ICCJ. Decizia nr. 4907/2013. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4907/2013
Dosar nr. 4090/1/2013
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data 24 mai 2013, apelantul-reclamant Municipiul Bucureşti, reprezentat prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.G. SRL, lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
S-a arătat că în considerentele deciziei mai sus menţionate, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1176 din 09 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă, a fost anulată Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 160 din 06 iulie 2006 prin care s-a declarat utilitatea publică a lucrării de interes local „Pasaj Denivelat Superior B.”; instanţa de judecată a apreciat că raportat la această hotărâre, sentinţa nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, „nu mai produce efecte”, fără ca în dispozitiv să dispună, însă, desfiinţarea acesteia.
În condiţiile în care instanţa de judecată a reţinut în considerente că apelanta-reclamantă a înţeles a stabili despăgubirile prin raportare la sentinţa nr. 1900/2008 şi că despăgubirile nu puteau fi plătite decât după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, care avea ca obiect exproprierea şi stabilirea sumelor ce se vor achita celui expropriat, apare ca fiind contradictorie soluţia menţionată în dispozitiv, în condiţiile în care hotărârea nr. 1900/2008 a fost atacată cu apel de petenta, care a fost nemulţumită de cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă.
A mai arătat Municipiul Bucureşti că atâta vreme cât instanţa de apel s-a raportat în considerentele expuse la o eventuală soluţionare definitivă şi irevocabilă a dosarului, această instanţă ar fi trebuit să respingă excepţia lipsei de interes şi să soluţioneze dosarul pe fondul cauzei, pentru ca dispozitivul deciziei să fie în concordanţă cu considerentele.
Or, din dispozitivul deciziei nr. 680/A din 13 septembrie 2011 nu rezultă dacă sentinţa nr. 1900 din 2008 mai este susceptibilă de executare sau este desfiinţată, nu rezultă dacă instanţa de apel menţine sau nu această sentinţă - situaţie care conduce la imposibilitatea punerii în aplicare a dispozitivului deciziei nr. 680/A/2011.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SC E.G. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de lămurire a dispozitivului, ca vădit neîntemeiată, arătând că aspectele invocate nu intră sub incidenţa art. 2811 C. proc. civ. şi că, în fapt, se urmăreşte modificarea soluţiei pronunţate în apel, ceea ce este inadmisibil a se realiza pe calea specială a lămuririi înţelesului şi întinderii unei hotărâri judecătoreşti.
A mai arătat intimata-pârâtă că art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. se referă la situaţiile în care dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice, pentru că numai într-o asemenea situaţie se pune problema imposibilităţii punerii în aplicare a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, că dispozitivul deciziei nr. 680/A din 13 septembrie 2011 nu conţine dispoziţii potrivnice şi că eventualele contradicţii între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia pot fi atacate doar pe calea recursului, cale de atac care a fost promovată de apelantul-reclamant şi a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 5893 din 02 octombrie 2012.
În plus, deşi cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 2811 C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor rezultă că apelantul-reclamant tinde, în fapt, la modificarea soluţiei instanţei de apel, iar nu la lămurirea înţelesului hotărârii, urmărind rejudecarea căii de atac, ceea ce nu este admisibil.
Înţelesul hotărârii a cărei lămurire se solicită, aşa cum rezultă considerentele pe larg expuse de instanţa de judecată în cuprinsul acesteia, este de admitere a excepţiei invocate, reieşind din argumentaţia instanţei, fără niciun fel de dubiu, intenţia acesteia de admitere a excepţiei invocate şi, pe cale de consecinţă, de neanalizare pe fond a motivelor de apel invocate de Municipiul Bucureşti; dispozitivul deciziei nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti este clar şi nu necesită nicio lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea sa. Instanţa de apel a soluţionat apelul fără a intra în judecarea fondului, prin admiterea excepţiei lipsei de interes a apelantului-reclamant, excepţie de fond peremptorie care a dus la respingerea apelului.
Prin încheierea de şedinţă din 17 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011, formulată de apelantul-reclamant Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.G. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice”.
Instituţia reglementată de art. 2811 C. proc. civ. vizează situaţia existenţei unor interpretări divergente cu privire la conţinutul măsurilor luate de către instanţă prin dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti, când este necesară o interpretare a instanţei care a pronunţat hotărârea, sau ipoteza în care se impune înlăturarea eventualelor prevederilor potrivnice cuprinse în dispozitiv, în ambele situaţii fiind necesar ca partea să arate în ce măsură este vătămată de ambiguitatea hotărârii şi de imposibilitatea valorificării ulterioare a dreptului recunoscut prin aceasta.
Prin urmare, această procedură nu poate fi utilizată pentru modificarea dispozitivului hotărârii, posibilele greşeli de judecată putând fi remediate numai prin intermediul căilor de atac instituite în acest scop de lege.
În cauză, prin decizia a cărei lămurire se solicită, instanţa de apel a soluţionat calea de atac a apelului fără a intra în judecarea fondului cererii, prin admiterea excepţiei procesuale a lipsei de interes în declararea căii de atac, excepţie de fond peremptorie care a avut ca şi consecinţă respingerea apelului, soluţie care a fost menţinută în recurs.
A mai reţinut Curtea de Apel că apelantul-reclamant, evitând să arate fără echivoc în ce măsură, conform procedurii pe care a ales-o, s-ar impune explicaţii legate de înţelesul unui astfel de dispozitiv al deciziei vizate sau, mai mult, cu privire la „întinderea sau aplicarea” unei soluţii de respingere a apelului ca fiind lipsit de interes, susţine că „instanţa ar fi trebuit să respingă excepţia lipsei de interes şi să soluţioneze dosarul pe fondul cauzei”, solicitând deci o schimbare a soluţiei pronunţate anterior în apel, susţinere care nu poate fi primită în acest cadru procesual, conform dispoziţiilor legale mai sus analizate; p retinsele neconcordanţe dintre considerente şi dispozitiv, invocate de apelant, puteau face obiectul controlului judiciar în recurs, cum corect a arătat şi intimata, neavând legătură cu lămurirea înţelesului dispozitivului deciziei, petentul sugerând astfel tot o posibilă eroare de judecată, a cărei examinare excede limitele procedurii de faţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 4740/2/2011.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, că în mod greşit cererea de lămurire a dispozitivului a fost respinsă cu motivarea că în cauză nu ar fi incidente dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. întrucât titularul cererii tinde la schimbarea soluţiei pronunţate în apel şi nu la lămurirea dispozitivului şi că neconcordanţele dintre considerente şi dispozitiv invocate ar fi putut fi analizate doar pe calea recursului, pe calea cererii de lămurire a dispozitivului neputându-se analiza erori de judecată.
A susţinut recurentul-reclamant că dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. permit formularea unei cereri în temeiul lor în ipoteza în care se invocă dispoziţii potrivnice şi, contrar celor reţinute de către instanţa care a soluţionat cererea de lămurire, acestea sunt pe deplin aplicabile în cauză deoarece există contradicţie între considerente şi dispozitiv, iar acest text de lege reglementează expres ipoteza existenţei respectivelor contradicţii, ea neputând fi aşadar valorificată doar pe calea recursului şi neconstituindu-se într-o eroare de judecată care nu ar putea fi examinată pe calea cererii de lămurire a dispozitivului.
Recurentul-reclamant a precizat că nu a solicitat reformarea deciziei pronunţate în apel, ci doreşte să se dea eficienţă considerentelor reţinute de către instanţă, care trebuie să se reflecte în mod firesc în dispozitiv.
Cu referire la contradicţiile invocate, s-a arătat că, sub un prim aspect, în considerentele deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a reţinut că „Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 160 din 06 iulie 2006, prin care s-a declarat de utilitate publică a lucrării de interes local „Pasaj Denivelat Superior B.”, a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 176 din 09 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă”, hotărârea atacată cu apel de către subscrisul Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei (sentinţa civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008) nemaiproducând astfel efecte.
Prin urmare, s-a apreciat că sentinţa civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, nu mai produce efecte, dar nu s-a dispus, în concret, cu privire la desfiinţarea acesteia, motivele reţinute neavând o reflectare în dispozitivul hotărârii astfel pronunţate.
Nu se poate astfel înţelege dacă sentinţa civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, mai este susceptibilă de executare sau este desfiinţată, împrejurare care conduce la imposibilitatea punerii în aplicare a dispozitivului deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 4740/2/2011.
Sub un al doilea aspect s-a arătat că în cuprinsul aceleiaşi decizii s-a reţinut faptul că Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, a stabilit despăgubirile cuvenite societăţii SC E.G. SRL în raport de dispozitivul sentinţei civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, despăgubiri care nu ar fi putut fi achitate decât după rămânerea irevocabilă a hotărârii în contextul în care instanţa soluţiona chiar apelul formulat împotriva respectivei hotărâri şi promovat tocmai în considerarea faptului că expropriatorul nu era de acord cu suma stabilită în sarcina sa de instanţa de fond.
În opinia recurentului-reclamant apare ca evidentă contradicţia ivită între considerente şi dispozitiv întrucât instanţa, apreciind că în privinţa cuantumului sumei datorate de Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, trebuia să se pronunţe o hotărâre definitivă şi irevocabilă care să tranşeze acest cuantum, pentru ca abia apoi respectiva sumă să poată fi achitată, înseamnă că soluţia ce trebuia pronunţată era de respingere şi nicidecum de admitere a excepţiei lipsei de interes a cererii de apel, instanţa trebuind să stabilească pe fond cuantumul exact al despăgubirilor datorate pentru expropriere.
A concluzionat recurentul-reclamant că, în cauză, se impunea lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 4740/2/2011, sub ambele aspecte invocate pentru a se stabili dacă: 1. sentinţa civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, trebuia desfiinţată în condiţiile în care ea nu mai produce efecte ca urmare a anulării irevocabile a Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 160 din 06 iulie 2006, hotărâre prin care s-a declarat de utilitate publică a lucrării de interes local „Pasaj Denivelat Superior B.” (sentinţa civilă nr. 1176 din 09 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal) şi 2. dacă excepţia lipsei de interes a Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, în soluţionarea apelului promovat împotriva sentinţei civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, trebuia respinsă sau admisă în condiţiile în care trebuia stabilit pe fond cuantumul exact al despăgubirilor datorate pentru expropriere.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar şi dispoziţiile legale incidente în speţă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel, procedura reglementat de art. 2811 C. proc. civ. vizează situaţiile în care dispozitivul hotărârii cu referire la care se formulează o asemenea cerere necesită lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, respectiv situaţiile în care dispozitivul cuprinde dispoziţii potrivnice.
În cazul de faţă, dispozitivul deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori, are următorul conţinut: „Admite excepţia lipsei de interes a apelului. Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, împotriva sentinţei civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E.G. SRL, ca fiind lipsit de interes. Ia act de renunţarea reclamantei SC E.G. SRL la judecarea cererii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1700/3/2009.”
După cum se poate observa, dispozitivul deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori, nu conţine nicio neconcordanţă şi nu necesită vreo lămurire, soluţia dată de instanţa de apel în al doilea ciclu procesual, devenită irevocabilă prin decizia nr. 5893 din 02 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (de respingere a recursului declarat de reclamant), fiind aceea de respingere a apelului declarat de reclamant în temeiul excepţiei lipsei de interes în formularea căii de atac.
Dispozitivul acestei hotărâri nu este susceptibil de executare silită întrucât nu conţine dispoziţii care să poată fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silită.
Cum efectul admiterii excepţiei de fond, peremptorii a lipsei de interes în formularea căii de atac este acela al respingerii cererii de apel fără cercetarea fondului (a criticilor formulate în calea de atac a apelului), rezultă că sentinţa ce a făcut obiectul apelului respins ca lipsit de interes, respectiv sentinţa civilă nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008 a fost menţinută devenind definitivă şi, aşa cum s-a arătat deja şi irevocabilă. Această sentinţă, a fost menţinută în integralitatea ei, este susceptibilă de punere în executare.
Înalta Curte constată, de asemenea, că prin criticile de recurs formulate recurentul-reclamant invocă pretinse contradicţii între dispozitiv şi considerentele deciziei civile nr. 680/A din 13 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care exced procedurii reglementate de art. 2811 C. proc. civ. (care nu se impun a fi analizate) şi, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, tinde la modificarea soluţiei în condiţiile în care solicită să se verifice dacă excepţia lipsei de interes a Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei în soluţionarea apelului promovat împotriva sentinţei civile nr. 1900 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 5824/3/2008, trebuia respinsă sau admisă (opinând că trebuia stabilit pe fond cuantumul exact al despăgubirilor datorate pentru expropriere).
După cum s-a arătat deja, eventualele contradicţii între considerentele unei hotărâri judecătoreşti şi dispozitivul acesteia pot fi analizate numai în cadrul căilor de atac de reformare, procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ. neavând acest caracter. Cu atât mai mult nu este permisă în cadrul acestei proceduri rediscutarea problemelor de drept şi a dezlegărilor intrate în puterea de lucru judecat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Direcţia Transporturi, Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei, împotriva încheierii de şedinţă din 17 iunie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 4740/2/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4906/2013. Civil. Partide politice. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4934/2013. Civil → |
|---|
