ICCJ. Decizia nr. 4424/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4424 /2013
Dosar nr. 519/46/2012
Şedinţa publică din 10 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 18 ianuarie 2010 M.V., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., M.Z., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., I.S. şi SC T. SRL Râmnicu Vâlcea au solicitat, în contradictoriu cu Consiliului Local a Municipiului Râmnicu Vâlcea, anularea hotărârilor Consiliului Local din 31 iulie 2009 privind stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate, respectiv suma de 27 euro/mp ca fiind derizorie şi neserioasă.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că, în conformitate cu hotărârea nr. X1 din 31 iulie 2009 a Consiliului Local a Municipiului Râmnicu Vâlcea, s-a aprobat declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor, terenuri şi construcţii, afectate de obiectul de investiţii „amenajarea şi modernizarea str. A.S. şi str. I.M.”.
În vederea despăgubirii proprietarilor deţinători ai imobilelor expropriate, s-a stabilit un preţ de 50 euro/mp în baza unui raport de evaluare efectuat de expert.
Reclamanţii au arătat că suma este modică şi nu reflectă valoarea reală a terenurilor expropriate ţinând cont de zona în care se află, de faptul că tot terenul este intravilan şi afectat numai de construcţii.
S-a mai arătat că zona este prinsă în gradul I de impozitare, adică la fel ca centrul oraşului.
Ulterior, prin hotărârea Consiliului Local nr. X2 din 31 iulie 2009 s-a rectificat hotărârea iniţială şi s-a redus preţul la aproape jumătate adică la 27 euro/mp cu motivarea că s-a greşit tehnoredactarea hotărârii anterioare.
S-a arătat că suma acordată ca despăgubire este modică, faţă de valoarea terenurilor şi s-a solicitat anularea acestor hotărâri şi obligarea intimaţilor la plata unui preţ real şi legal ce urmează a fi stabilit printr-o expertiză neutră.
Prin sentinţa nr. 1339 din 25 noiembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea a fost admisă contestaţia împotriva hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor, au fost anulate hotărârile Consiliului Local nr. X1 din 31 iulie 2009 şi nr. X2 din 31 iulie 2009 şi au fost obligaţi intimaţi să acorde contestatorilor despăgubiri pentru terenurile expropriate, conform centralizatorului la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic S.G. şi C.T.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de experţii S.G. şi C.T., în sensul că, în raport de mărimea suprafeţelor de teren ce se expropriază, urmează ca plata pentru terenul expropriat de la fiecare proprietar să se facă în mod diferenţiat după suprafeţe.
Împotriva acestei sentinţe contestatorii au formulat apel.
Prin încheierea din 8 mai 2012 Curtea de Apel Piteşti a constatat că se impune ca, în funcţie de cererile şi apărările formulate de către fiecare dintre titularii dreptului de proprietate, dar mai ales în funcţie de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăţi, să fie disjunse apelurile privind fiecare reclamant şi să se formeze câte un dosar distinct.
În dosarul de faţă au fost păstrate apelurile formulat de către contestatorul I.S. şi, respectiv, Municipiul Râmnicu Vâlcea în ceea ce priveşte proprietatea acestuia.
Prin decizia civilă nr. 52 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, admiţând apelurile formulate de contestatorul I.S. şi intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar şi prin Consiliul Local al Municipiul Râmnicu Vâlcea, a constatat nulitatea sentinţei, în limita ce-i priveşte pe apelanţi şi a reţinut cauza pentru judecata în fond.
La acelaşi termen a încuviinţat pentru contestator proba cu înscrisuri pe teza categoriei de folosinţă actuale şi a zonei de situare a terenului expropriat, precum şi expertiză tehnică judiciară, spre a se lămuri situaţia terenului din litigiu la momentul exproprierii, suprafaţa întregii proprietăţi a contestatorului din zona afectată de expropriere, categoria de folosinţă la momentul exproprierii, măsura în care a fost afectată proprietatea prin suprafaţa preluată în domeniul public, respectiv dacă restul suprafeţei rămasă în proprietatea contestatorului va suporta un spor de valoare prin lucrările de utilitate publică ce au generat exproprierea.
Pentru a lua această hotărâre, s-a reţinut în fapt că, în minuta pronunţării, care se întocmeşte imediat cu prilejul deliberării, lipseşte semnătura judecătorului, lipsă care este sancţionată de lege cu nulitatea, şi care nu mai poate fi acoperită prin semnarea ulterioară, faţă de dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 6 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost admisă contestaţia, a fost modificată, în parte, hotărârea nr. 118 din 5 noiembrie 2010 dată de intimat, în sensul că a fost stabilită valoarea despăgubirilor contestatorului la cea de 65 euro/mp în echivalent în RON la data plăţii, respectiv un total de 25.677 euro pentru suprafaţa de 395 mp, din care deja s-a plătit direct în cont suma de 84.684,05 RON.
De asemenea, a fost obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată, după respingerea cererilor de suplimentare a onorariilor făcute de experţi.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că noua expertiză întocmită a indicat valori de 56,45 euro, 60,74 euro, 68,72 euro, 74,11 euro metrul pătrat, la data expertizării.
De la acestea, s-a făcut o estimare a valorii unităţii metrice de 61 euro metrul pătrat, fără, însă, a se indica motivaţia sau criteriul pentru care ea a fost stabilită mai mare chiar decât cea găsită pentru o proprietate de calitate superioară.
În aceste condiţii, curtea de apel a efectuat media aritmetică a celor patru valori, calculând 65 euro pe unitate.
Cererile de suplimentare a onorariilor făcute de experţi au fost respinse, cu motivarea că primul raport de expertiză nu a ţinut cont de obiectivele impuse de instanţă, experţii având obligaţia refacerii lui, în acelaşi onorariu.
Împotriva acestei decizii contestatorul I.S. a formulat recurs, aducându-i critici de nelegalitate, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa nu a ţinut cont de valoarea terenului în zonă, care în anul 2008 era la 250 euro/mp, conform adreselor de la agenţiile imobiliare.
Curtea de apel a dispus refacerea expertizelor, dar experţii au avut în vedere doar contracte de vânzare-cumpărare cu valori mult mai mici, puse la dispoziţie de către intimată. Experţii au comparat terenul reclamantului cu terenuri net inferioare, ceea ce a dus la stabilirea unei valori inferioare, fără a ţine cont de valorile grilei notarilor publici.
S-a ajuns la situaţia ca în fiecare dosar disjuns să fie stabilite valori total diferite, fără nici o motivare logică.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, varianta în vigoare la data promovării acţiunii, „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
În aplicarea acestui act normativ, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de judecată trebuie să se raporteze la valoarea de tranzacționare, câtă vreme textul menționat dispune că: „experții, precum Și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obiȘnuit, imobile de acelaȘi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Prin imobile de acelaşi fel se înțeleg imobile cu aceleaşi caracteristici fizice, de localizare Și utilizare, iar potrivit aceleiaȘi norme legale, la stabilirea despăgubirilor, instanța trebuie să aibă în vedere imobile din aceeaşi unitate administrativ-teritorială.
Înalta Curte apreciază că, prin însuȘirea raportului de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, instanța de apel a respectat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, au fost avute în vedere prețurile de tranzacționare rezultate din acte de vânzare-cumpărare prezentate de părţi, având ca obiect terenuri aflate în aceeaȘi unitate administrativ teritorială Și cu caracteristici apropriate celui în litigiu, la momentul efectuării expertizei.
Instanţa de apel a efectuat o medie aritmetică a celor patru valori identificate de experţi, rezultând valoarea de 65 euro/mp.
Împrejurarea că experții au avut în vedere valori ale terenurilor ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, deȘi acestea nu sunt situate în aceeaȘi tarla cu terenul în litigiu, nu face ca hotărârea instanței de apel, întemeiată pe raportul de expertiză astfel întocmit, să fie pronunțată cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Aceasta deoarece textul menționat impune condiția ca imobilele să fie „de acelaȘi fel” Și „situate în aceeaȘi unitate administrativă”, interesând prin urmare caracteristici similare (iar nu identice), fizice, de localizare Și utilizare care se reflectă în prețul de tranzacționare.
În plus, nu există nici o dispoziție legală care să impună instanței obligația ca, în aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, să aibă în vedere prețurile de tranzacționare stabilite prin grila notarilor publici.
Textul legal impune numai condiția ca instanța să aibă în vedere prețurile de tranzacționare, rămânând la latitudinea instanței administrarea probelor din care să rezulte acest preț.
Or, cât timp, prin contractele de vânzare-cumpărare ataȘate raportului de expertiză efectuat s-a făcut dovada prețurilor de tranzacționare pentru imobile de acelaȘi fel cu cel aflat în litigiu, nu se poate susține că au fost încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul I.S. împotriva deciziei civile nr. 6 din 18 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4423/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4425/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
