ICCJ. Decizia nr. 5226/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5226/2013
Decizia nr. 7749/2/2012
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti la data de 08 iunie 2006 reclamanta SC A.C. SRL a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. SA solicitând să se constate că suma acordată cu titlu de despăgubii baza Hotărârii nr. 7 din 8 mai 2006 pentru exproprierea imobilului - teren situat în Bucureşti, sector 1 în suprafaţă de 199,60 mp nu respectă principiul stabilit prin art. 1 Legea nr. 33/1994 privind „o dreaptă" despăgubire acordată în cazul exproprierilor şi să fie obligat expropriatorul să-i plătească cu titlu de despăgubiri o sumă totală de 139.720 euro, echivalentul a 502.992 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că suprafaţa de 199,60 mp teren preluat de Statul Român expropriere are valoarea de piaţă de 700 euro/mp, valoare superioară celei acordate prin Hotărârea nr. 7 din 8 mai 2006, iar, în conformitate cu principiul exproprierii pentru utilitate publică stabilit de art. 44 alin. (3) din Constituţie şi Legea nr. 33/2004, expropriatorul este obligat să acorde o „dreaptă şi actuală despăgubire persoanelor expropriate".
Prin Sentinţa civilă nr. 296 din 27 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a fost respinsă acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că expropriator este Statul Român în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 şi, deci, calitatea procesuală pasive aparţine acestuia şi nu C.N.A.D.N.R. S.A., care a fost chemată în judecată.
Prin Decizia civilă nr. 566 din 18 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul prin Decizia nr. 2612 din 17 aprilie 2008, a casat decizia şi sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, reţinând, în esenţă, că în litigiul dedus judecăţii C.N.A.D.N.R. are calitate procesuală pasivă.
În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 296 din 23 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei SC A.C. SRL şi acţiunea reclamantei SC A.C. SRL prin care s-a solicitat să se constate ca suma acordată cu titlu de despăgubiri prin hotărârea nr. 7 din 8 mai 2006 prin care s-a expropriat terenul de 199,60 mp din Bucureşti, sector 1 nu reprezintă o dreaptă despăgubire şi să fie obligată C.N.A.D.N.R. la plata unei sume de 139.720 euro, în echivalent a 502.92 lei.
Pentru a dispune în acest sens instanţa de fond a reţinut următoarele:
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa a găsit-o neîntemeiată, faţă de faptul că aceasta este menţionată în cuprinsul Hotărârii nr. 7 din 8 mai 2006 ca persoană îndreptăţită la acordarea de despăgubiri.
Pe fond, instanţa a reţinut că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză (filele 359, 372 dosar), valoarea terenului, conform contractelor de vânzare cumpărare alese pentru comparaţie, în perioada 2009-2010, este de aproximativ 261 euro/mp, valoare apropiată de aceea stabilită prin Hotărârea nr. 7/08 mai 2006, şi anume aceea de 211euro/mp.
Valoarea de 453 euro/mp nu este relevantă, căci se raportează la un contract de donaţie, or, conform art. 26 alin. (2) coroborat cu art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, ceea ce trebuie avut în vedere este preţul cu care se vând imobilele.
Oricum, valoarea solicitată de reclamantă de 700 euro/mp nu rezultă din nici o probă administrată în cauză.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC A.C. SRL susţinând că instanţa de fond nu a luat în considerare raportul de expertiză întocmit în cauză care a stabilit justa valoare de piaţă a terenului, inclusiv daunele produse.
Printr-un al doilea motiv s-a susţinut că între valoarea pe metru pătrat stabilite prin expertiză şi valoare menţionată în hotărârea de expropriere este o diferenţă de 50 euro/mp şi că nejustificat instanţa de fond a reţinut că această diferenţă nu este semnificativă.
Printr-un al treilea motiv s-a susţinut că apelanta reclamantă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat, ca a achiziţionat imobilul în suprafaţă de 29.011,74 mp pentru realizarea unui proiect imobiliar.
Prin Decizia civilă nr. 47/ A din 13 februarie 1013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul şi a schimbat sentinţa în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 373.000 lei drept despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafaţă de 199,60 mp.
În considerentele deciziei s-a reţinut că prin excluderea contractului de donaţie preţul pe metru pătrat este de 261 mp, iar prin hotărâre s-a acordat 211 euro/mp, deci cu 50 euro mai puţin pe metru pătrat. Deşi instanţa de fond a constatat acest aspect, în mod netemeinic a menţionat că diferenţa este nesemnificativă.
Instanţa de apel, a apreciat că, în mod corect s-a reţinut de experţi şi contractul de donaţie, chiar dacă nu este o vânzare, pentru că şi donaţia este un mod de înstrăinare, iar declararea preţului de 500 euro/mp se apreciază că este un preţ real, în condiţiile în care donatorul era ţinut să plătească un impozit, pentru imobilul dobândit.
În consecinţă, instanţa de apel şi-a însuşit concluziile din raportul de expertiză completat şi a schimbat sentinţa apelată în sensul obligării la plata sumei de 373.000 lei.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi pârâta C.N.A.D.N.R.
În recursul Ministerului Public, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut nelegalitatea deciziei, întrucât expertiza tehnică de evaluare întocmită la instanţa de fond, astfel cum a fost completată la data de 3 februarie 2011 a avut în vedere, la calculul despăgubirii şi un contract de donaţie, care nu reflectă preţul de piaţă al imobilului, împrejurare contrară prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. De asemenea, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 76.115 euro în echivalent în lei, sau, în subsidiar, la plata sumei de 52.095,6 euro, iar instanţa a acordat 373.000 lei, echivalentul sumei de 85.023 euro, mai mult decât a cerut reclamanta.
În recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 6 C. proc. civ., s-a susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi art. 129 C. proc. civ. deoarece experţii nu s-au raportat la preţurile de la data efectuării expertizei, noiembrie 2011, iar soluţia s-a bazat exclusiv pe concluziile raportului de expertiză fără a se analiza şi contractele de vânzare cumpărare depuse de C.N.A.D.N.R. A mai susţinut că instanţa de apel a acordat o sumă mai mare decât cea solicitată de reclamantă.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed.
Cu privire la condiţia ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă la momentul stabilirii cuantumului prin hotărârea judecătorească, instanţa este obligată să respecte normele cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 din cuprinsul cărora rezultă că la calcularea cuantumului despăgubirii instanţa va ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Aplicând în cauză aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că despăgubirea pentru imobilul expropriat trebuia să se raporteze la valoarea imobilului de la data efectuării raportului de expertiză în prima instanţă şi nu de la o dată anterioară.
Astfel, din cuprinsul raportul de expertiză efectuat în fond, filele 359-372 ale dosarului, a rezultat că la stabilirea cuantumului despăgubirii au fost avute în vedere preţurile existente în anii 2009-2010 şi nu acelea de la data efectuării raportului de expertiză, respectiv noiembrie 2011.
În egală măsură, modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirii este nelegală şi pentru că instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care au în vedere preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel din zona respectivă şi nu valoarea din contractele de înstrăinare cu titlu gratuit.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, şi va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale şi prin care să poată fi determinat preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul în litigiu, de la data întocmirii raportului de expertiză.
La omologarea valorii corecte a despăgubirii se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care stabilesc, în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la compararea rezultatului expertizei cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile formulate de reclamantă, stabilind o despăgubire care nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea cerută de expropriat.
Celelalte critici inserate în motivarea recursurilor vor fi avute în vedere drept apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva Deciziei nr. 47/ A din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5225/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5227/2013. Civil. Recunoaştere paternitate.... → |
|---|
