ICCJ. Decizia nr. 4210/2013. Civil. Obligatia de a face. Pretenţii. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4210/2013
Dosar nr. 2456/108/2011
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 18 aprilie 2011, reclamantul S.J. a chemat în judecată pârâta SA T.N. Pecica, solicitând instanţei să dispună debitoarei SA T.N. Pecica să îi predea suprafaţa de teren arabil asupra căreia a contractat orin contractele de arendă din 10 august 2009 şi 9 iunie 2009 sub sancţiunea unei amenzi civile de 1.000 lei/zi, începând cu data introducerii acţiunii. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 481.958 lei, reprezentând câştigul nerealizat de acesta în anul 2009/2.010, ca urmare a nepredării terenului asupra căruia au convenit, cu dobândă de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii integrale a sumei şi obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 535 din 15 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.J., în contradictoriu cu pârâta SA T.N. Pecica.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul S.J. a declarat apel, care prin Decizia civilă nr. 168 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia i civilă, a fost respins.
În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul S.J. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SA T.N. Pecica nu a formulat întâmpinare.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii sau motive de casare, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată, şi la art. 3 şi 9 din O.G. nr. 32/1995, ţinând cont şi de prevederile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", iar conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Recurentul - reclamant S.J. a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 27 noiembrie 2013, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.469 lei şi 5 lei timbru judiciar (fila 15 dosar recurs), dar acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Constatând că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 27 noiembrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula, ca netimbrat, recursul formulat de reclamantul S.J.
PENTRU ACESTE MOTiVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul S.J. împotriva Deciziei civile nr. 168 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi Z7 noiembrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 4207/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4214/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
---|