ICCJ. Decizia nr. 4622/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4622/2013
Dosar nr. 2033/111/2007
Şedinţa publică din 21 octombrie 2013
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 628 din 20 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti, în reprezentarea Statului Român, în calitate de expropriator în baza H.G. nr. 1576/2005, reprezentată de C.N.T.E.E.T. SA - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâţii M.L.E. şi M.T., şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi în consecinţă, a constatat că imobilul în natură, reprezentând arabil extravilan în suprafaţă de 50 mp, cu nr. cadastral Oradea, format din nr. cadastral vechi, înscris în C.F. N.D.F. Oradea, este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene L.E.A. 400 KV Oradea - B. - stâlp 7; a dispus exproprierea pentru utilitate publică de interes naţional a acestui imobil şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 447 euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb de la data plăţii efective; a dispus intabularea dreptului de proprietate a Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere; a respins restul pretenţiilor reclamantei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes naţional „L.E.A. 400 K.V. Oradea - B.. Montarea unei bobine de compensare 100 M.V. Ar în Staţia 400 K.V. Oradea Sud. Echipamente de telecomunicaţii şi transmisii pentru L.E.A. 400 KV Oradea-B.”, iar la art. 2 s-a stipulat că expropriatorul este Statul Român prin C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti.
Conform documentaţiei depuse la dosar rezultă că o suprafaţă de teren de 50 mp, cu nr. cadastral, înscris în C.F. N.D.F. Oradea, este afectată de construcţia liniei electrice transeuropene „L.E.A. 400 KV - Oradea - B.”, stâlp 7. Din situaţia de carte funciară depusă la dosarul cauzei, rezultă că, coproprietari sunt pârâţii chemaţi în judecată prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanţa, văzând disp.art. 14 din Legea nr. 33/1994, a reţinut că reclamanta i-a notificat pe pârâţi cu privire la propunerile de expropriere a suprafeţei necesare fundaţiei stâlpului nr. 7, în suprafaţă de 50 mp, iar din actele depuse la dosar rezultă că nu au formulat întâmpinarea prevăzută la alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 33/1994. De asemenea, la dosarul cauzei s-au depus convenţiile încheiate de către reclamantă cu pârâţii, prin care s-a convenit asupra transferului dreptului de proprietate asupra parcelei cu nr. cadastral, în suprafaţă de 50 mp, dezmembrată din parcela, din C.F. N.D.F Oradea, precum şi asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite şi calculate în raport de cota de proprietate pe care o deţin asupra imobilului din litigiu aşa cum rezultă din situaţia de carte funciară.
Din coroborarea probelor administrate în cauză şi având în vedere dispoziţiile art. 1 şi urm. din Legea nr. 33/1994, precum şi art. 1 din Primul protocol adiţional la C.E.D.O., instanţa a apreciat acţiunea formulată ca fiind fondată în parte, iar în ce priveşte cererea de punere în posesie a reclamantei asupra terenului s-a apreciat ca fiind prematură, întrucât punerea sa în posesie se va putea face doar după ce va fi făcută de către aceasta dovada plăţii despăgubirilor către pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe în termen au formulat recurs, ulterior calificat ca fiind apel pârâţii M.T. şi M.L.E., precum şi aderare la apel, reclamantele C.N.T.E.E.T.” - SA în reprezentarea Statului Român, C.N.T.E.E.T. - SA Bucureşti, prin C.N.T.E.E.T. - SA - Sucursala de Transport Cluj.
De asemenea, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenienţii C.E., M.C.R., M.M.T., P.F.L., L.I.B., L.V., cerere ce ulterior a fost precizată o intervenţie accesorie în interesul pârâţilor - apelanţi.
Prin Decizia nr. 223 din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâţii M.L.E. şi M.T., a modificat în parte sentinţa apelată, în sensul că a constatat că imobilul cu nr. cadastral vechi Oradea, în suprafaţă de 11.970 mp este afectat de construcţia liniei electrice L.E.A. 400 K.V. Oradea - B.; a obligat reclamanta să plătească pârâţilor apelanţi suma de 275.310 euro cu titlu de despăgubiri rezultate din diferenţa de valoare a terenurilor intravilan faţă de aceeaşi suprafaţă ca teren extravilan; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind exproprierea suprafeţei de 50 mp aferentă nr. cadastral Oradea şi plata sumei de 447 euro cu titlu de despăgubiri şi intabularea Statului Român; a obligat pe apelanţii - pârâţi să achite câte 500 lei contravaloarea completării de expertiză în apel către experţii T.D. şi M.N. Prin aceeaşi decizie, s-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul apelanţilor - pârâţi de intervenienţii C.E., M.C.R., M.M.T., P.F.L., L.I.B., L.V. şi a respins ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:
Imobilul identificat cu nr. cadastral Oradea în suprafaţă totală de 11.970 mp este situat în zona metropolitană a municipiului Oradea, fiind prim urmare necontestat teren intravilan. Acest teren este afectat de stâlpul 7 al liniei electrice transeuropene L.E.A. 400 Kv Oradea - B., motiv pentru care a fost declanşată procedura de expropriere potrivit Legii nr. 33/1994. Proprietarii iniţiali ai acestui teren, M.T. şi M.L.E., au parcelat imobilul respectiv în 19 locuri de casă cu drumul de acces aferent şi procedând la notarea în cartea funciară a acestor dezmembrări cu numere cadastrale noi.
O parte dintre aceste imobile au fost vândute cu titlu locuri de casă intervenienţilor accesorii, înainte de a fi declanşată procedura exproprierii împotriva pârâţilor, prin urmare anterior anului 2007.
La fond nu au fost efectuate expertize topografice şi de evaluare a imobilului pentru a se constata întinderea prejudiciului cauzat proprietarilor ce urmează a fi expropriaţi.
În faţa instanţei de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1984 au fost introduşi în cauză un număr de 3 experţi, doi aleşi de părţi şi unul numit de instanţă. Expertizele efectuate de aceştia converg spre aceleaşi concluzii, şi anume că stâlpul şi platforma acestuia afectează drumul de acces la parcelele proprietatea pârâţilor, de asemenea culoarul de trecere a stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19, proprietatea pârâţilor ce urmează a fi expropriaţi.
Deşi expropriatorul reclamant arată că toate parcelele afectate de trecerea coridorului de siguranţă având 72 m lăţime potrivit normativului pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu tensiune de peste 1000 volţi se poate construi cu acordul Transelectrica, acest aspect este combătut de concluziile M.D.R.T. - I.S.C. Bihor (adresa de la fila 62) din care rezultă fără dubiu că atât în zona de protecţie, cât şi în zona de siguranţă aferentă capacităţii energetice este interzisă amplasarea unor construcţii, astfel că pe o bandă de 75 m lăţime aferentă liniei electrice este interzisă edificarea oricărei construcţii. În acest sens a concluzionat I.S.C. că până în prezent nu a fost aprobată amplasarea vreunei construcţii în atare ipoteză.
În concluzie, este afectată întreaga suprafaţă de 11.970 mp proprietatea pârâţilor, prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren intravilan în teren extravilan care evident nu are aceeaşi valoare de piaţă.
Prin urmare prejudiciul efectiv cauzat pârâţilor apelanţi este diferenţa dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca si terenuri intravilane si valoarea acestora ca terenuri extravilane, acest prejudiciu fiind nu eventual, cum susţine reclamanta, ci este un prejudiciu cert, cât timp o parte din aceste terenuri au fost vândute intervenienţilor ca locuri de casă, angajându-se astfel răspunderea pentru evicţiune (art. 1337 şi urm. C. civ.) a pârâţilor faţă de intervenienţii accesorii, cumpărători de bună credinţă.
Cei trei experţi au concluzionat că preţul unui mp de teren intravilan în zona în care este situat terenul din litigiu a fost iniţial de 35 euro, preţ ajustat ulterior urmare a scăderii preţului imobilelor datorate crizei economice la 25 euro/mp.
De asemenea, aceeaşi experţi au stabilit ca valoare a terenului extravilan în aceeaşi zonă la 2 Euro/mp.
Prin urmare, prejudiciul total pentru care expropriatorul trebuie să răspundă în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 este în sumă de 275.310 euro, ce reprezintă diferenţa dintre valoarea în intravilan a imobilului în litigiu faţă de valoarea de circulaţie a acestuia ca teren extravilan.
Textul de lege invocat obligă expropriatorul să plătească nu doar valoarea de circulaţia la zi a imobilului ce urmează a fi preluat din proprietatea expropriatului, ci şi despăgubirile rezultate din daune ocazionate de expropriere.
Este adevărat că potrivit Legii nr. 13/1997 a energiei electrice, reclamantul beneficiază de un drept de uz şi servitute legală asupra liniilor aeriene electrice, dar acest drept se materializează în aceea că proprietarii liniilor nu datorează despăgubiri periodice şi continue pentru desmembrămintele dreptului de proprietate mai sus arătat. Nu se poate reţine însă că expropriatorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciul efectiv cauzat proprietarului, prejudiciu care în speţă se compune din modificarea regimului juridic al imobilului în litigiu din intravilan în extravilan.
Dreptul de proprietate este apărat atât de art. 48 cât şi de art. 1 Protocolul 1 din C.E.D.O. Atât Constituţia României cât şi alin. (2 al art. 1 din Protocol prevăd că pentru cauze de utilitate publică este admisă ingerinţa statului în dreptul de proprietate al cetăţenilor săi cu două condiţii: această ingerinţă să fie justificată de un interes legitim şi să fie proporţională cu scopul urmărit.
În speţă, chiar dacă amplasarea liniei electrice este de utilitate publică necontestată nu se poate impune proprietarului o sarcină disproporţionată constând din schimbarea regimului proprietăţii sale, fără plata unei despăgubiri echitabile, deoarece proprietarilor terenului nu li se poate pune în sarcină să suporte în întregime costul construirii liniei electrice transeuropene din litigiu.
În concluzie, a se impune proprietarilor terenurilor traversate de liniile de înaltă tensiune de utilitate publică să suporte în întregime costurile schimbării regimului juridic al proprietăţii lor, este în opinia instanţei o ingerinţă disproporţionată şi nejustificată în dreptul de proprietate al pârâţilor expropriaţi, ingerinţă care impune ca proprietarii să fie indemnizaţi corespunzător.
În fapt, expropriatorul datorează pârâţilor nu doar contravaloarea suprafeţei de 50 mp afectată de stâlpul efectiv amplasat pe proprietatea acestora, ci şi despăgubiri rezultând din sporul de valoare pierdut de pârâţi urmare a schimbării regimului juridic al terenului cu nr. cadastral 8630 Oradea.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, pârâţii M.T. şi M.L.E., precum şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
I. În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta C.N.T.E.E.T. SA a susţinut că hotărârile pronunţate, atât în fond, cât şi în apel, sunt lipsite de temei legal şi au fost date cu aplicarea greşită a legii.
Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum şi art. 16, art. 19-20, art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007.
Pentru a stabili despăgubiri de 275.310 euro, instanţa de apel pleacă de la trei premise greşite:
a) datorită situării terenului în litigiu în zona metropolitană acesta devine „teren intravilan";
b) stâlpul şi platforma acestuia afectează drumul de acces;
c) în zona de siguranţă şi în zona de protecţie a liniei electrice este interzisă amplasarea unor construcţii.
a) Situarea terenului în zona metropolitană a Oradea nu schimbă regimul acestuia din teren extravilan în teren intravilan.
.Zona metropolitană" este doar o asociaţie de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I ori municipiile reşedinţă de judeţ şi unităţile administrativ-teritoriale aliate în zona imediată, aşa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (2) lit. j) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 264/2011.
De altfel, A.Z.M. Oradea s-a constituit în data de 9 mai 2005 ca persoană juridică de interes public, având caracter privat fără scop patrimonial, în baza legislaţiei care atesta înfiinţarea organizaţiilor asociative de dezvoltare comunitara ale unităţilor administrativ teritoriale din România. A.C.S.A. au fost însuşite de 9 localităţi, devenind astfel membri fondatori municipiul Oradea şi comunele limitrofe Biharia, Borş, Celariu, Nojorid, Oşorhei, Paleu, Sânmartin şi Sântandrei.
Regimul juridic al terenului rezultă fără echivoc din cele 19 cărţi funciare aferente acestor parcele depuse de pârâţi la dosarul cauzei şi contractele de vânzare-cumpărare a acestor imobile, toate indicând "teren extravilan".
b) Referitor la afirmaţia experţilor preluată de instanţa de apel că stâlpul şi platforma acestuia afectează drumul de acces.
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar „platforma stâlpului" nu este o „construcţie" separată. Aceasta este doar o suprafaţă de teren imaginară în jurul stâlpului, ce va fi ocupată temporar, pe durata necesară construirii şi ridicării stâlpului, fără să fie necesară asfaltarea sau betonarea acesteia.
Normativul pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrica cu tensiuni peste-1.000 V (cod N.T.E. nr. 003/04/00)2" defineşte „platforma de lucru a L.E.A." ca fiind „suprafaţa de teren în jurul stâlpilor necesarei pentru execuţia de lucrări noi, de modernizare, de retehnologizare sau de mentenanţă a L.E.A." Art. 150 din acelaşi Normativ prevede că „pentru construirea, retehnologizarea şi mentenanţă liniilor electrice aeriene este necesară ocuparea definitivă pe durata existenţei liniei a suprafeţelor de teren pentru fundaţiile stâlpilor şi ocuparea temporară pe perioada construirii, retehnologizării sau mentenanţei liniei a suprafeţelor de teren aferente culoarului de lucru, platformelor de lucru şi eventual a drumurilor de acces”. În interiorul platformei vor staţiona şi vor lucra utilajele necesare edificării stâlpului: foreză, betonieră, excavator etc. După finalizarea lucrării constructorul are obligaţia de a readuce terenul din interiorul „platformei" la situaţia anterioară, respectiv trebuie nivelat, arat etc., astfel că în afara fundaţiei stâlpului nu va rămâne în teren nicio altă platformă (nici subteran, nici suprateran).
Întrucât în teren nu va rămâne nicio platformă nu are cum să fie împiedicat accesul la parcelele învecinate prin blocarea drumului. Fundaţia stâlpului este singura care va rămâne în teren şi aceasta este amplasată în interiorul parcelei, pe o suprafaţă de 60 mp.
A. 3) Sunt nelegale susţinerile instanţei de apel potrivit cărora „în zona de siguranţă şi în zona de protecţie a liniei electrice este interzisă amplasarea unor construcţii, astfel că pe o bandă de 75 metri lăţime este interzisă edificarea oricărei construcţii", astfel că, şi din acest motiv s-a schimbat regimul juridic al terenului din teren intravilan în teren extravilan.
Amplasarea construcţiilor în zona de siguranţă a liniilor electrice este reglementată de Legea energiei electrice nr. 13/2007, Normele tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă aferente capacităţilor energetice şi Normativul pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu tensiuni peste 1.000 V - cod N.T.E., amintit mai sus.
Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu stabileşte interdicţia de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcţiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem (art. 39 lit. a), iar Ordinul A.N.R.E. nr. 4/2007 prevede că amplasarea unor clădiri la o distanţă mai mică decât distanţa de siguranţă reglementată faţă de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat şi aprobată de către titularul de licenţă prin avizul de amplasament, (art. 31 alin. (2) şi (3)).
De asemenea, Normativul pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrica cu tensiuni peste 1.000 V - referitor la care instanţa de apel reţine că ar interzice construcţiile în culoarul de trecere - are un capitol întreg (16) cu titlu sugestiv "Traversări şi apropieri faţă de clădiri", din care rezultă că este posibilă chiar şi traversarea clădirilor de liniile de 110 sau 400 K.V.
Aşadar, amplasarea unei clădiri în zona de siguranţă este posibilă.
Concluziile I.S.C. Bihor nu pot înfrânge dispoziţiile legale mai sus-amintite, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
A.4) În mod greşit, instanţa de apel apreciază că toate parcelele îşi pierd regimul de intravilan.
Aşa cum se poate observa din schiţa - Anexa nr. 4, din cele 19 parcele doar 5 sunt .afectate de zona de protecţie şi de siguranţă", restul de 14 parcele, sunt total în afara culoarului de trecere, deci, nu se poate susţine că sunt afectate în vreun fel de linia electrică. Ba, mai mult. se află chiar la distanţă atât de fundaţia stâlpului cu nr. 7. cât şi de zona de siguranţă:
- parcelele aparţinând lui C.E. cu nr. cad., la aprox. 170 m de linia electrică şi la 120 m de zona de siguranţă;
- parcela aparţinând lui M.C.R. cu nr. cad., la aprox. 190 m de linia electrică şi la 150 m de zona de siguranţă;
- parcela aparţinând lui M.M.T. cu nr. cad., la aprox. 160 m de linia electrică şi la 120 m de zona de siguranţă;
- parcela aparţinând lui P.F.L. cu nr. cad., la aprox. 100 m de linia electrică şi la 60 ni de zona de siguranţă;
- parcela aparţinând lui L.I.B. cu nr. cad., la aprox. 220 m de linia electrică şi la 170 m de zona de siguranţă.
A. 5) Referitor la valoarea de circulaţie a terenului stabilită de instanţa de apel.
Reperele lucrării de specialitate administrate în apel şi consecutiv ale instanţei, care le-a preluat integral în lipsa altor dovezi, s-au raportat la alte criterii decât cele legale.
Astfel, din constatările raportului de expertiză menţionat rezultă că experţii au folosit ca metodologie de calcul metoda comparaţiei directe şi metoda capitalizării veniturilor, luând în considerare o destinaţie viitoare a acestui teren, respectiv aceea de teren intravilan pentru locuinţe.
Metodele de calcul folosite în experţi nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres şi neechivoc de norma aplicabilă. Ceea ce experţii au analizat în cadrul metodelor folosite au fost ofertele de vânzare şi nu vânzările efective despre care vorbeşte textul de lege menţionat.
Au fost depuse de către pârâţi la dosarul cauzei contractele de vânzare cumpărare prin care intervenienţii au dobândit parcelele în litigiu, din cuprinsul cărora rezultă alte valori decât cele stabilite de experţi şi preluate de instanţa de apel, astfel:
- prin contractul autentificat din 06 august 2007, dl. Luca Ionuţ Bogdan a achiziţionat o suprafaţă de 1.360 mp (în care se află incluse şi parcelele cu nr. cadastral de 401 mp şi de 500 mp) la un preţ de 6.250 lei.
- prin contractul autentificat din 11 iulie 2006, dna P.F.L. a achiziţionat parcela cu nr. cadastral în suprafaţă de 637 mp la un preţ de 6.500 lei.
- prin contractul autentificat din 9 iulie 2006, dl. M.C.R. a achiziţionat parcela cu nr. cadastral în suprafaţă de 636 mp la preţul de 7.500 lei.
- prin contractul autentificat sub din 19 iulie 2006, dl. M.M.T. a achiziţionat parcela cu nr. cadastral în suprafaţă de 636 mp la preţul de 7.500 lei.
Ca urmare, se constată că şi sub aceste aspecte soluţia instanţei de apel este dată cu greşita aplicare a legii.
În ceea ce priveşte zona de siguranţă şi de protecţie a liniei, art. 21 din Legea nr. 13/2007 prevede că va fi expropriat terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice. Aşadar, legea are în vedere numai terenuri pe care ar putea funcţiona capacităţi energetice ce urmează a fi înfiinţate şi cu referire doar la terenurile pe care ar fi aşezaţi stâlpii şi staţiile, nu şi terenurile care sunt traversate de linii electrice aeriene. Fundaţia stâlpului are o suprafaţă de 60 mp şi aceasta este suprafaţa de teren care trebuie expropriată, respectiv cea nr. cad. Oradea, format din nr. cadastral vechi 8630/19, înscris în C.F. N.D.F. Oradea.
Art. 3 pct. 67 şi 69 şi art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ stabilesc că zona de protecţie şi zona de siguranţă sunt zone adiacente capacităţilor energetice în care se constituie restricţii şi interdicţii în scopul funcţionării normale şi evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, asupra cărora se stabileşte doar un drept de servitute egală (aşa cum prevede art. 20 alin. 3) şi nu un drept de proprietate. După instalarea capacităţii energetice, pârâţii beneficiază de toate atributele dreptului său de proprietate, reclamanta având practic doar un drept de acces la stâlpul de înaltă tensiune numai în caz de retehnologizare şi avarii.
Zona de protecţie şi siguranţă este un perimetru imaginativ, fără a fi delimitat fizic, aflat sub linia de înaltă tensiune şi, în principal, în afara axului acesteia, în interiorul căruia singura limitare concretă priveşte construirea de imobile pentru care este necesară obţinerea de aviz, fără ca edificarea unei construcţii să fie interzisă. Fiind o normă specială este de strictă interpretare şi aplicare, astfel că este nelegală extinderea şi la alte activităţi.
Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu stabileşte interdicţia de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci dispune doar că efectuarea construcţiilor să se facă cu avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem.
Prin urmare, nelegal şi cu încălcarea criteriilor legale cuprinse în corpul legii exproprierii, instanţele au stabilit un cuantum al despăgubirii excesiv care nu se constituie astfel într-o justă şi echitabilă despăgubire în accepţiunea normelor dreptului intern şi convenţional şi de natură a păstra justul echilibru între interesul privat şi cel general al colectivităţii.
Despăgubirile stabilite de instanţa de apel au un caracter eventual şi nu unul cert, ce nu poate fi cuantificat şi stabilit cu certitudine la momentul efectuării raportului de expertiză. Potrivit art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, se vor lua în calcul ipotezele existente la data întocmirii raportului de expertiză şi nu simple ipoteze viitoare.
Prin modul în care a stabilit prejudiciul, cu nesocotirea acestor prevederi legale, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au pornit de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate al pârâtei, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege, ca şi acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private "în condiţiile legii organice".
De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a statuat că trebuie să existe un just echilibru între exigenţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Atingerea adusă dreptului de proprietate al pârâţilor este minimă, iar despăgubirile au fost calculate de experţi şi acceptate de instanţa de apel ca pentru întreaga suprafaţă de 11.970 mp.
A.6. Modul de calcul al prejudiciului total astfel cum a fost stabilit de Curtea de Apel Oradea este greşit.
Pârâţii M.T. şi M.L.N. nu au fost proprietarii terenului în suprafaţă de 11.970 mp în totalitatea sa. Astfel, parcelele cu nr. cadastrale în suprafaţă de 901 mp (401 + 500) au fost proprietatea soţilor M.A. şi M.V.a şi nu proprietatea pârâţilor, aşa cum rezultă din cererea de intervenţie în interes propriu.
Soţii M. au vândut cele două parcele lui L.I.B. prin contractul autentificat din 06 august 2007. Din aceste motive nu se pot acorda despăgubiri pârâţilor şi pentru o parcelă pentru care nu au avut-o niciodată în proprietate şi, astfel aceştia nu pot răspunde pentru evicţiune.
15. Referitor la cererea de aderare la apel.
În mod neîntemeiat instanţa de apel a respins cererea de aderare la apel.
În realitate, această cerere se referă doar la o problemă tehnică care a impus deplasarea fundaţiei stâlpului nr. 7 cu 4 metri spre borna nr. 6 (spre nord, pe planurile întocmite de experţi), în interiorul parcelei cu nr. cadastral.
Această deplasare impune majorarea suprafeţei ce urmează a fi expropriată de la 50 la 60 metri, iar toate planurile şi schiţele întocmite de experţi în timpul dezbaterii cauzei în apel s-au referit la această nouă poziţie a stâlpului.
Această modificare a intervenit după soluţionarea în primă instanţă a cauzei şi singurul mod în care mai putea fi adusă în discuţie a fost cererea de aderare la apel, în baza art. 293 C. proc. civ.
Singura consecinţă pentru pârâţi a admiterii cererii de aderare este creşterea despăgubirilor de la 447 euro la 536,4 euro.
Solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii recurate şi pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata stimei stabilite de instanţa de apel cu titlu de despăgubiri în cuantum de 275.310 euro, admiterea cererii de aderare la apel şi obligarea doar la plata sumei de 536,4 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plaţii efective. De asemenea, solicită respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâţilor, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
II. Pârâţii M.T. şi M.L. - E. au formulat critici împotriva deciziei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând:
Din considerentele deciziei recurate rezultă că instanţa de apel a reţinut în mod corect starea de fapt şi textele de lege incidente cauzei, însă în mod greşit a calculat cuantumul despăgubirii, socotind o valoare de 25 euro/mp, în loc de valoarea efectivă stabilită de experţi prin lucrarea de expertiză întocmită în cauză, respectiv 35 euro/mp.
Întrucât în cuantumul despăgubirilor acordate instanţa de apel a inclus costurile schimbării regimului juridic al proprietăţii, respectiv din teren de construcţii situat în intravilanul localităţii, în teren extravilan, pornind de la preţul 25 euro/mp şi nu de 35 euro/mp, motivând că preţul de 25 euro/mp este preţul actual ajustat ca urmare a scăderii preţului imobilelor datorită crizei economice, apreciem că hotărârea dată de instanţa de apel, este nelegală.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că în speţă operează răspunderea pentru terenurile vândute, potrivit art. 1337 - 1351 C. civ., ce reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicţiune, însă în atare situaţie despăgubirile trebuiau să se raporteze la preţul efectiv de achiziţie al terenului menţionat în contractul de vânzare cumpărare, respectiv de 35 lei/mp.
Având în vedere că suprafaţa expropriată este de 50 mp aferentă numărului cadastral Oradea pentru care s-a stabilit o despăgubire în sumă de 447 lei, iar diferenţa de teren rămâne în proprietatea titularilor tabulari, despăgubirile trebuiau să fie calculate la suma de 33 euro/mp. Preţul vânzării a fost 35 euro/mp - 2 euro/mp (valoarea actuală a terenului după expropriere) = 33 euro/mp, în total 378.543 euro.
Având în vedere aceste critici, reclamanţii consideră că devine incident motivul recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, precum şi cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv hotărârea este dată cu aplicarea greşită a art. 21 din Legea nr. 13/2007, cu trimitere la art. 1337 - 1351 C. civ.
III. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea critică decizia recurată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, cuantumul despăgubirilor acordate în cauză fiind exagerat de mare şi constituind o îmbogăţire fără just temei.
Astfel, faţă de dispoziţiile Legii nr. 33/1994, valoarea terenului expropriat, indicată de experţi şi acceptată de către instanţa de apel, respectiv 35 euro/mp., este excesivă şi nereală, o dovadă în acest sens fiind şi faptul că ing. B.I., în raportul său, opinează că preţul actual al terenului ar fi de 25 euro/mp. Pe de altă parte, la data de 21 iunie 2011, expertul M.N. comunică instanţei de apel că preţul este de 10 lei/mp teren agricol, (terenul în speţă fiind extravilan, conform cărţilor funciare) expertul N.P.G. că preţul este de 4 euro/mp, iar expertul Toma Dănuţ că preţul este de 18 euro/mp.
Pe de altă parte, după cum rezultă din planurile şi schiţele elaborate de experţi, fundaţia stâlpului 7 în suprafaţă de 60 mp este amplasată în interiorul parcelei cu nr. cad. 8630/19, iar zona de siguranţă traversează această parcelă şi pe cele cu nr. cad., ultimele două doar parţial. Prin urmare, celelalte parcele nu au nici o legătură cu linia electrică şi nici măcar cu zona de siguranţă, astfel că includerea în calculul prejudiciului a acestor suprafeţe este nelegală şi total nejustificată; parcelarea terenului de către apelanţii pârâţi în mai multe locuri de casă, din care o parte au fost vândute intervenienţilor accesorii, anterior exproprierii, nu are legătură de cauzalitate cu pretinsul prejudiciu în sumă de 401.485 euro, sumă pe care au solicitat-o în apel pârâţii, reprezentând contravaloarea întregii suprafeţe de teren de 11 970 mp din nr. cad. iniţial, din care însă stâlpul 7 ocupă doar 60 mp.
Conform art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 „va fi expropriat terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice, deci numai terenul pe care va fi aşezat stâlpul şi staţiile, nu şi terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene”. În cauză, fundaţia stâlpului are o suprafaţă de 60 mp, aceasta fiind suprafaţa de teren care trebuie expropriată.
Conform art. 3 pct. 67 şi 68 şi art. 16 alin. (2), art. 20 alin. (3) din Legea nr. 13/2007 zona de protecţie şi zona de siguranţă sunt zone adiacente capacităţilor energetice în care se instituie restricţii şi interdicţii în scopul funcţionării normale şi evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, asupra cărora se stabileşte doar un drept de uz şi de servitute legală (drept de acces la stâlp numai în caz de retehnologizare şi avarii) şi nu un drept de proprietate. Aceste prevederi sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a II a din Constituţia rep. precum şi cu prevederile art. 1 parag. 2 din primul Protocol adiţional la C.E.D.O., care recunoaşte dreptul statelor de a reglement prin lege „folosinţa bunurilor conform interesului general". În acest sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 878/2008.
Valoarea de circulaţie stabilită pentru terenul în litigiu este excesiv de mare, iar instanţa de apel nu a stabilit despăgubirile doar în raport de suprafaţa ocupată de stâlp.
Instanţa de apel nu a ţinut seama de împrejurarea că în acest moment destinaţia actuală a parcelelor este de „teren extravilan", astfel că în raport de acest aspect se impune a se stabili cuantumul prejudiciului.
Prejudiciul invocat de apelanţii pârâţi nu există în realitate Astfel, despăgubirile solicitate de pârâţi sunt determinate de un prejudiciu eventual şi nu de unul cert, prejudiciu ce nu poate fi stabilit în momentul efectuării raportului de expertiză.
Conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea despăgubirilor se va avea în vedere preţul de piaţă al imobilelor de la data întocmirii raportului de expertiză şi nu simple ipoteze viitoare.
În cauză, suprafaţa expropriată este de 60 mp, care este necesară fundaţiei stâlpului, amplasată în interiorul parcelei cu nr. cad. pentru care se cuvin proprietarilor despăgubiri în sumă de 536,4 euro. Referitor la regimul „platformei stâlpului", aceasta este doar o suprafaţă de teren imaginară în jurul stâlpului, ce va fi ocupată temporar pe durata necesară construirii şi ridicării stâlpului, după care constructorul are obligaţia de a readuce terenul din interiorul „platformei" situaţia anterioară. Raportat la aceste aspecte rezultă că drumul de acces cu nr. cadastral nu va fi afectat de platforma stâlpului 7 şi implicit nici parcelele, care nu vor deveni „locuri înfundate".
Prin urmare, deoarece în teren nu va rămâne nici o platformă, în mod obiectiv nu este împiedicat accesul la parcelele învecinate. Fundaţia stâlpului 7 este singura care va rămâne în teren, fiind amplasată în interiorul parcelei cu nr. cad., pe o suprafaţă de 60 mp, ceea ce rezultă şi din fotografia judiciară exemplificativă depusă la dosar.
Pe toate parcelele afectate de zona de protecţie şi siguranţă se poate construi cu acordul Transelectrica, motiv pentru care adresa M.D.R.T. - I.S.C. Bihor, nu are relevanţă în cauză deoarece nu se referă la cazuri concrete în care să se fi solicitat aviz de construcţie, iar acesta să fi fost refuzat.
După amplasarea liniei electrice, terenul nu îşi va schimba destinaţia de extravilan, nu va deveni „agricol" pe motivul că nu se poate construi. Pe terenul în cauză s-ar putea construi deoarece Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu interzice a se construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcţiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem.
Toate despăgubirile impuse în sarcina C.N.T.E.E.T. SA în reprezentarea Statului Român, despăgubiri care în cauza sunt excesiv de mari, influenţează tariful de transport al energiei electrice cu consecinţe directe asupra costului energiei electrice plătit de fiecare consumator, conform art. 35 din Legea nr. 13/2007, art. 36 alin. (3) şi (4) din Constituţie, Legea nr. 213/1998, Ordinul M.E.C. nr. 328/2006, Ordinul nr. 60/2007 al A.N.R.D.E.
Hotărârea instanţei de apel este nemotivată sub aspectul acordării despăgubirilor, atât în ce priveşte valoarea de circulaţie a terenului, cât şi despăgubirea pentru prejudiciul cauzat urmare a exproprierii, astfel că nu îndeplineşte cerinţele art. 261 pct. 5 din C. proc. civ.
Din probele dosarului rezultă că suma care se cuvine pârâţilor cu titlu de despăgubire este aceea stabilită de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti, întrucât prejudiciul trebuie raportat doar la suprafaţa efectiv expropriată, pe care este aşezat stâlpul 7, nu şi terenurile care sunt traversate de liniile electrice aeriene, astfel că solicită exonerarea apelantei C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti de la plata sumei de 275.310 euro stabilită cu titlu de despăgubire, care este excesiv de mare şi obligarea acesteia doar la plata sumei corespunzătoare suprafeţei de 60 mp, efectiv expropriată de la pârâţi.
Structurând criticile formulate prin cele trei recursuri cu care a fost investită, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, în ce priveşte excepţia invocată de intimata-intervenientă L.V., respectiv inadmisibilitatea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, faţă de împrejurarea că a fost exercitat omisso medio, trebuie arătat că procurorul nu este parte în proces, rolul său fiind acela de „a apăra ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor” (art. 45 alin. (3) C. proc. civ.).
Având în vedere aceste dispoziţii legale, dar şi împrejurarea că soluţia ce urmează a fi dată este de casare a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii şi completării probatoriilor pentru lămurirea pe deplin a situaţiei de fapt, excepţia nu poate fi primită.
Pe fondul recursurilor, instanţa reţine următoarele:
Stabilirea valorii de circulaţie a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste şi echitabile în accepţiunea legii generale în materie, dar şi a normelor constituţionale (art. 44 din Constituţie).
Reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere şi în scopul asigurării unei protecţii depline şi adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziţia menţionată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”.
„La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, „luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
Se constată astfel că textul de lege stabileşte atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului şi prejudiciul cauzat expropriatului, cât şi momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv „data întocmirii raportului de expertiză”.
Prin cererile de recurs s-a susţinut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât concluzia pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia nu s-ar fi raportat la criteriile prevăzute de acest text de lege în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Criticile formulate prin cererile de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a susţine necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor.
Instanţa de apel a stabilit următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea de expropriere formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, întemeiată pe dispoziţiile H.G. nr. 1576/2005 şi cele ale Legii nr. 33/1994, s-a solicitat exproprierea terenului arabil extravilan în suprafaţă de 50 mp, cu nr. cadastral Oradea, afectat de construcţia liniei electrice transeuropene L.E.A. 400 KV Oradea B. - stâlp 7.
Imobilul identificat cu nr. cadastral, Oradea în suprafaţă totală de 11.970 mp este situat în zona metropolitană a municipiului Oradea, fiind teren intravilan. Acest teren este afectat de stâlpul 7 al liniei electrice transeuropene L.E.A. 400 Kv Oradea - B., motiv pentru care a fost declanşată procedura de expropriere potrivit Legii nr. 33/1994.
Proprietarii iniţiali ai acestui teren, M.T. şi M.L.E., au parcelat imobilul respectiv în 19 locuri de casă cu drumul de acces aferent, procedând la notarea în cartea funciară a acestor dezmembrări cu numere cadastrale noi.
A mai reţinut instanţa de apel că, întrucât din concluziile M.D.R.T. - I.S.C. Bihor rezultă că atât în zona de protecţie, cât şi în zona de siguranţă aferentă capacităţii energetice este interzisă amplasarea unor construcţii, este afectată întreaga suprafaţă de 11.970 mp proprietatea pârâţilor, prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren intravilan în teren extravilan care evident nu are aceeaşi valoare de piaţă.
Faţă de aceste considerente, instanţa de apel a concluzionat că prejudiciul efectiv cauzat pârâţilor este diferenţa dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca si terenuri intravilane si valoarea acestora ca terenuri extravilane, acest prejudiciu fiind unul cert, cât timp o parte din aceste terenuri au fost vândute intervenienţilor ca locuri de casă.
Se constată că argumentele avute în vedere de instanţa de apel în stabilirea cuantumului despăgubirilor sunt contradictorii, sub acest aspect, criticile formulate prin cererile de recurs fiind fondate.
Astfel, deşi din extrasul de carte funciară existent la dosar rezultă că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Oradea, instanţa a reţinut că acesta se află în intravilan, faţă de împrejurarea că se află în zona metropolitană a municipiului Oradea.
Pornind de la această premisă greşită, instanţa de apel a stabilit că „prejudiciul efectiv cauzat pârâţilor este diferenţa dintre valoarea terenurilor afectate de linia de înaltă tensiune ca terenuri intravilane şi valoarea acestora ca terenuri extravilane”.
Se constată astfel că, în stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de apel a avut în vedere un argument care contrazice extrasul de carte funciară existent la dosar, din care rezultă că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Oradea.
Concluziile instanţei de apel sunt contradictorii şi în ce priveşte împrejurarea privind modalitatea în care este afectat terenul proprietatea pârâţilor de amplasamentul şi poziţionarea suprafeţei ocupate de fundaţia stâlpului şi de culoarul de trecere a L.E.A. 400 KV Oradea B.
Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, că stâlpul şi platforma acestuia afectează drumul de acces la parcelele proprietatea pârâţilor, iar culoarul de trecere a stâlpului de înaltă tensiune afectează un număr de 5 parcele din cele 19, iar pe de altă parte, a concluzionat că este afectată întreaga suprafaţă de 11.970 mp proprietatea pârâţilor, „prin aceea că s-a schimbat regimul juridic al terenului, din teren intravilan în teren extravilan”, pornind de la adresa M.D.R.T. - I.S.C. Bihor, din care rezultă că atât în zona de protecţie, cât şi în zona de siguranţă aferentă capacităţii energetice este interzisă amplasarea unor construcţii.
Împrejurarea că un asemenea obiectiv presupune instituirea unor zone de protecţie şi siguranţă, preluată din textul legii energiei electrice, se constituie, în lipsa altor elemente, într-o susţinere lipsită de fundament probator, care necoroborată cu alte probe, nu justifică concluzia schimbării regimului juridic al terenului, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
Legea energiei electrice nr. 13/2007, precum şi Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, care a abrogat Legea nr. 13/2007, nu stabilesc interdicţia de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci dispun doar ca efectuarea construcţiilor să se facă cu avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem.
Prin urmare, nelegal şi cu încălcarea criteriilor legale cuprinse în corpul legii exproprierii, instanţa de apel a stabilit un cuantum al despăgubirii care nu se constituie astfel într-o justă şi echitabilă despăgubire în accepţiunea normelor dreptului intern şi convenţional, de natură a păstra justul echilibru între interesul privat şi cel general al colectivităţii.
Date fiind toate aceste lipsuri şi inadvertenţe, care fac ca situaţia de fapt să nu fie pe deplin lămurită şi având în vedere prevederile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte se află în imposibilitatea de a aplica ea însăşi dispoziţiile legale, astfel că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru efectuarea unei noi expertize, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ.
Astfel, urmează ca instanţa de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experţi constituită în condiţiile art. 25 din aceeaşi lege, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcţiilor, dacă existenţa zonelor de protecţie şi a zonelor de siguranţă afectează valoarea reală a imobilului, precum şi dacă accesul la porţiunile de teren neafectate de obiectivul pârâţilor este obstrucţionat sau îngrădit şi condiţiile în care este posibilă exploatarea terenului rămas, în funcţie de destinaţia sa, iar în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren construibil, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere şi interdicţiile impuse persoanelor fizice şi juridice de Legea energiei electrice referitoare la edificarea construcţiilor.
Cu ocazia rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse şi se vor analiza şi celelalte critici formulate prin cererile de recurs, precum şi toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, de pârâţii M.T., M.L.E. şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei civile nr. 223 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4621/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4625/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
