ICCJ. Decizia nr. 5103/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5103/2013
Dosar nr. 5423/108/2009*
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta S.I.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad, prin Primar, anularea dispoziţiei nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de pârât, acordarea de teren în intravilanul Municipiului Arad, ca măsură compensatorie în echivalent pentru imobilul situat în Arad, str. M., înscris în C.F. X Arad, şi imobilul din Arad, Bd. V.M., din C.F. Y Arad.
În motivare, reclamanta a arătat că imobilele au fost proprietatea autorilor săi şi că a solicitat restituirea lor, prin notificările nr. 1107 şi 1108, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ulterior, reclamanta s-a adresat instanţei, promovând o acţiune prin care pârâtul să fie obligat să soluţioneze aceste notificări.
Ca urmare a sentinţei civile nr. 147/2007 pronunţată de Tribunalul Arad, pârâtul a întocmit procesul-verbal din 11 februarie 2009, prin care s-a constatat că primul teren nu poate fi restituit în natură şi au fost evaluate terenurile la sumele de 145 . 000 euro şi respectiv 103.000 euro.
Reclamanta a înregistrat la pârât solicitarea de a-i fi acordate, prin echivalent, alte suprafeţe de teren în Municipiul Arad.
Pârâtul a emis dispoziţia nr. 4527 din 11 septembrie 2009, prin care i se restituie reclamantei teren intravilan în Municipiul Arad, în suprafaţă de 6.200 m.p., ca măsură compensatorie în echivalent.
Reclamanta contestă dispoziţia astfel emisă, arătând că din cuprinsul acesteia nu rezultă amplasarea exactă a terenului, iar valoarea reală a acestuia este cu mult sub cea prezentată de pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 306 din 28 aprilie 2010, Tribunalul Arad a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
În motivare, Tribunalul a arătat că dispoziţia nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de pârât, este legală şi temeinică, în raport cu poziţia reclamantei, care, în cursul procedurii administrative, declanşată în baza Legii nr. 10/2001, a solicitat terenul intravilan, de 6.200 m.p., din C.F. Z Arad, ca măsură compensatorie pentru imobilul situat în Arad, înscris în C.F. X Arad, şi imobilul din Arad, Bd. V.M., din C.F. Y Arad, terenuri care au fost proprietatea antecesorilor reclamantei.
Curtea de Apel Timişoara a menţinut hotărârea instanţei de fond, prin decizia civilă nr. 429 din 10 noiembrie 2010, reţinând că terenurile, proprietatea antecesorilor reclamantei nu mai pot fi restituite în natură, iar reclamanta şi-a exprimat acordul de a primi teren în echivalent, în condiţiile art. 1 alin. (2), art. 25 alin. (3), (4), art. 26 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, opţiune materializată prin dispoziţia emisă în soluţionarea notificării reclamantei.
S-a apreciat că susţinerea pârâtei, potrivit cu care există diferenţe valorice între terenurile în discuţie, nu a fost probată, evaluarea terenurilor acordate reclamantei fiind făcută de un expert evaluator, reclamanta refuzând să administreze o nouă probă cu expertiza tehnică, pentru evaluarea terenului, obiect al dispoziţiei atacate.
Prin decizia civilă nr. 7840 din 03 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul şi a trimis spre rejudecare cauza, la Curtea de Apel Timişoara, reţinând că instanţa şi-a încălcat rolul activ, prevăzut de art. 129 C. proc. civ. în legătură cu precizarea de acţiune depusă în data de 14 aprilie 2010, neanalizată de instanţa de apel.
Prin decizia nr. 38 din 21 martie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea terenului de 6.200 m.p., care a fost făcută prin metoda comparaţiei, de către un expert evaluator, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, conform normelor A.N.E.V.A.R., reţinându-se preţul de circa 45 euro/m.p.
Curtea de apel a avut în vedere că data de 14 octombrie 2012, reclamanta a formulat o precizare de acţiune, prin care a solicitat anularea dispoziţiei nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de pârât, context în care a fost de acord cu valorile stabilite de expertul evaluator [alin. (3)-(4) al motivelor din precizarea de acţiune].
Prin precizarea de acţiune, reclamanta a mai arătat şi că dispoziţia se impune a fi anulată, întrucât Municipiul Arad nu i-a prezentat nici o ofertă cu privire la terenul menţionat în dispoziţia nr. 4257 din 11 septembrie 2009, încălcându-se dispoziţiile art. 25 alin. (3), (4) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de apel a constatat că în precizarea de acţiune reclamanta nu mai solicită teren în compensare, renunţând, practic, la petitul 2 din acţiunea introductivă.
În contextul probatoriului administrat a rezultat că nu există nici un motiv de anulare a dispoziţiei emise de pârâtul intimat, care s-a conformat dispoziţiilor legale menţionate, soluţionând notificarea reclamantei, conform opţiunilor acesteia, de a i se acorda măsura reparatorie - respectiv teren în compensare în Municipiul Arad, sens în care i s-a atribuit suprafaţa de 6.200 m.p. teren, în valoare de 241.366 euro, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, cu precizarea că evaluarea este aferentă datei de 11 septembrie 2009, data emiterii dispoziţiei atacate, cursul de referinţă al Băncii Naţionale a României 1 euro = 4,2552 RON.
Mai mult, reclamanta este cea care a optat pentru această măsură şi a fost de acord cu evaluarea făcută de expertul evaluator, astfel cum susţine, de altfel, chiar în precizarea de acţiune din 14 februarie 2010, care face obiectul dosarului de faţă.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, aducându-i critici de nelegalitate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, instanţa a omis să analizeze incidenţa în speţă a dispoziţiilor pct. 25.5 şi pct. 25.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, apreciind că nu există motive de nulitate a dispoziţiei atacate.
Prin decizia de casare nr. 7840/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus ca instanţa de apel să analizeze precizarea de acţiune formulată de reclamantă la data de 14 aprilie 2010, prin care a invocat incidenţa art. 26 alin. (5), art. 25 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 10/2001, ca motive de nulitate ale dispoziţiei atacate.
Mai arată reclamanta şi că dispoziţia atacată este lovită de nulitate, întrucât nu respectă dispoziţiile pct. 25.5 şi pct. 25.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, neexistând nici o schiţă a terenului acordat în compensare.
În mod greşit Curtea de apel a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în apel, câtă vreme acestea sunt reprezentate de onorarii de expert, aferente contraexpertizelor solicitate de pârât.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 7840 din 03 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanta S.I.D. împotriva deciziei nr. 429 din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare.
S-a reţinut ca instanţa de apel nu a răspuns criticilor formulate de reclamantă asupra soluţiei date singurului capăt de cerere care mai trebuia analizat, după precizarea de acţiune depusă în data de 14 aprilie 2010, chestiuni obligatorii pentru instanţă, în rejudecare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Prin decizia recurată instanţa de apel a constatat că, din conţinutul precizării de acţiune, reclamanta nu mai solicită teren în compensare, renunţând, practic, la petitul 2 din acţiunea introductivă.
De asemenea, dispoziţia emisă de pârât este legală, neexistând nici un motiv de anulare.
S-a reţinut ca situaţie de fapt că prin dispoziţia nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Arad s-a acordat notificatoarei S.I.D. teren în suprafaţă de 6.200 m.p., situat în Arad, ca măsură compensatorie în echivalent.
Prin contestaţia împotriva acestei dispoziţii, notificatoarea a arătat că nu a fost informată despre amplasamentul concret al terenului, neexistând nici o schiţă a terenului în acest sens.
Prin precizarea de acţiune, făcută la termenul din 14 aprilie 2010, reclamanta a arătat că solicită doar anularea dispoziţiei primarului, întrucât Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Arad nu i-a prezentat nicio ofertă cu privire la teren, locul unde acesta este amplasat şi modul în care comisia a înţeles să evalueze terenul, renunţând la capătul de cerere având ca obiect acordarea unui teren conform valorii imobilelor preluate de stat. Faţă de restrângerea obiectului contestaţiei s-a renunţat şi la efectuarea unei expertize care să evalueze terenurile preluate şi, respectiv terenul oferit în compensare.
Instanţa de apel nu s-a conformat celor dispuse, cu caracter obligatoriu, prin decizia de casare, prin aceea că nu a răspuns criticilor formulate de reclamantă asupra soluţiei date singurului capăt de cerere care mai trebuia analizat după precizarea de acţiune.
În rejudecarea apelului urmează ca instanţa să analizeze precizarea de acţiune a reclamantei, aflată la dosarul Tribunalului Arad, şi să răspundă criticilor aduse dispoziţiei nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Arad.
Înalta Curte constată că s-a pronunţat o soluţie dată cu nesocotirea art. 315 C. proc. civ., fiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea atacată va fi casată, cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.D., împotriva deciziei civile nr. 38 din 21 martie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5101/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5104/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
