ICCJ. Decizia nr. 5521/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5521/2013
Dosar nr. 13271/118/2010
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 11 octombrie 2010, reclamanţii B.V. şi B.S. au formulat, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Agigea, prin primar, Consiliul local Agigea şi Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., contestaţie împotriva Hotărârii nr. 42 din 15 iunie 2010 a Comisiei de analiză a cererilor depuse de titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriate situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a municipiului Constanţa", sub aspectul stabilirii despăgubirilor pentru exproprierea terenului situat în Agigea, judeţul Constanţa, parcela X, în suprafaţă de 6.511 mp, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că despăgubirea a fost stabilită la un nivel mai mic decât valoarea reală a terenului, respectiv la 16 euro/mp, în loc de 69 euro/mp, cu cât se vinde un asemenea teren în mod obişnuit.
Prin întâmpinarea înregistrată la 24 noiembrie 2010, pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că terenul a fost evaluat în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare şi reflectă valoarea acestuia. De asemenea, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comuna Agigea, prin primar şi Consiliul local Agigea.
Prin încheierea din 22 martie 2011, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comuna Agigea, prin primar, şi Consiliul local Agigea, pentru motivele arătate în această încheiere, având în vedere că aceşti pârâţi sunt străini de raportul juridic dedus judecăţii, calitatea de expropriator revenind Statului Român.
Ca urmare a admiterii acestei excepţii, instanţa de fond a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii Comuna Agigea, prin primar, şi Consiliul local Agigea, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin cerere înregistrată la 30 octombrie 2012, expertul B.D. a solicitat plata onorariului de expert stabilit prin încheierea din 22 martie 2012.
Reclamanţii, prin concluzii orale, au solicitat respingerea acestei cereri, arătând că onorariul acestui expert este în sarcina pârâtului.
Tribunalul Constanţa, prin Sentinţa civilă nr. 6.049 din 13 noiembrie 2012, a respins cererea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâţii Comuna Agigea, prin primar, şi Consiliul local al comunei Agigea, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, ca neîntemeiată, şi a obligat pe reclamanţii B.V. şi B.S. să plătească Biroului de expertize tehnice de pe lângă Tribunalul Dolj, în contul expertului B.D., onorariul de expert de 900 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 6.511 mp, situat în parcela X s-au acordat despăgubiri în sumă de 440.039 RON, sumă care a fost contestată de către reclamanţii B.V. şi B.S.
În cauză, la solicitarea reclamanţilor, s-a efectuat o expertiză tehnică imobiliară prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirii în sumă de 1.019.000 RON, conform opiniei experţilor B.C. şi B.D.Z., care au luat în considerare un preţ de 36,57 euro, comparativ cu expertul B.D. care a precizat că, deşi acest teren a fost extravilan agricol la data exproprierii, ulterior, fiind transformat în intravilan, acesta şi-a păstrat categoria de agricol şi nu curţi construcţii cum ar fi fost necesar în vederea obţinerii unei autorizaţii de construire. În acest context, nu este normal ca acest teren să fie evaluat ca şi intravilan curţi şi construcţii cu utilităţi, şi drumuri de acces.
Instanţa de fond nu şi-a însuşit punctul de vedere al celor doi experţi, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că terenul ar fi căpătat destinaţia de curţi şi construcţii, el fiind, în realitate, la data exproprierii, un teren arabil.
Împrejurarea că între întocmirea raportului de expertiză şi emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor terenul a trecut în intravilan nu schimbă valoarea acestuia, care a rămas un teren arabil supus exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Aşa fiind, s-a conchis că singura evaluare efectuată corect este aceea efectuată în cadrul procedurii de expropriere, care a ţinut cont de destinaţia arabilă a terenului, fapt pentru care instanţa a înlăturat evaluarea făcută de experţii B.C. şi B.D.Z.
Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin Decizia nr. 27/C din 18 martie 2013, a respins apelul declarat de apelanţii reclamanţi B.V. şi B.S., ca nefondat, reţinând, în esenţă, următoarele:
Apelanţii reclamanţi au criticat sentinţa apelată cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite prin exproprierea terenului în suprafaţă de 6.511 mp, situat în Agigea, parcela X, în vederea realizării lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a municipiului Constanţa".
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, aplicabil, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2004, "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului şi/sau unor terţi de măsura exproprierii.
În ceea ce priveşte valoarea reală a bunului expropriat, aceasta este determinată de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
Valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracterizările bunului, prin raportare la amplasamentul acestuia din urmă.
În speţă, la propunerea reclamanţilor, a fost încuviinţată proba cu expertiză având ca obiective: să se identifice imobilului teren şi stabilirea exactă a suprafeţei expropriate; să se stabilească valoarea despăgubirilor care se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarilor; să se stabilească valoarea despăgubirilor la data exproprierii, experţii urmând să ţină seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel pe raza comunei Agigea.
În urma efectuării raportului de expertiză, experţii B.C. şi B.D.Z. au stabilit o valoare pentru terenul expropriat de 1.019.000 RON, având în vedere un preţ de 36,57 euro/mp.
La stabilirea acestei valori cei doi experţi au utilizat metoda comparaţiei cu terenuri cu destinaţie rezidenţială, precum şi metoda extracţiei, cu precizarea că această metodă are în vedere ipoteza că pe terenul în litigiu se vor construi 5 blocuri de locuit.
Expertul cu opinie separată, B.D., a stabilit că terenul are destinaţie agricolă şi că este foarte probabil că s-ar putea construi un complex locativ, având în vedere situarea terenului de-a lungul lizierei pădurii din imediata apropiere a DN 39 şi deschiderea de doar 25 m.
De asemenea, a mai reţinut că terenul în litigiu a fost trecut în intravilan ulterior declanşării procedurii de expropriere.
Din raportul de expertiză întocmit de cei trei experţi rezultă că toţi au avut în vedere metoda comparaţiei, utilizând în acest scop anunţuri imobiliare.
În mod întemeiat, instanţa de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză avându-se în vedere faptul că la data întocmirii raportului de evaluare de către expropriator terenul în litigiu era situat în extravilan, având destinaţia de teren agricol, care a fost evaluat la suma de 440.039 RON, sumă însuşită şi de către Tribunalul Constanţa.
De altfel, destinaţia agricolă a terenului rezultă din certificatul de urbanism cu nr. 5 din 25 ianuarie 2010 eliberat de Primăria comunei Agigea, din cuprinsul căruia rezultă că terenul se află în intravilan, dar destinaţia sa este agricol.
Destinaţia "curţi construcţii" este admisă numai în baza unui plan urbanistic zonal avizat şi aprobat conform legislaţiei în vigoare, plan urbanistic ce nu a fost depus de către apelanţi, cu alte cuvinte "nu există", schiţa depusă la dosar de către aceştia neechivalând cu planul urbanistic care trebuie avizat conform legislaţiei în vigoare.
Or, cei doi experţi în mod greşit au reţinut că terenul în litigiu ar fi căpătat destinaţia de curţi şi construcţii şi l-au evaluat conform acestei destinaţii, deşi, în realitate, la data exproprierii, ca şi în prezent, acesta este teren agricol.
Prin urmare, singura evaluare corectă a fost cea făcută de comisia de evaluare a pârâtului care a avut în vedere destinaţia arabilă a terenului, precum şi preţul zonei (oferte de vânzare terenuri extravilane).
Nefondate au fost apreciate criticile apelanţilor cu privire la faptul că preţul zonei este de 69 euro/mp, având în vedere destinaţia terenului, "agricol" şi nu intravilan.
Faţă de cele expuse, s-a concluzionat că evaluarea reţinută de către instanţa de fond şi anume cea stabilită de comisie, este cea corectă, întrucât a respectat întocmai aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că soluţia dată este legală şi temeinică.
Privitor la obligarea reclamanţilor la plata onorariului de expert în sumă de 900 de RON către expertul B.D., Curtea a reţinut că, potrivit art. 170 C. proc. civ., "Când s-a încuviinţat o expertiză, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare, să depună suma statornicită de instanţă pentru plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei".
Prin încheierea din 23 martie 2011, la cererea apelanţilor, s-a admis proba cu expertiză tehnică imobiliară, punându-le în vedere ca în termen de 5 zile de la încuviinţare să facă dovada achitării onorariului fixat, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai administra proba, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 170 alin. (3) C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor legale mai sus menţionate, apelanţii trebuiau să achite onorariul de expert în sumă de 900 de RON, întrucât expertiza a fost încuviinţată la cererea acestora, astfel cum a dispus instanţa de fond, iar achitarea onorariului de expertiză către expert B.D. cade în sarcina lor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii- reclamanţi B.V. şi B.S., care, indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate au arătat următoarele:
Decizia recurată este nelegală, pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului expropriat şi din prejudiciul cauzat proprietarului.
Or, în speţă, în mod greşit au reţinut instanţele de fond şi de apel că singura evaluare corectă este cea făcută de comisia de evaluare a pârâtului, pentru că la calcularea cuantumului despăgubirilor aceasta trebuia să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în comuna Agigea, precum şi de daunele aduse proprietarului.
Mai mult,comisia trebuia să ţină seama şi de dovezile pe care proprietarii le-au prezentat în acest sens, cât şi de faptul că, din iulie 2009, terenul nu mai era situat în extravilan.
De asemenea, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu s-a ţinut cont că terenul expropriat se afla într-o zona comercială (magazinul D. şi mall S.); că terenul proprietatea reclamanţilor a fost fărâmiţat în 3 loturi, lotul expropriat fiind la mijloc, iar lotul X1 în suprafaţa de 819 mp, economic nu mai poate fi valorificat conform zonei care este comercială, şi că s-a întocmit documentaţie pentru obţinerea certificatului de urbanism pentru construirea unui complex imobiliar cu apartamente cuprinzând 5 blocuri, iar Primăria Agigea a acceptat parţial proiectul în sensul că a fost de acord ca aceste blocuri sa fie construite, dar nu pe terenul care urmează a fi expropriat (conform adresei nr. 7466 din 21 iunie 2010 aflată la dosar).
Comisia de evaluare nu a ţinut cont nici de prejudiciul produs prin fărâmiţarea terenului proprietatea reclamanţilor care a fost împărţit în 3 loturi, fiind expropriat lotul din mijloc, şi nici de faptul că pârâtul nu a făcut obiecţiuni la modul de calcul efectuat de cei doi experţi, respectiv ing. B.C. şi ing. B.D.Z.
S-a mai arătat, că vecinii care au fost expropriaţi odată cu reclamanţii au primit pentru terenurile expropriate de acelaşi fel (teren arabil) sume între 58 euro/mp şi 69 euro/mp, iar aceştia au primit numai 16 euro/mp.
S-a conchis, că despăgubirea acordată de comisie reclamanţilor, în cuantum de 440.039 RON, este foarte mică comparativ cu valoarea reală a imobilului expropriat.
Referitor la obligarea reclamanţilor la plata onorariului de expert în suma de 900 RON către B.D., au arătat că în mod greşit au fost obligaţi la aceasta plată pentru că acest expert a fost numit de pârâţi.
Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Potrivit art. 314 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite".
Faţă de aceste dispoziţii legale, pentru ca instanţa de recurs să exercite asupra unei hotărâri judecătoreşti controlul judiciar în limitele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei recurate, trebuia ca situaţia de fapt să fie pe deplin stabilită de către instanţele de fond şi apel.
În speţă, reclamanţii au formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 42 din 15 iunie 2010 emisă de Comisia de analiză a cererilor depuse de titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriate situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "varianta de ocolire a municipiului Constanţa", sub aspectul stabilirii despăgubirilor pentru exproprierea terenului situat în Agigea, judeţul Constanţa, parcela X, în suprafaţă de 6.511 mp.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 198/2004 "expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4) - (8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii (...)" şi "Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii (...)".
Prin urmare, acţiunea formulată în condiţiile acestui text de lege, de către expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii, se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Totodată, se constată că, în materia exproprierii, Legea nr. 33/1994(r) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, reprezintă cadrul normativ general, în timp ce Legea nr. 198/2004 are un caracter special în raport cu Legea nr. 33/1994.
Folosind sintagma "în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii" în situaţia acţiunilor formulate în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, aşa cum este situaţia în speţă, legiuitorul a dorit ca, în acest domeniu, controlul jurisdicţional să se facă doar în privinţa stabilirii cuantumului despăgubirii.
Prin prezentul recurs, recurenţii-reclamanţi au criticat hotărârile instanţelor de fond şi de apel sub aspectul determinării cuantumului despăgubirii, astfel că acestora li se va răspunde prin următoarele considerente:
Recurenţii-reclamanţi a susţinut că singura expertiză legală este cea întocmită de experţi B.C. şi B.D.Z., la al căror mod de calcul al despăgubirilor pârâtul nu a formulat obiecţiuni; că hotărârile pronunţate în fond şi apel au fost date cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fără să se ţină seama că despăgubirea ce li se cuvine pentru terenul în litigiu se compune din valoarea reală a imobilului expropriat şi din prejudiciu cauzat proprietarului; că s-a omologat varianta întocmită de expertul desemnat de pârât la comisia de evaluare, care nu a ţinut seama de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în localitatea Agigea, precum şi de daunele aduse proprietarului.
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Folosind sintagma "imobile de acelaşi fel", legiuitorul a avut în vedere imobile similare, în ceea ce priveşte destinaţia şi amplasamentul, cu cel expropriat.
Or, în prezenta cauză, se constată că instanţele de fond şi de apel şi-au întemeiat soluţiile pronunţate atât pe raportul de expertiză efectuat în cadrul comisiei de evaluare, cât şi în faza de judecată a fondului de către expertul desemnat de pârât, fără să se stabilească pe deplin situaţia de fapt cu privire la caracteristicile terenului în litigiu, respectiv, amplasamentul şi destinaţia acestuia la momentul exproprierii.
Astfel, cu privire la caracteristicile terenului în litigiu, instanţele de fond şi apel au reţinut că la data întocmirii raportului de evaluare de către expropriator în cadrul comisiei de evaluare terenul în litigiu era situat în extravilan, având destinaţia de teren agricol, fiind evaluat la suma de 440.039 RON.
Însă, în raportul de expertiză întocmit în primă instanţă de expertul B.C., s-a reţinut că terenul este situat în intravilan, conform hotărârii Consiliului local Agigea nr. 151 din 3 iulie 2009, care nu este depusă la dosar şi care este anterioară emiterii hotărârii contestate, nr. 42 din 15 iunie 2010, cât şi datei la care s-a efectuat raportul de expertiză de către expropriator, în luna august 2009, în cadrul comisiei de evaluare.
De asemenea, potrivit certificatului de urbanism nr. 5 din 25 ianuarie 2010 emis de Primăria comunei Agigea, anterior deciziei contestate, caracteristicile terenului în litigiu constau în aceea că este situat în intravilan, are destinaţia agricol şi destinaţii admise: curţi construcţii, numai în baza unui plan urbanistic zonal.
Atât prin apelul declarat de reclamanţi, cât şi prin recursul declarat de aceştia, s-a susţinut că terenul în litigiu era situat în intravilan la data exproprierii, într-o zonă comercială, fără ca instanţele să clarifice aceste aspecte.
Prin urmare, deşi existau neconcordanţe cu privire la amplasamentul şi destinaţia terenului în litigiu la data exproprierii, instanţele de fond şi apel nu au administrat probatoriul necesar în vederea lămuririi pe deplin a acestor aspecte.
Pe de altă parte, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experţii, cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În cauză, se constată că s-a efectuat un raport de expertiză în primă instanţă, care, în toate variantele, nu a respectat criteriile de evaluare prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor ofertele de preţ din anunţuri de publicitate şi nu preţurile cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, iar instanţa de apel a respins cererea reclamanţilor de efectuare a unei noi expertize prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor pentru terenul în litigiu, prin încheierea din 25 februarie 2013, fără nicio motivare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o jurisprudenţă constantă, a stabilit semnificaţia sintagmei "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele" după cum urmează: preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
În această situaţie, urmează a se constata că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situaţia de fapt a cauzei pendinte cu privire la caracteristicile terenului în litigiu, respectiv la amplasamentul şi destinaţia acestuia, şi că raportul de expertiză judiciară întocmit la prima instanţă de către comisia de experţi a nesocotit cu evidenţă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, datele şi concluziile experţilor fiind nefundamentate, şi, drept consecinţă, de neacceptat.
Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse, se constată că sunt fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a despăgubirilor în prezenta cauză din perspectiva dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., iar instanţa, fără să mai analizeze celelalte critici formulate de reclamanţi ce vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, în temeiul art. 304 (9) C. proc. civ., art. 314 şi art. 312 (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanţi, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanţi, la aceeaşi curte de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condiţiile procedurale şi de substanţă ale Legii nr. 33/1994, ţinând seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare urmând ca, în funcţie de situaţia de fapt stabilită în baza probatoriului administrat, să facă aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.V. şi B.S. împotriva Deciziei nr. 27/C din 18 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5520/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5525/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
