ICCJ. Decizia nr. 4820/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4820/2013
Dosar nr. 1285/44/2012
Şedinţa publică din 25 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 436 din 05 aprilie 2012, Tribunalul Brăila a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.F., C.T. şi M.T., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Brăila, a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, a stabilit, în favoarea acestora, măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor acordate în condiţiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Brăila, str. D., judeţul Brăila, a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Brăila, prin Primar, să emită dispoziţie pentru măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor acordate în condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul sus-menţionat şi să înainteze dosarul împreună cu dispoziţia către Secretariatul Comisiei Centrale în termen de 10 zile de la adoptarea dispoziţiei.
Prin aceeaşi sentinţă, a respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la dobânda legală aplicată la despăgubirea de 147.343 RON pe perioada 01 februarie 2002-31 decembrie 2011, în valoare de 144.174 RON şi la plata daunelor morale în valoare de 100.000 RON şi a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi Consiliul Local Municipal Brăila, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr. 585/R din 02 noiembrie 2012.
Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanţii C.F., C.T. şi M.T. au solicitat revizuirea atât a sentinţei civile nr. 436 din 05 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Brăila, cât şi a deciziei civile nr. 585/R din 08 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, la termenul din 06 februarie 3013, a invocat, din oficiu, atât excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire faţă de decizia nr. 585/R din 02 noiembrie 2012 a acestei instanţe, întrucât nu îndeplineşte condiţia evocării fondului, cât şi excepţia necompetenţei materiale faţă de revizuirea sentinţei nr. 436 din 05 aprilie 2012 a Tribunalului Brăila şi, prin decizia nr. 69/R din 06 februarie 2013, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Brăila.
Prin sentinţa nr. 525 din 10 aprilie 2013, Tribunalului Brăila, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei nr. 436 din 05 aprilie 2012 a acestei instanţe.
În ceea ce priveşte motivele de revizuire care vizează decizia civilă nr. 585/R din 02 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul a precizat că acestea nu pot fi analizate de instanţa de fond întrucât, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
La data de 18 aprilie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de revizuenţii C.F., C.T. şi M.T. împotriva sentinţei civile nr. 525 din 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Brăila.
La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea recursului, excepţie pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., Curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
Cum, în speţă, revizuenţii au învestit instanţa cu o cerere de recurs împotriva sentinţei civile nr. 525 din 10 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Brăila, faţă de prevederile legale mai sus-menţionate, se constată necompetenţa materială în soluţionarea acestei cereri de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, cum sentinţa atacată cu recurs a fost pronunţată de Tribunalul Brăila, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recurs formulată de revizuenţi este Curtea de Apel Galaţi.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 din acelaşi Cod (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010), soluţionarea recursului formulat de revizuenţi va fi declinată în favoarea instanţei competente, respectiv Curtea de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de revizuenţii C.F., C.T. şi M.T. împotriva sentinţei nr. 525 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4819/2013. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4821/2013. Civil → |
|---|
