ICCJ. Decizia nr. 4507/2013. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4507/2013
Dosar nr. 1288/338/2007
Şedinţa publică de Ia data de 15 octombrie 2013
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărneşti la data de 07 iunie 2007, sub nr. 1288/338/2007, reclamanta C.V.P.I.I.D.L., născută C., a solicitat sa se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în comuna Poiana Mărului şi înscrise în registrul de carte funciară, prin efectul prescripţiei achizitive.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a continuat să exercite posesia utilă începută de părinţii săi, asupra imobilelor situate în comuna Poiana Mărului, jud. Braşov, constituite din casă şi teren în suprafaţă de 464,40 mp (CF nr. topografic 104), teren în suprafaţă de 309,60 mp (nr. topografic 105), curte şi grădină în suprafaţă de 273,60 mp şi, respectiv 615,60 mp ) nr. topografice 108 şi 109), precum şi loc de casă, de 417,60 mp (nr. topografic 110).
A mai arătat că imobilele sunt delimitate de celelalte proprietăţi aparţinând vecinilor, iar, în ceea ce priveşte situaţia juridică, acestea nu au făcut obiectul unor litigii sau al dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
Cerea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 28 şi art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare.
Prin sentinţa civilă nr. 339 din 08 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Zărneşti în Dosarul civil nr. 1288/338/2007, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de C.V.P.I.I.D.L., decedată pe parcursul procesului şi continuată de moştenitorul acesteia, C.I.
Ca urmare a conexării Dosarului nr. 735/338/2008, având ca obiect cerere de grăniţuire, formulată de reclamanta M.V., la Dosarul nr. 1288/338/2007, potrivit dispoziţiilor art. 146 C. proc. civ., au fost admise cererile de opoziţie formulate de opozantele M.V. şi C.L. şi admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâtele C.L. şi C.V.P.I.I.D.L., născută C., decedată pe parcursul procesului şi continuată cu moştenitorul acesteia, C.I., în Dosarul nr. 735/338/2008, conexat la prezentul dosar prin încheierea de la data de 19 septembrie 2008.
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei M.V., identificat în CF Poiana Mărului, având număr topografic 103, alcătuit din casă de locuit, etaj şi teren, în suprafaţă de 903,68 mp şi imobilul identificat în CF Poiana Mărului, cu nr. topografic 104, constituit din casă de locuit şi teren de 464,40 mp şi nr. topografic 105, reprezentat de teren în suprafaţă de 309,60 mp, proprietatea defunctelor C.V.P.I.I.D.L. şi D.R., potrivit planului de situaţie, rezultat în urma completării raportului de expertiză efectuat în cauză.
Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantei M.V., ca neîntemeiate şi s-a dispus obligarea petentului pârât C.I. la plata către opozanta reclamantă M.V. a sumei de 1.459,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a pronunţa hotărârea, prima instanţă a reţinut că, potrivit extraselor de carte funciară depuse la dosarul cauzei, coproprietari tabulari ai imobilul înscris în CF Poiana Mărului, cu nr. topografic 104, constituit din casă de locuit şi teren în suprafaţă de 464,40 mp şi nr. topografic 105, alcătuit din teren de 309,60 mp, sunt D.R., cu cota indiviză de 1/2, dobândit prin cumpărare, potrivit actului de proprietate nr. X/1908 CF. şi petenta C.V.P.I.I.D.L. născută C., cu cota indiviză de 1/2, dobândită ca dotă, prin actul cu nr. X/1940 CF.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că sunt coproprietari tabulari ai imobilul înscris în CF Poiana Mărului, nr. topografic 108, constituit din curte în suprafaţă de 273,60 mp şi nr. topografic 109, alcătuit din grădină de 615,60 mp, numiţii B.J. cu cotele indivize de 6/24 şi 2/24, B.I., cu cotele indivize de 6/24 şi 2/24 şi C.G.M., cu cota indiviză de 8/24, iar coproprietarii tabulari ai imobilul înscris în CF Poiana Mărului, cu nr. topografic 110, constituit din loc de casă de 417,60 mp sunt D.R., cu cota indiviză de 1/2, dobândit prin cumpărare, potrivit actului nr, 549/1915 CF şi reclamanta C.V.P.I.I.D.L. născută C., cu cota indiviză de 1/2, dobândită prin zestre, potrivit actului nr. X/1940 CF. De asemenea, a mai constatat că opozanta reclamantă M.V. este proprietara imobilului înscris în C.F. Poiana Mărului, cu nr. topografic 103, alcătuit din casă de locuit, etaj şi teren în suprafaţă de 903,68 mp.
Instanţa de fond a constatat şi faptul că opozanta pârâtă C.L. este proprietara imobilului înscris în C.F. Poiana Mărului, sub numerele topografice 106 şi 107, în suprafaţă totală de 1.311 mp, astfel după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expertul M.E.
Judecătoria Zăreşti a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit căruia, „cel care a posedat un bun nemişcător în condiţiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat ” .
Analizând şi coroborând probele care au fost administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că nu se pune problema intervertirii posesiei echivoce în posesie utilă, pentru imobilele cu numerele topografice 104, 105 şi 110, iar în ceea ce priveşte imobilele cu numerele topografice 108 şi 109, nu a fost dovedită exercitarea posesiei utile de către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul C.I., solicitând modificarea, în parte, a sentinţei atacate şi admiterea cererii privind constatarea dreptului de proprietate dobândit asupra imobilelor menţionate, ca efect al prescripţiei achizitive, înscrierea în registrul de carte funciară a dreptului de proprietate astfel uzucapat, respingerea cererilor de opoziţie ca nefondate şi obligarea intimatelor opozante la plata cheltuielilor de judecată, reţinând faptul că acestea se află în culpă procesuală.
Prin decizia civilă nr. 1234/ R pronunţată de Tribunalul Braşov la data de 15 octombrie 2012, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul C.I. împotriva sentinţei menţionate.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că instanţa de fond a analizat corect probele administrate în cauză, care dovedesc că terenurile în litigiu nu au fost folosite exclusiv de autoarea reclamantului, fapt ce conduce la concluzia că nu a exercitat o posesie utilă asupra acestora, care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Împotriva acestei decizii a formulat din nou recurs reclamantul C.I., considerând-o nelegală şi netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pronunţarea unei soluţii legale.
Înalta Curte, fiind învestită cu soluţionarea acestei căi extraordinare de atac, va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) pct. l C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Căile de atac sunt supuse principiului legalităţii şi unicităţii, ceea ce înseamnă că părţile au dreptul de a exercita o singură dată o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Aceste principii sunt reglementate şi în dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, care prevăd că mijloacele procesuale de atac ale unei hotărâri judecătoreşti, precum şi exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 377 alin. (1) pct. 4, care prevăd făptui că sunt definitive hotărârile pronunţate în recurs, chiar dacă prin acestea a fost soluţionat fondul cauzei.
Din coroborarea dispoziţiilor legale menţionate, rezultă faptul că declararea recursului împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi suspusă acestei căi de atac, întrucât dreptul de exercitare a fost epuizat.
Prin natura sa juridică, recursul este o cale extraordinară de atac prin care se asigură controlul de legalitate al hotărârii judecătoreşti atacate.
În speţă, decizia civilă nr. 1234/ R pronunţată de Tribunalul Braşov la data de 15 octombrie 2012, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului a fost supusă controlului de legalitate, fiind irevocabilă şi, pe cale de consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării căii de atac a recursului.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant C.I. împotriva deciziei nr. 1234/ R din 15 octombrie 2012 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4505/2013. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4509/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
