ICCJ. Decizia nr. 4593/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4593/2013
Dosar nr. 16611/3/2010
Şedinţa publică din 17 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 31 martie 2010, sub nr. 16611/3/2010, reclamanta SC B. & V.E. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 509/2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Hotărârea nr. 509/2009, pârâtul - în calitate de expropriator - a dispus exproprierea şi acordarea despăgubirii în cuantum de 24.200,82 RON pentru terenul în suprafaţă de 1.421 mp situat în com. Moara Vlăsiei, Sat Căciulaţi, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x.
Întrucât această hotărâre conţinea menţiuni eronate cu privire la numele proprietarilor expropriaţi, iar suma oferită ca despăgubire fusese consemnată pe numele acestora (R.I. şi D.L.R.), la data de 5 februarie 2010 a fost emisă Hotărârea nr. 509/1/2010 prin care a fost revocată hotărârea iniţială în sensul menţionării reclamantei ca proprietar al imobilului expropriat, celelalte dispoziţii rămânând neschimbate.
Hotărârea nr. 509/1/2010 a fost comunicată reclamantei la data de 17 martie 2010.
Reclamanta a susţinut că prezenta cerere de chemare în judecată - având ca obiect majorarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat (menţionat mai sus) - este motivată de faptul că suprafaţa de teren expropriată face parte din terenul intravilan arabil în suprafaţă totală de 4.166,6 mp, situat în com. Moara Vlăsiei, sat Căciulaţi, Jud. Ilfov, tarlaua x, parcela x, cu nr. cadastral x, dobândit de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 23 septembrie 2005 la B.N.P. A.V.G. şi R.J. Preţul acestui teren a fost de 41.600 euro (adică 10 euro/1 mp, la cursul B.N.R. de 3,5170 RON pentru 1 euro).
Din acest teren, s-a dispus exproprierea unei suprafeţe de 1.421 mp, şi reclamantei i s-au oferit despăgubiri de 24.200,82 RON (echivalentul a 5.932 euro), adică 4 euro/1 mp, iar aceasta înseamnă un prejudiciu de 8.526 euro, dacă s-ar raporta acest prejudiciu la preţul de cumpărare al imobilului.
Având în vedere aceste aspecte, reclamanta consideră ca despăgubirile oferite de Statul Român pentru imobilul ce i-a fost expropriat sunt cu mult mai mici decât valoarea acestuia.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 1681 din 12 octombrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta SC B. & V.E. SRL, a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 509/2009 la suma de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro, şi a obligat pârâtul la plata sumei de 6.080 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu experţi şi onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 509/2009 emisă de pârâtă s-a dispus exproprierea de la numiţii R.I. şi D.L.R. a terenului în suprafaţă de 1.421 mp, situat în com. Moara Vlăsiei, tarlaua x, parcela x, judeţul Ilfov, având numărul cadastral x, stabilindu-se, totodată cuantumul despăgubirilor la valoarea totală de 24.200,82 RON.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 509/1/2010 emisă de aceeaşi pârâtă, s-a revocat Hotărârea nr. 509/2009, în sensul că s-a constatat că proprietar al imobilului supus exproprierii şi menţionat mai sus este reclamanta din prezenta cauză, celelalte prevederi rămânând valabile.
Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, s-a formulat prezenta cerere, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii stabilite, pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată motivat de faptul că prin expertiza efectuată în cauză de cei trei experţi s-a stabilit valoarea de circulaţie a terenului expropriat la suma totală de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro.
Faţă de cele mai sus reţinute, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantă şi a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia la suma de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., tribunalul a obligat pe pârâtul care a căzut în pretenţii la suma de 6.080 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu experţi şi onorariu avocat).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 15A din 29 ianuarie 2013, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA; a admis cererea de majorare a onorariului de expert formulată de Comisia de experţi formată din expert C.M., expert P.M. şi expert B.A.M.D., de la 2.100 RON, la 3.000 RON, a obligat pe apelantă la plata sumei de 900 RON, reprezentând diferenţă onorariu expertiză, reţinând, în esenţă, următoarele;
Prin Hotărârea nr. 509/2009, apelantul pârât - în calitate de expropriator - a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 1.421 mp, situat în com. Moara Vlăsiei, Sat Căciulaţi, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x, proprietatea intimatei reclamante şi acordarea despăgubirii în cuantum de 24.200,82 RON.
Prin contestaţia ce formează obiectul prezentei cauze, intimata reclamantă a contestat cuantumul despăgubirilor propus de către apelant şi majorarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
Alin. (2) şi (3) al aceluiaşi text prevede că "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a admis cererea formulată de intimata reclamanta şi a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 509/2009 la suma de 101.740 RON, reprezentând echivalentul sumei de 23.600 euro.
Verificând sentinţa instanţei de fond prin prisma dispoziţiilor legale arătate anterior, Curtea a constatat că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat a fost calculată având la bază informaţii cu privire la oferte de terenuri similare, situate în aceeaşi zonă cu terenul evaluat, iar nu "preţul cu care se vând imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială", încălcându-se astfel dispoziţiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Instanţa supremă a stabilit că această sintagmă, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.
Faţă de cele arătate, Curtea a apreciat că despăgubirile acordate de către instanţa de fond s-au bazat pe o expertiză întocmită cu nerespectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În apel, s-a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenuri similare celui expropriat.
Pentru a da eficienţă criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului expropriat, care să se bazeze pe preţurile consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Prin raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, comisia de experţi a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 120.123 RON, reprezentând echivalentul sumei de 26.289 euro.
Curtea a conchis, însă, că nu poate stabili această valoare pentru despăgubirile cuvenite intimaţilor reclamanţi ca urmare a exproprierii terenului în suprafaţă de 1.421 mp, situat în com. Moara Vlăsiei, Sat Căciulaţi, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, având nr. cadastral x, întrucât astfel ar fi încălcat principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac exprimat prin adagiul latin non reformatio în peius, care face imposibilă înrăutăţirea situaţiei părţii în propria cale de atac.
Acest principiu este consacrat legislativ prin dispoziţiile cuprinse în art. 296 C. proc. civ., teza a II-a, potrivit cărora "apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată."
Potrivit acestui principiu, hotărârea atacată poate fi reformată numai în favoarea apelantului şi nicidecum în defavoarea acestuia, fiind o chestiune de interes general ca părţile să nu fie ameninţate de niciun risc de agravare a situaţiei lor dacă vor exercita o cale de atac pusă la dispoziţie de lege împotriva unei hotărâri pe care ele o consideră ca fiind nelegală şi netemeinică.
Or, în speţă, cuantumul despăgubirilor calculate prin raportul de expertiză efectuat în apel este mai mare decât cel rezultat prin expertiza efectuată în faţa instanţei de fond.
În această situaţie, chiar dacă raportul de expertiză tehnică de specialitate întocmit în apel este singurul care respectă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Curtea a apreciat că nu poate da eficienţă acestei probe, fără a încălca principiul consacrat de art. 296 C. proc. civ., teza a II-a.
Faţă de cele arătate, s-a reţinut că nu există motive care să atragă schimbarea sentinţei, astfel că instanţa de apel, în baza art. 296 din C. proc. civ., a respins apelul ca nefondat.
În ceea ce priveşte cererea experţilor privind majorarea onorariului provizoriu stabilit de către instanţa de apel, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată, având în vedere că lucrarea a fost suplimentată cu un răspuns la obiecţiunile formulate de către apelant şi încuviinţate de către instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat următoarele:
Atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, conform cărora "la calcularea despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială".
Aplicarea şi interpretarea greşită a legii în soluţia dată de instanţa de apel constă în faptul că la calcularea şi acordarea despăgubirilor nu s-a ţinut cont de faptul că la momentul exproprierii terenul avea categoria de folosinţă arabil intravilan. Ca atare, pentru stabilirea valorii de circulaţie a terenului în litigiu, atât instanţa, cât şi experţii trebuia să aibă în vedere contracte ce aveau ca obiect tranzacţionarea de terenuri intravilane din aceeaşi tarla şi nu terenuri cu categoria de folosinţă curţi construcţii ori situate în alte tarlale.
În lipsa unei valori de despăgubire stabilite conform legii (art. 26) cererea trebuia respinsă, neexistând la dosar o dovadă certă (expertiză) din care să rezulte că oferta de despăgubire a statului ar fi inferioară unei valori stabilite conform cerinţelor legale.
S-a conchis, că, având în vedere că atât instanţa de judecată, cât şi experţii, la stabilirea valorii despăgubirilor, trebuie să ţină seama de preţurile efective de tranzacţionare ale trenurilor similare cu cel expropriat, se impune rejudecarea fondului cauzei şi că, ţinând cont de toate probele existente la dosar, se constată că nu există o expertiză întocmită conform cerinţelor legale din care să rezulte o valoare a despăgubiri superioară ofertei statului.
Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată că recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA este nefondat, pentru următoarele considerente;
Prin criticile formulate, recurentul pârât susţine că decizia recurată este nelegală, în sensul că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât terenul expropriat avea categoria de folosinţă arabil intravilan, iar pentru stabilirea valorii de circulaţie a acestuia atât instanţa, cât şi experţii trebuia să aibă în vedere contracte ce aveau ca obiect de tranzacţionare terenuri agricole intravilane şi nu terenuri cu categoria de folosinţă curţi construcţii ori situate în alte tarlale.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 23/1997 "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
În speţă, se constată că la stabilirea cuantumului despăgubirii, prin raportul de expertiză întocmit în apel, s-a ţinut seama de preţul cu care se vând terenuri de acelaşi fel cu terenul în litigiu situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, respectiv în com. Moara Vlăsiei, la data efectuării raportului de expertiză.
Potrivit textului de lege enunţat mai sus, instanţa, precum şi experţii trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în "unitatea administrativ-teritorială" şi nu în "aceeaşi tarla," aşa cum susţine recurentul pârât, iar, în speţă, experţii, la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în litigiu în suprafaţă de 1.421 mp, au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare ce au avut ca obiect terenuri similare, respectiv agricole intravilane şi nu terenuri cu categoria de folosinţă curţi construcţii situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială.
În concluzie, se constată că, deşi în apel raportul de expertiză s-a întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel, legal, a menţinut soluţia primei instanţe, prin care i s-a acordat reclamantei ca despăgubire pentru terenul expropriat o sumă mai mică decât cea rezultată din raportul de expertiză întocmit în apel, chiar dacă aceasta s-a stabilit printr-un raport de expertiză întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, tocmai pentru respectarea principiului neagravării situaţiei pârâtului în propria cale de atac, consacrat de art. 296 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva Deciziei nr. 15A din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4310/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4308/2013. Civil. Acţiune în declararea... → |
|---|
