ICCJ. Decizia nr. 5525/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5525/2013
Dosar nr. 1438/2/2013
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1437 din 11 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 28841/3/2009, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi s-a admis, în parte, acţiunea reclamanţilor P.V. şi P.M., în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. şi prin reprezentant D.G.F.P. şi chemaţii în garanţie SC C. SA şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, fiind obligat la plata preţului actualizat, iar în rest, acţiunea, ca şi cererea de chemare în garanţie, au fost respinse ca neîntemeiate.
Reclamanţii au formulat la 09 august 2012 cerere pentru lămurirea înţelesului şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1437 din 11 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, iar prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din data de 17 octombrie 2012, cererea a fost admisă şi s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinţei civile, în sensul că preţul este de 25.869.477 lei, ce va fi actualizat cu începere din 21 octombrie 1996, iar pârâtul obligat este M.F.P.
Împotriva acestei încheieri, pârâtul M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. şi Municipiul Bucureşti a declarat apel înregistrat la data de 04 ianuarie 2013, fără însă al motiva.
La termenul din 22 martie 2013, avocatul apelanţilor reclamanţi a învederat că reclamanta P.M. a decedat la data de 18 iulie 2010 şi a depus copia certificatului de moştenitor din 07 martie 2011 emis de B.N.P. Asociaţi G.E., S.S., D.T., F.B., iar părţi în cauză au devenit moştenitorii acesteia, respectiv P.V., soţ supravieţuitor, şi descendenţii P.M. şi D.V.
Întrucât apelul nu a fost motivat, Curtea a examinat încheierea apelată, din perspectiva art. 292 alin. (2) C. proc. civ., respectiv doar pe baza celor invocate de către apelant în faţa primei instanţe.
Prin Decizia nr. 109/ A din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.şi Municipiul Bucureşti, instanţa de apel reţinând, în esenţă că, prin admiterea cererii în condiţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond a precizat cuantumul sumei datorate, respectiv la 25.869.477 lei, preţ corespunzător contractului de vânzare-cumpărare din 1996 încheiat între SC C. SA şi P.V. pentru imobilul ce face obiectul cauzei, şi s-a precizat că pârâtul este obligat la plata preţului actualizat cu începere de la 21 octombrie 1996 - data achitării preţului, potrivit clauzei din contract, acesta fiind M.F.P. (D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti figurând ca mandatar al pârâtului M.F.P., nu ca parte).
S-a constatat, că nu au fost invocate critici în legătură cu cererea de lămurire a înţelesului şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1437 din 11 decembrie 2009, astfel că în condiţiile art. 296 C. proc. civ., apelul s-a respins, ca nefondat, instanţa lămurind înţelesul şi aplicarea dispozitivului sentinţei cu respectarea principiului disponibilităţii.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs, pârâtul M.F.P., susţinând că aceasta este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, s-a arătat că, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin care a fost admisă cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1437 din 11 decembrie 2009, s-a dispus în sensul că: „preţul este de 25.869,477 lei şi se va actualiza cu începere din 21 octombrie 1996” însă instanţa nu a făcut precizarea ca respectivul preţ în cuantum de 25.869.477 lei, având în vedere faptul că reprezintă contravaloarea imobilului achiziţionat prin contractul de vânzare-cumpărare din 1996 şi nu a transformat valoarea în lei.
Faţă de cele arătate, s-a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul menţionării în dispozitivul încheierii din 17 octombrie 2012 a cuantumului sumei de plată în lei, conform dispoziţiilor prevăzute în Legea nr. 348/2004.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele următoare:
Prin decizia recurată, instanţa de apel, a reţinut că apelantul deşi a declarat apelul la data de 04 ianuarie 2013, acesta nu a fost motivat, astfel că s-a procedat la examinarea încheierii apelate, doar din perspectiva art. 292 alin. (2) C. proc. civ., respectiv doar pe baza celor invocate de către apelant în faţa primei instanţe.
Reclamanţii au formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei susmenţionate sub aspectul sumei şi al pârâtului căruia îi revine obligaţia de plată, iar prin încheierea din 17 octombrie 2012, pronunţată în Camera de Consiliu de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, s-a admis cererea, în sensul menţionării preţului de 25.869.477 lei, actualizat de la 21 octombrie 1996 şi a indicării pârâtului obligat la plată, ca fiind M.F.P.
Prin criticile formulate în recurs, apelantul pârât a susţinut că instanţa, prin dispozitivul încheierii din 17 octombrie 2012, nu a făcut şi transformarea preţului în cuantum de 25.869.477 lei, conform dispoziţiilor prevăzute în Legea nr. 348/2004.
Această critică, nu poate fi primită şi analizată, pentru că nu a fost formulată în apel de recurentul pârât.
Recursul este o cale extraordinară de atac, care nu are caracter devolutiv, precum apelul şi prin urmare nu are loc o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de lege.
Cum o astfel de critică nu a fost formulată în apel, ea nu poate fi formulată direct în recurs, fiind astfel formulată omisso medio, pentru că, în raport de prevederile art. 299 C. proc. civ., obiectul recursului de faţă îl constituie decizia curţii de apel, iar această instanţă nu s-a pronunţat asupra acestui aspect.
Respectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune nu numai ca părţile să le exercite în ordinea instituită de legiuitor, dar şi faptul că partea care a declarat apel însă nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinţei primei instanţe să nu poată formula această critică pentru prima oară în recurs.
Pentru cele arătate, recursul, prin care se formulează pentru prima dată o critică care nu a fost invocată în apel, apare ca inadmisibil, motiv pentru care se va respinge ca atare.
Cât priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimaţii reclamanţi, aceasta va fi respinsă, în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei nr. 109/ A din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimaţii reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5521/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5526/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
