ICCJ. Decizia nr. 5221/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5221/2013
Dosar 8621/102/2011
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 22 decembrie 2011, sub nr. 8621/102/2011, reclamanta T.A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC C.P. SA Târgu Mureş şi Primăria Târgu Mureş, obligarea primei pârâte la predarea terenului cuprins în C.F. Târgu Mureş, reprezentând loc de casă intravilan, în suprafaţă de 795 mp, situat în Mun. Târgu Mureş.
Prin Sentinţa civilă nr. 1496 din 17 mai 2012, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăriei Târgu Mureş şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta T.A.D., împotriva acestei pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta T.A.D. împotriva pârâtei SC C.P. SA Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă comuna sau oraşul în raporturile cu alte autorităţi publice, persoane şi în justiţie. Prin urmare, oraşul ori comuna îşi valorifică capacitatea de exerciţiu prin primar, primăria fiind o structură funcţională la nivelul Mun. Târgu Mureş, fără personalitate juridică. Mai mult, în speţă, primăria nu are calitate de unitate deţinătoare faţă de imobilul în litigiu, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Târgu Mureş este întemeiată şi determină respingerea acţiunii.
Cu referire la cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SA, s-a reţinut că potrivit Sentinţei civile nr. 1190 din 15 iunie 2011, pronunţate de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 800/43/2007, a fost anulată dispoziţia nr. 2735 din 21 iunie 2004 emisă de Primarul Mun. Târgu Mureş, prin care fusese respinsă cererea reclamantei T.A.D. de restituire în natură a imobilului situat în Târgu Mureş, şi a fost obligat primarul la înaintarea notificării din 26 septembrie 2004 formulate de aceasta cu privire la imobil, unităţii deţinătoare SC C.P. SA, în vederea soluţionării ei, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
La data de 19 decembrie 2011 primarul Mun. Târgu Mureş a emis Dispoziţia nr. 9090, prin care a pus în executare hotărârea judecătorească anterior menţionată, înaintând notificarea şi întreaga documentaţie unităţii deţinătoare.
Unitatea deţinătoare SC C.P. SA a emis la data de 19 ianuarie 2012, o dispoziţie de respinge a cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, în care a arătat că, pentru imobilul compus din teren, reclamanta a fost trecută în Hotărârirea nr. 131/2001 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar; prin urmare, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul nu intră sub incidenţa acestui act normativ.
S-a mai reţinut că pârâta SC C.P. SA a făcut dovada că deţine un titlu de proprietate asupra imobilului, înscris în C.F. Tg. Mureş, fiind titulara unui certificat de atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991 şi că cererea reclamantei de obligare a SC C.P. SA la predarea imobilului este lipsită de temei legal, în cauză nefiind incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care procedura de restituire iniţiată prin notificarea nr. 15944 din 26 septembrie 2004 este în curs, la data de 19 ianuarie 2012 fiind emisă o dispoziţie de către unitatea deţinătoare SC C.P SA, care poate fi atacată în condiţiile şi potrivit procedurii prevăzute de această lege specială.
A mai reţinut tribunalul că acţiune în revendicare nu este întemeiată, întrucât reclamanta nu a făcut dovada titlului în temeiul căruia pretinde predarea imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 42/ A din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă T.A.D., împotriva Sentinţei civile nr. 1496 din 17 mai 2012, pronunţate de Tribunalul Mureş.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamanta T.A.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Mun. Târgu Mureş, care a fost introdusă ca parte în proces iar prima instanţă a analizat calitatea procesuală pasivă a acesteia, iar nu a Mun. Târgu Mureş.
Referitor la acţiunea în revendicare prima instanţă în mod întemeiat a reţinut că pârâta SC C.P. SA deţine un titlu de proprietate asupra imobilului, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991, care a fost înscris în C.F. Târgu Mureş.
Pe de altă parte, potrivit Hotărârii nr. 131 din 2 din 21 martie 2001 a Comisiei judeţene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, au fost validate propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate privată, iar pentru imobilul - teren situat în Mun. Târgu Mureş, reclamanta a fost trecută în anexa nr. 39, a hotărârii mai sus arătate, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, modificată, conform cărora nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta T.A.D., solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorului său, a fost iniţial rechiziţionat iar ulterior a trecut în proprietatea statului în baza Decizia nr. 511/1955.
Recurenta-reclamantă a reiterat cererile formulate şi soluţiile pronunţate în cauză în fazele procesuale anterioare şi a menţionat că, în apel, a formulat critici cu privire la calitatea procesuală pasivă a Mun. Târgu Mureş, care în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este reprezentat prin primar, susţinând că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu Mun. Târgu Mureş, prin organele de conducere.
A arătat că, sub un al doilea aspect, a criticat sentinţa cu referire la aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi a prevederilor art. 8.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, însă Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 42/ A din 20 noiembrie 2012 nu a dat o dezlegare acestora, limitându-se la a reţine că, pentru imobilul și teren, reclamanta a fost trecută în anexa 39 a Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar, astfel că imobilul respectiv nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
În opinia recurentei-reclamante, decizia dată în apel este nelegală, deoarece terenul în litigiu nu s-a situat în perimetrul C.A.P., condiţie esenţială, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 18/1991 şi, în consecinţă, regimul juridic al terenului este acela de teren intravilan; împrejurarea că se regăseşte în anexa 39 a Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar a Jud. Mureş este lipsită de relevanta juridică în cauză, deoarece terenul nu are regimul juridic stabilit de Legea nr. 18/1991 ci pe cel stabilit de Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte temeinicia acţiunii în revendicare, recurenta-reclamantă a susţinut că şi-a dovedit vocaţia succesorală din punct de vedere probator prin testamentul autentificat sub nr. 14593/1989 de fostul notariat de Stat Judeţean Mureş şi prin certificatul de moştenitor depus în dosar.
Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 este scutită şi de timbru judiciar.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar şi dispoziţiile legale incidente în speţă, Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi va fi admis, urmând a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, reclamanta T.A.D. a solicitat obligarea pârâtei SC C.P. SA la restituirea în natură a unui bun pentru care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001; cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile acestui act normativ.
Prezentul demers judiciar este subsecvent unui proces în care aceeaşi reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Mun. Târgu Mureş, anularea Dispoziţiei nr. 2735 din 21 iunie 2004, emise de primar, de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului (teren) situat în Mun. Tg Mureş.
Prin Sentinţa civilă nr. 1190 din 15 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în Dosarul nr. 800/43/2007, a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de reclamanta T.A.D., în sensul că a fost anulată dispoziţia contestată şi a fost obligat primarul Mun. Târgu Mureş să înainteze notificarea din 26 iulie 2001, unităţii deţinătoare SC C.P. SA, în vederea soluţionării.
Din înscrisurile depuse la dosarul primei instanţe rezultă că Mun. Târgu Mureş, prin primar, a pus în executare Sentinţa civilă nr. 1190 din 15 iunie 2011, sus-menţionată, fiind emisă dispoziţia din 19 decembrie 2011.
La rândul său, pârâta SC C.P. SA, a emis, la data de 19 ianuarie 2012, o dispoziţie de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului situat în Mun. Tg Mureş.
Cu privire la prima critică de recurs, privind calitatea procesuală pasivă, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 8621/102/2011, reclamanta a chemat în judecată pe pârâţii SC C.P. SA şi Primăria Mun. Târgu Mureş, prin reprezentantul său legal
Atât la judecata în primă instanţă, cât şi în căile de atac, această din urmă pârâtă a fost reprezentată prin primar, care a formulat întâmpinări.
În contextul în care cu prilejul judecăţii anterioare, finalizate cu Sentinţa civilă nr. 1190 din 15 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în Dosarul nr. 800/43/2007, calitatea procesuală pasivă a fost reţinută în privinţa pârâtei Primăria Mun. Târgu Mureş, reprezentată prin primar, este excesiv a se aprecia, în situaţia particulară a speţei, că cererea a fost formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât argumentele care susţin această excepţie vizează în realitate excepţia lipsei capacităţii procesuale.
Însă, cu prilejul rejudecării, urmează a se analiza, în raport cu intimata-pârâtă Primăria Mun. Târgu Mureş, din perspectiva calităţii procesuale pasive, dacă prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat vreo pretenţie împotriva acesteia care să justifice atragerea sa în proces.
Cu referire la cea de-a doua critică, prin care s-a susţinut, în esenţă, că imobilul solicitat intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., pentru a putea da o dezlegare cu referire la modul de aplicare a dispoziţiilor legale în speţa dedusă judecăţii, este necesar ca situaţia de fapt să fie pe deplin lămurită.
Or, instanţa de apel, ca şi prima instanţă, au concluzionat că terenul solicitat de reclamantă nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, pornind de la constatarea că T.A.D. figurează înscrisă în anexa nr. 39, a Hotărârii nr. 131/2001 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar, fără verificarea modalităţii în care s-a făcut această înscriere şi a se stabili dacă reclamanta a beneficiat de măsuri reparatorii pentru imobilul menţionat în cererea de chemare în judecată, în temeiul legii fondului funciar.
Înalta Curte apreciază că, în speţă, situaţia bunului nu a fost stabilită, nefiind administrate probe care să contureze regimul juridic al acestuia; de asemenea, instanţele anterioare, faţă de pretenţia dedusă judecăţii (cerere de restituire în natură a unui teren), de temeiurile de drept invocate de reclamantă, respectiv Legea nr. 10/2001, şi de împrejurarea că ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată unitatea deţinătoare a emis o dispoziţie de respingere a cererii de restituire în natură, nu au clarificat dacă reclamanta a contestat formal dispoziţia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului situat în Mun. Tg. Mureş, emisă de pârâta SC C.P. SA., la data de 19 ianuarie 2012.
Faţă de dispoziţiile legale pe care reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată (art. 1 - 3, art. 6 - 7, art. 9 - 11, art. 21, art. 22 - 25 şi art. 27 - 28 din Legea nr. 10/2001), considerentele sumare ale instanţelor de fond şi apel cu referire la acţiunea în revendicare, apar ca fiind străine de natura pricinii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) şi art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia ce a tăcut obiectul controlului de legalitate şi va trimite cauza, spre rejudecare, Curţii de Apel Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamanta T.A.D. împotriva Deciziei nr. 42/ A din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Casează decizia şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5180/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5223/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
