ICCJ. Decizia nr. 5532/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5532/2013
Dosar nr. 2207/1/2013
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
După o primă casare cu trimitere, prin Decizia civilă nr. 65/ A din 01 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâta SC A.G.M. SA Mărăcineni împotriva sentinţei civile nr. 101 din data de 15 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Argeş şi în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că chemata în garanţie A.V.A.S. a fost obligată să plătească pârâtei sumele de 108202,99 lei, pentru imobilul construcţie şi contravaloarea în lei a sumei de 79141,5 euro, pentru imobilul teren, menţinând restul sentinţei.
Prin aceiaşi decizie, apelul declarat de chemata în garanţie împotriva aceleiaşi sentinţe, a fost respins, fiind obligată aceasta să plătească apelantei-pârâte suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, chemata în garanţie A.V.A.S. a declarat recurs prin care a invocat nelegalitatea deciziei date în apel, iar prin Deciziei nr. 556 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recursul a fost respins ca tardiv, reţinându-se, în raport de dispoziţiile art. 98 C. proc. civ., culpa recurentei, care deşi şi-a schimbat domiciliul în timpul judecăţii, nu a înştiinţat instanţa şi partea potrivnică, despre aceasta, obligaţie prevăzută de text, sub pedeapsa neluării în seamă.
Pe de altă parte, nu s-a primită nici susţinerea recurentei privitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 104 C. proc. civ., în raport de care s-a susţinut că la serviciul de poştă al Serviciului Român de Informaţii, a fost transmis recursul în termen, deoarece această depunere nu este echivalentă cu depunerea recursului la un serviciu poştal destinat publicului.
De vreme ce recursul a fost înregistrat la curtea de apel la 1 august 2011, iar comunicarea deciziei recurate la 5 iulie 2011, s-a concluzionat că nu au fost respectate cerinţele art. 301 C. proc. civ., privitoare la durata termenului de recurs, iar recursul a fost respins, ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A.A.A.S. (fosta A.V.A.S. redenumită conform O.U.G. nr. 98/2012) prin care în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. a solicitat anularea deciziei şi rejudecarea cauzei, urmând ca pe fond să se dispună respingerea cererii de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.
In temeiul art. 319 C. proc. civ., s-a solicitat suspendarea executării titlului executoriu până la soluţionarea contestaţiei în anulare.
În motivarea, contestaţiei în anulare, s-a arătat, în raport de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., că dezlegarea dată cauzei este rezultatul unor greşeli materiale, izvorâte din confundarea unor elemente importante şi date care au fost determinante pentru soluţia pronunţată în cauză.
S-a învederat că instanţa de recurs nu a avut în vedere dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., potrivit cărora :”Actele de procedură trimise prin poşta instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui”, în raport de care, recursul a fost trimis prin poştă în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege.
S-a mai susţinut că Poşta Militară are aceeaşi competenţă şi atribuţii ca şi oficiile poştale ale Poştei Romane şi depunerea actelor de procedură în termenul legal la această poştă intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 104 C. proc. civ., de altfel, A.A.A.S. îşi mutase sediul în Bucureşti, sector 1, unde legal era să-i fie comunicate actele de procedură.
Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte o constată întemeiată, pentru considerentele ce succed:
Contrar susţinerilor contestatoarei, solicitarea acesteia nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce priveşte hotărârile instanţelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Invocând prima ipoteză a textului de lege, contestatoarea consideră că soluţia instanţei de recurs de respingere a recursului, ca tardiv, este rezultatul unei greşeli materiale.
Pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare pe acest motiv este necesar ca greşeala materială pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată prin decizia contestată să fie de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.
Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Or, în speţă, contestatoarea invocă drept greşeală materială, interpretarea unor dispoziţii legale, respectiv, a dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., ceea ce reprezintă în realitate o greşeală de judecată, inadmisibil de valorificat pe calea contestaţiei în anulare.
Constatând culpa procesuală a contestatoarei, instanţa, în baza art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 1.400 lei, către intimata SC A.G.M. SA Mărăcineni, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.A.A.S. împotriva Deciziei nr. 556 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 1.400 lei către intimata SC A.G.M. SA Mărăcineni cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5531/2013. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 5470/2013. Civil → |
|---|
