoarele considerente comune:
În mod legal şi temeinic a reţinut prima instanţă că la 4 martie 2009 intimata - reclamantă, conform încheierii de certificare de fapte, s-a prezentat la notar în vederea încheierii contractelor în formă autentică şi că apelanta - pârâtă a refuzat în mod neîntemeiat încheierea contractului, invocând o pretinsă modificare unilaterală a preţului din partea intimatei - reclamante.
Pe de o parte, a constatat că la data respectivă singurul motiv al refuzului de a semna actele autentice era legat de diferenţa de preţ, nu şi de aspecte ce ţin de regularitatea realizării construcţiilor.
Această din urmă apărare nu a fost primită, pe de o parte pentru că, chiar din documentele aflate la dosarul cauzei (filele 36 - 52 ale dosarului Judecătoriei Sector V Bucureşti) a reieşit că apelanta - pârâtă a fost notificată la 22 octombrie 2008 să se prezinte în vederea semnării procesului - verbal de inspecţie şi a constatării respectării parametrilor tehnici pentru 10 decembrie 2008, însă nu a dat curs acestor notificări, comunicându-i intimatei - reclamante la 17 noiembrie 2008 doar intervenirea unui caz de forţă majoră care o împiedică să facă plata preţului (fila 35 a aceluiaşi dosar).
Curtea de apel a apreciat ca nefondată şi apărarea întemeiată pe nerespectarea dispoziţiilor H.G. nr. 273/1994 la executarea construcţiei de către intimata - reclamantă, având în vedere că din adresa din 16 aprilie 2010, emisă de Inspectoratul de Stat în Construcţii (fila 106 a dosarului Tribunalului Bucureşti) reiese că neregulile vizau corpul C al clădirii, nu corpul B în care se aflau apartamentele contractate de apelanta - pârâtă.
În fine, a considerat că este neîntemeiată şi a fost înlăturată şi apărarea relativă la diferenţa de preţ datorată.
Conform actului adiţional, încheiat de părţile litigante la 19 decembrie 2008 (filele 28 - 33 ale dosarului Judecătoriei Sector V Bucureşti), părţile au convenit reţinerea avansului plătit cu titlu de plată parţială în contul preţului stipulat în antecontractele ce rămân în vigoare.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, preţul a fost prevăzut în euro, însă plata s-a convenit a se face în echivalent în lei la cursul de referinţă B.N.R. din ziua emiterii facturii proforma, aşa cum reiese din prevederile articolului 5 alin. (2) lit. a) şi b) din antecontracte.
Pe cale de consecinţă, în mod judicios s-a apreciat de către intimata - reclamantă că plata diferenţei de preţ trebuie făcută în lei, între părţi neexistând nicio plată efectuată în euro.
De altfel, curtea de apel a constatat că atât la data refuzului de autentificare a actelor de vânzare - cumpărare, ca şi la momentul promovării prezentului apel, apelanta pârâtă s-a mărginit la a invoca o pretinsă majorare a preţului contractului, fără a proba că, prin modul de stabilire a diferenţei de preţ, o astfel de majorare s-a şi produs efectiv.
Ca urmare, a reţinut că refuzul întemeiat pe acest motiv este pur formal şi nu îşi are fundamentul în probele administrate.
Curtea de apel a apreciat că prin considerentele relative la modul de determinare a diferenţei de preţ de către intimata - reclamantă a răspuns şi celei de-a treia critici din apel.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea instanţei de apel că din probele administrate în cauză reiese indubitabil că singura care şi-a îndeplinit obligaţiile contractate a fost intimata - reclamantă şi că apelanta pârâtă a refuzat fără niciun temei să îşi execute obligaţiile corelative de plată a diferenţei de preţ şi de semnare a contractelor autentice.
Ca urmare, a reţinut că singura îndrituită la rezolutiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare din 16 octombrie 2007 este intimata - reclamantă, soluţia pronunţată sub acest aspect, de admitere a acţiunii principale şi de respingere a cererii reconvenţionale, fiind legală şi temeinică, în concordanţă cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1020 - 1021 din vechiul C. civ.
În consecinţă, curtea de apel a respins apelul ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 295 - 296 C. proc. civ., apreciind că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a făcut o judicioasă aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
În conformitate cu dispoziţiile art. 298, raportat la art. 274 C. proc. civ., curtea de apel a obligat-o pe apelanta - pârâtă să-i plătească intimatei - reclamante cheltuielile de judecată efectuate de aceasta din urmă în apel, cheltuieli constând în onorariu de avocat conform facturii fiscale şi extrasului de cont aflate la filele 106-107 ale dosarului de apel.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC O.I. SRL Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, prin dezvoltarea motivelor de recurs formulate, următoarele:
1. Instanţa de apel a reţinut culpa pârâtei arătând că partea culpabilă nu poate invoca rezolutiunea, dar nu a aplicat acelaşi tratament juridic şi reclamantei S.P., refuzând analiza culpei acesteia pentru a verifica dacă ea însăşi avea dreptul să invoce rezolutiunea, fapt ce a dus şi la o motivare contradictorie - art. 304 pct. 7 şi 9.
2. În analiza textelor de lege incidente, instanţa a făcut greşita aplicare şi a încălcat dispoziţiile acestora referitoare la efectuarea recepţiei lucrărilor de construcţii stipulate în Legea nr. 50/1991 (art. 37), a art. 21 lit. f) coroborat cu art. 17 din Legea nr. 10/1995, art. 8 alin. (2) art. 10 şi art. 14 din H.G. nr. 273/1994 - art. 304 pct. 9, astfel, instanţa a ajuns la concluzia absurdă că un cumpărător este obligat să cumpere în baza unui antecontract, chiar dacă există motive de nulitate ale titlului de proprietate.
3. A respins administrarea probei esenţiale din care rezultă culpa reclamantei - intimate S.P. (expertiza tehnică) - motiv de casare conform art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 C. proc. civ.
4. Nu a luat în discuţie şi nu a ţinut cont de înscrisurile depuse de către recurenta - pârâtă din care rezultă culpa S.P. (neexecutare tehnică, materială a apartamentului, acte întocmite cu încălcarea flagrantă a legii şi care ar fi trebuit să se constituie în titlu de proprietate pentru societatea sa), în acest sens schimbând şi natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestor acte - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
5. A refuzat/omis analiza argumentelor sale privitoare la exonerarea de răspundere, precum şi a modificării unilaterale a contractului şi a preţului, cu încălcarea art. 969 şi 970 C. civ.
În consecinţă, faţă de criticile exprimate, mai sus arătate, recurenta pârâtă solicită admiterea recursului şi, în principal, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în cazul în care se va aprecia că este necesară administrarea probei cu expertiza tehnică, precum şi cu înscrisurile invocate în recurs, iar, în subsidiar, solicită modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului pe care l-a formulat, respingerii cererii principale astfel cum a fost formulată şi precizată de către SC S.P.D. SRL şi admiterii cererii formulate de pârâtă.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea criticilor exprimate în recurs, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente speţei, se constată următoarele:
Susţinerile recurentei conţinute în primul motiv de recurs potrivit cărora instanţa de apel, reţinând culpa pârâtei ca parte ce nu poate invoca rezoluţiunea, în mod eronat nu a analizat şi culpa reclamantei şi nu a verificat dacă ea însăşi avea dreptul de a invoca rezoluţiunea, nu sunt fondate.
Se observă astfel că, prin luarea în considerare a probatoriului administrat, ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au reţinut corect că la data de 4 martie 2009, conform încheierii de certificare de fapte, intimata - reclamantă s-a prezentat la notar cu documentele necesare în vederea încheierii contractelor în formă autentică, însă recurenta - pârâtă, în mod nejustificat, invocând modificarea unilaterală a preţului de către reclamantă, a refuzat încheierea contractelor.
În această împrejurare, reclamanta a transmis pârâtei Declaraţiile de Rezoluţiune a antecontractelor, întemeindu-se pe prevederile art. 13 din antecontracte şi art. 3.2. din actul adiţional, prin care părţile au inserat un pact comisoriu de gradul IV.
Drept urmare, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat instanţei să constate intervenită rezolutiunea de drept a acestor antecontracte, în timp ce pârâta, prin cerere reconventională, a cerut să se pronunţe rezolutiunea judiciară, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi restituirii avansului.
Or, atâta vreme cât, părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV şi cât rezolutiunea nu poate fi promovată decât de partea care şi-a îndeplinit obligaţiile sau care se declară gata să le îndeplinească, în mod corect s-a reţinut că, în speţă, este întemeiată acţiunea reclamantei privind constatarea intervenirii rezoluţiunii de drept a antecontractelor şi neîntemeiată cererea reconventională, prin care pârâta a solicitat rezolutiunea judiciară.
Aceasta, deoarece, reclamanta a notificat-o pe pârâtă să se prezinte la notar pentru a încheia contractele de vânzare - cumpărare, declarându-se, prin urmare, gata de a-şi executa principala obligaţie şi anume, aceea de a edifica şi preda imobilele, în timp ce pârâta nu şi-a îndeplinit principala sa obligaţie, aceea de a plăti preţul.
Pe de altă parte, nici apărările pârâtei nu pot fi primite, instanţa de apel reţinând corect că la data la care părţile ar fi trebuit să încheie contractele în formă autentică, singurul motiv al refuzului pârâtei de a semna actele autentice şi acesta pur formal, l-a reprezentat pretinsa diferenţă de preţ şi nu aspecte ce ţin de realizarea construcţiilor, or, sub acest aspect, s-a reţinut corect că părţile au convenit ca atât avansul, cât şi restul de preţ să fie achitate în echivalent în lei la cursul de referinţă BNR din data emiterii facturii proforma, iar deducerea sumelor şi calculul restului de plată s-a efectuat corect în lei, neexistând nicio plată între părţi, efectuată în euro. Totodată, pârâta nu a demonstrat că prin modul de stabilire a diferenţei de preţ, s-a şi produs efectiv o majorare de preţ.
Cel de-al doilea motiv de recurs ce priveşte aplicarea greşită şi încălcarea dispoziţiilor legale, de către instanţa de apel, referitoare la executarea construcţiilor, atât în ce priveşte autorizarea, cât şi efectuarea recepţiei lucrărilor de construcţii este, de asemenea, nefondat.
Se constată că instanţa de apel a reţinut judicios, sub acest aspect, că neregulile invocate de pârâtă vizau corpul C al clădirii şi nu corpul B în care se găseau apartamentele precontractate de pârâtă, lucrarea a fost finalizată şi înscrisă în C.F. şi, oricum, susţinerile recurentei - pârâte cu privire la nefinalizarea clădirii sunt irelevante atâta vreme cât pârâta nu s-a prezentat în vederea semnării procesului -verbal de inspecţie şi ai constatării respectării parametrilor tehnici ai apartamentelor, ci, dimpotrivă, a agreat soluţia încetării relaţiilor contractuale, concretizată prin comunicarea către reclamantă a intervenirii unui caz de forţă majoră, care o împiedică să efectueze plata preţului.
Nici cel de-al treilea şi al patrulea motiv de recurs, vizând greşita respingere a unor probe considerate esenţiale, în accepţiunea recurentei, respectiv a unei expertize tehnice şi a înscrisurilor depuse de pârâtă, din care ar rezulta culpa reclamantei, nu sunt întemeiate, întrucât problema admiterii sau neadmiterii unei probe este o chestiune de apreciere ce aparţine instanţei care se pronunţă în cauză, ţine de o eventuală netemeinicie şi nu de nelegalitatea hotărârii şi, drept urmare, nu poate fi invocată pe calea recursului.
Cu toate acestea, se poate observa că probatoriul administrat în cauză a fost de natură să formeze convingerea instanţelor, în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, în mod indubitabil rezultând, că singura parte care şi-a îndeplinit obligaţiile asumate a fost reclamanta, în timp ce pârâta a refuzat nejustificat să-şi execute obligaţiile de plată a diferenţei de preţ şi de semnare a contractelor, astfel încât s-a concluzionat corect că singura îndrituită la rezolutiunea antecontractelor de vânzare - cumpărare este reclamanta.
În fine, cel de-al cincilea motiv de recurs, potrivit căruia recurenta susţine că instanţa de apel a refuzat/omis a analiza argumentele sale privitoare la exonerarea de răspundere, precum şi a modificării unilaterale a contractului şi a preţului, cu încălcarea dispoziţiilor art. 969 şi 970 C. civ., este de asemenea neîntemeiat.
Referitor la această susţinere, se constată că instanţa, a cărei hotărâre este criticată în recurs, a procedat la o grupare a argumentelor aduse de pârâta - apelantă şi Ie-a supus unei analize riguroase, înlăturându-le, ca excluzându-se unele pe altele sau ca fiind neîntemeiate.
A reţinut astfel, în esenţă, că singurul motiv al refuzului de a încheia contractele în formă autentică l-a reprezentat diferenţa de preţ, dar şi acesta pur formal şi nefundamentat pe probe administrate şi a răspuns argumentat tuturor apărărilor pârâtei privind neregularitatea realizării construcţiilor, invocarea intervenirii unui caz de forţă majoră, precum şi celei referitoare la diferenţa de preţ datorată.
Se constată, prin urmare, că soluţia primei instanţe, menţinută de instanţa de apel, de admitere a acţiunii principale şi de respingere a cererii reconvenţionale este legală şi temeinică şi în deplin acord cu probatoriul administrat şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, inclusiv a celor invocate în ultimul motiv de recurs, respectiv ale art. 969 şi 970 C. civ.
În consecinţă, pentru considerentele mai sus prezentate, recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL Bucureşti se va respinge, ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta - pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 24.257 lei, către intimata - reclamantă SC S.P.D. SRL Bucureşti, prin administrator judiciar Certfin Sprl.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 170 din 5 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă SC O.I. SRL Bucureşti la plata sumei de 24.257 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC S.P.D. SRL Bucureşti prin administrator Judiciar Certfin Sprl
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3638/2013. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3642/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
