ICCJ. Decizia nr. 4826/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4826/2013
Dosar nr. 7815/1/2012
Şedinţa publică din 25 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 6779 din 6 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nulitatea recursului formulat de reclamanţii M.T. şi M.V. împotriva deciziei nr. 105A din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii M.T. şi M.V. au formulat contestaţie în anulare care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 6 decembrie 2012 (M.V. însuşindu-şi contestaţia în anulare, pe care nu a semnat-o, astfel cum rezultă din aplicarea semnăturii sale pe notele de concluzii).
În motivarea cererii, contestatorii critică modul în care instanţele anterioare au soluţionat procesul susţinând, în esenţă, că hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză nu au respectat legislaţia în vigoare în ceea ce priveşte buna credinţă a chiriaşilor-cumpărători, în baza Legii nr. 112/1995. Se arată de asemenea că, în soluţionarea pricinii, instanţele s-au raportat în mod greşit la decizia nr. 707 din 25 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, reţinând în baza unei decizii abuzive şi în contradicţie cu spiritul şi aplicarea legii că ei au fost de rea credinţă la încheierea actului de vânzare cumpărare.
Celelalte aspecte dezvoltate de contestatori cu titlu de motive ale contestaţiei în anulare vizează nemulţumirea acestora în legătură cu modul de soluţionare a procesului de către judecătorii fondului.
Înalta Curte, la termenul din 25 octombrie 2013, a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare pe care o va admite pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
În consecinţă, faţă de cele dezvoltate de contestator cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.T. şi M.V. împotriva deciziei nr. 6779 din 6 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4825/2013. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 4827/2013. Civil → |
|---|
