ICCJ. Decizia nr. 5106/2013. Civil
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5106/2013
Dosar nr. 4709/97/2006**
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara, ulterior precizată, reclamanţii P.I. şi S.L. au chemat în judecată pe pârâtele Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor de pe lângă Primăria comunei Sântămărie Orlea şi SC H. SA Bucureşti, solicitând stabilirea preţului terenului ce le-a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică şi obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor cuvenite, precum şi a prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinţă.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 23 . 000 m.p. arabil şi fâneaţă preluat de Statul Român prin SC H. SA încă din anul 1990, pentru realizarea unei investiţii de interes naţional, fără a li se acorda despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 148 din 10 septembrie 2008, Tribunalul Hunedoara a respins excepţiile privind prematuritatea acţiunii şi lipsa calităţii procesuale pasive invocate de pârâta SC H. SA, a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Guvernamentală de soluţionare a întâmpinărilor constituită prin H.G. nr. 968/2004 Sântămărie Orlea.
Prin aceeaşi sentinţă a admis, în parte, acţiunea precizată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta SC H. SA, a luat act că reclamanţii în calitate de persoane expropriate, că au consimţit ca, pentru cauza de utilitate publică declarată prin H.G. nr. 392/2002 privind realizarea lucrării de interes naţional Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Subcetate - Simeria, să fie preluate prin expropriere de către pârâtă terenurile în suprafaţă de 34.049,02 m.p. arabil, păşune şi fâneaţă, pe raza comunei Sântămărie Orlea şi a comunei Bretea Română, astfel cum au fost identificate şi evaluate prin expertiza judiciară executată în cauză de experţii S.M., C.A. şi S.A.; a fost obligată pârâta SC H. SA pentru Statul Român în calitate de expropriator, să achite reclamanţilor, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, despăgubiri în sumă de 888.672 RON, reprezentând valoarea terenului expropriat şi în sumă de 149.781 RON pentru prejudiciul cauzat prin lipsa folosului agricol pe perioada 2002-2008, inclusiv.
Prin decizia civilă nr. 93/A din 06 mai 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul pârâtei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, reţinând, în esenţă, că, instanţa de fond a dat dovadă de lipsă de rol activ, încălcând dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. şi a admis o acţiune fără a avea la dosar o cerere de chemare în judecată făcută în condiţiile art. 112 C. proc. civ, însoţită de înscrisurile doveditoare prevăzute de lege, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului în sensul art. 297 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 127 din 15 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de reclamanţi şi de pârâtă, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de apel.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel nu a analizat starea de fapt şi nu a răspuns motivelor de apel cu care a fost investită prin apelul pârâtei, ceea ce echivalează cu necercetarea cererii de apel.
În rejudecarea apelului, reclamanţii P.I. şi S.L. au depus la dosar cerere de aderare la apelul pârâtei SC H. SA, prin care au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la suma de 1.052.796 RON pentru suprafaţa expropriată de 34.049,02 m.p. conform variantei I din raportul de expertiză, sumă care să fie stabilită în monedă euro. Prin aceeaşi cerere s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 399.417 RON cu titlu de folos nerealizat începând cu anul 1990 la zi, adică pentru 16 ani. Reclamanţii au solicitat şi acordarea daunelor morale ca urmare a încălcării abuzive a proprietăţii, tracasarea proprietarilor din punct de vedere psihic şi fizic ca urmare a demersurilor pe care le-au făcut fără nicio finalitate timp de 20 de ani.
Apelanta pârâtă SC H. SA Bucureşti, Sucursala Hidrocentrale Haţeg, a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, pentru ca acesta să fie obligat la plata despăgubirilor, în ipoteza în care cererea principală ar fi admisă.
Prin decizia civilă nr. 129 din 02 iunie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul pârâtei SC H. SA, a schimbat în parte sentinţa apelată şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei. Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamanţi, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva Ministerului Finanţelor Publice.
Prin decizia nr. 5045 din 29 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţii P.I. şi S.L. împotriva deciziei civile nr. 129 din 02 iunie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a casat în parte decizia atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta SC H. SA Bucureşti - Sucursala Haţeg împotriva sentinţei civile nr. 148 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Hunedoara. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, care, a pronunţat decizia nr. 12 din 21 februarie 2013, prin care a respins apelul declarat de către pârâta SC H. SA Bucureşti - Sucursala Haţeg împotriva sentinţei civile nr. 148/2008 pronunţată de către Tribunalul Hunedoara.
În motivare, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că valoarea imobilului a fost calculată prin expertize întocmite conform dispoziţiilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994.
La stabilirea despăgubirilor instanţa a avut în vedere metoda comparaţiei prin bonitare, pentru că este cea care corespunde cel mai bine situaţiei de fapt.
Împotriva acestei decizii pârâta SC H. SA Bucureşti - Sucursala Hidrocentrale Haţeg a formulat recurs.
În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a arătat că din întreg probatoriul administrat în cauză nu s-a stabilit dacă reclamanţii au fost lipsiţi de proprietate ori s-au găsit doar în situaţia pierderii posesiei.
Astfel, terenurile ce fac obiectul prezentului dosar au fost cooperatizate, iar reclamanţii au făcut demersuri în baza Legii nr. 18/1991 pentru recuperarea lor.
Aceştia aveau la îndemână, ulterior, prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005, pentru recuperarea proprietăţii.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii reclamanţi, Înalta Curte a apreciat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
Conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Criticile formulate de pârâtă se referă la situaţia de fapt, respectiv că din probele administrate nu s-a stabilit dacă reclamanţii au fost lipsiţi de proprietate ori s-au găsit doar în situaţia pierderii posesiei.
Deşi recurenta pârâtă a indicat ca temei de drept art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru cererea de recurs, instanţa constată că motivele formulate se referă la greşita stabilire a situaţiei de fapt şi la probele administrate.
Întrucât aspectele invocate de pârâtă nu au făcut posibilă încadrarea într-unul din motivele stabilite prin art. 304 C. proc. civ., aşa cum impune art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanţa va aplica sancţiunea nulităţii căii de atac.
Nu au fost găsite motive de ordine publică, pe care instanţa să le fi invocat din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC H. SA Bucureşti - Sucursala Hidrocentrale Haţeg, împotriva deciziei civile nr. 12 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 5104/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5109/2013. Civil. Hotarâre care sa tina loc... → |
---|