ICCJ. Decizia nr. 5677/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5677/2013
Dosar nr. 13938/63/2012
Şedinţa publică din 5 decembrie 2013
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
La data de 20 august 2012 revizuenta D.D.E. a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 373 din 24 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1764/63/2009, în contradictoriu cu intimaţii SC G.T. SA, A.V.A.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost precizată.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând drept act nou decizia nr. 1016/2012 a Tribunalului Dolj, decizie de care a luat la cunoştinţă la data de 30 iulie 2012, urmare a cererii formulate.
Prin sentinţa civilă nr. 291 din 03 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta D.D.E. în contradictoriu cu intimaţii SC G.T. SA şi A.V.A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 373 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, sentinţă a cărei revizuire se solicită, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta D.D.E. în contradictoriu cu pârâţii SC G.T. SA şi A.V.A.S., reţinându-se, în esenţă, că reclamanta D.E. nu este îndreptăţită să solicite reconstituirea terenului ce a aparţinut autorilor săi, B.S. şi B.M., atâta timp cât autorul ei, D.C. nu are calitatea de moştenitor legal al părinţilor săi B.S. şi B.M. întrucât a renunţat expres la moştenirea acestora.
Prezenta cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 5, invocându-se ca înscris nou o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv decizia civilă nr. 1016/2012 a Tribunalului Dolj, decizie prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamanta D.C.V. în contradictoriu cu pârâtele M.R.M. şi N.C.I., constatându-se nulitatea certificatelor de moştenitor din 23 februarie 1979 şi din 08 mai 1979.
S-a avut în vedere că, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de lege. Astfel, art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Instanţa a avut în vedere că, p entru a se putea invoca acest motiv şi a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
În speţă, s-a reţinut că „ înscrisul” nou invocat de revizuentă îl constituie o hotărâre judecătorească, respectiv decizia nr. 1016 din 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 10407/215/2011, data înregistrării pe rolul Judecătoriei Craiova a acestei cauze fiind 05 aprilie 2011.
În practica judecătorească s-a apreciat că hotărârea judecătoreasca intervenita intr-o cauza după soluţionarea unui alt litigiu poate fi considerata, în anumite situaţii, ca act nou in sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. Astfel, este cazul unei hotărâri obţinute in baza unei acţiuni introduse înainte de soluţionarea definitiva a litigiului în care se cere revizuirea. Într-o atare situaţie, hotărârea invocata ca act nou nu putea fi înfăţişata în acel litigiu, deoarece nu sta in putinţa părţii să determine pronunţarea ei la o data anterioara, spre a fi în măsură a se servi de ea.
Tribunalul a constatat că hotărârea judecătorească ce constituie înscrisul nou invocat de revizuenta a fost pronunţată într-o cauză ce a fost promovată ulterior datei la care a rămas definitivă sentinţa a cărei revizuire se solicită, respectiv 28 februarie 2011, astfel că nu se poate aprecia că acest înscris exista la data pronunţării hotărârii atacate (24 septembrie 2010). Când înscrisul invocat nu exista la data pronunţăm hotărârii, nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute cumulativ de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu se mai impune analizarea îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de textul legal mai sus analizat.
Apreciind în sens contrar s-ar ajunge la situaţia în care o hotărâre judecătorească irevocabilă ar putea fi revizuită oricând, rămânând fără eficacitate fără eficacitate stabilitatea juridică şi puterea lucrului judecat. În acest sens este şi jurisprudenţa C.E.D.O., care impune ca desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru „defecte fundamentale” ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanţei, numai după terminarea procesului. Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenţie trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenţie, ale cărui dispoziţii relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanţele pronunţată o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999). În jurisprudenţa C.E.D.O. s-a reţinut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental”, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situaţia în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părţile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza Popescu Stanca contra României, hotărâre publicată). C.E.D.O. a apreciat că reprezintă - defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai „ circumstanţele nou descoperite”, iar nu „circumstanţele noi”. Circumstanţele care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului şi nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului sunt „ nou descoperite”, în timp ce circumstanţele, care privesc cazul dar au luat naştere după proces sunt „noi”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuenta D.D.E., criticând hotărârea pronunţată ca fiind netemeinică şi nelegală.
În motivele de apel s-a susţinut, în esenţă, că în mod nejustificat s-a respins cererea de revizuire, în condiţiile în care sunt incidente atât dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cât şi dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora, dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.
Prin decizia civilă nr. 31 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta D.D.E., împotriva sentinţei civile nr. 291 din 03 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 13938/63/2012.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
S-a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere şi dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, sau dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi a se admite cererea de revizuire trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică intenţionat sau involuntar, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Dacă una din condiţiile arătate mai sus nu este îndeplinită, cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Aşadar, pentru admisibilitatea cererii de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate expres în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., printre care şi condiţia ca înscrisul doveditor pe care se întemeiază o cerere de revizuire, să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
În speţă, temeiul de drept al cererii de revizuire l-au reprezentat dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta invocând drept „act nou” decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj la data de 14 mai 2012, în Dosarul nr. 10407/215/2011, hotărâre prin care s-a admis recursul declarat de recurenta D.C.V., s-a modificat în totalitate sentinţa civilă nr. 12704 din 13 septembrie 2011 a Judecătoriei Craiova, în sensul că s-a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele M.R.M. şi N.C.I. şi s-a constatat nulitatea certificatelor de moştenitor din 23 februarie 1979 şi din 08 mai 1979. Această hotărâre judecătorească invocată ca temei al cererii de revizuire, cu titlu de „ înscris nou”, respectiv decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 a Tribunalului Dolj, a fost pronunţată în baza acţiunii civile formulată de reclamanta D.C.V. la data de 05 aprilie 2011, în timp ce sentinţa civilă nr. 373 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată la o dată anterioară datei formulării acţiunii civile de către numita D.C.V., astfel încât tribunalul a reţinut întemeiat că hotărârea judecătorească invocată cu titlul de „ înscris nou” nu a existat la data pronunţării hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se solicită, la acea dată nefiind formulată nici acţiunea finalizată prin această hotărâre judecătorească, respectiv, prin decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012, invocată ca „ înscris nou”.
S-au reţinut ca nefondate susţinerile din apel ce vizează incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., referitoare la hotărârea care s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, raportat la adresa nr. 635 din 02 martie 2011 emisă de Camera Notarilor Publici Craiova, referitoare la declaraţiile nr. 988/1974 şi nr. 357/1979, dat fiind faptul că prezenta cerere de revizuire a fost întemeiată numai pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se ca „act nou” decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj şi nu pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuienta neinvocând drept „act nou” cele două declaraţii înregistrate sub nr. 988/1974 şi nr. 357/1979 şi nici adresa nr. 635 din 02 martie 2011 emisă de Camera Notarilor Publici Craiova.
Sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu respectarea principiul disponibilităţii, în raport de cadrul procesual determinat prin formularea cererii de revizuire, în apel neputându-se schimba cadrul procesual, în privinţa unui alt temei de drept al cererii de revizuire sau în privinţa altor înscrisuri ce nu au fost invocate prin cererea de revizuire formulată în faţă instanţei de fond, fiind relevante dispoziţiile art. 294 C. proc. civ., în raport de care în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.D.E., criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului promovat, revizuenta a arătat că instanţa de apel nu a examinat şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. şi nu a analizat nemijlocit înscrisul cu nr. 685 din 02 martie 2011 emis de Camera Notarilor Publici, probă prin care se precizează că „la poziţiile nr. 988/1974 şi nr. 357/1879 nu există ca declaranţi D.C. şi B.M., ci alte persoane”, înscris care ar fi putut avea o înrâurire la soluţionarea cauzei. Susţine că înscrisul menţionat are forţă probantă prin el însuşi, întrucât atestă fictivitatea declaraţiilor de renunţare la succesiune, astfel încât, apreciază revizuenta că împreună cu sora mea, D.C.V., sunt îndreptăţite la restituirea terenului, în baza Legii nr. 10/2001
Revizuirea hotărârii irevocabile este admisibilă conform art. 322 pct. 4 C. proc. civ., dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, astfel cum este cazul în speţă, respectiv declaraţiile de renunţare fictive care au stat la baza emiterii unei hotărâri definitive şi irevocabile care este atinsă de nulitate absolută. Pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în baza unor probe false este un fapt deosebit de grav ce contravine legii.
Arată recurenta că la solicitarea surorii sale, D.C.V., instanţa a dispus anularea înscrisului probatoriu ce a stat la baza dării hotărârii definitive şi irevocabile a cărei revizuire a o solicită. Falsul a fost dovedit, existenţa sa s-a constata printr-o hotărâre judecătorească, sentinţa civilă a Tribunalului Dolj, nr. 1016/2022 din Dosarul nr. 10407/215/2011, înscrisul fiind anulat în întregime, motiv pentru care instanţa are obligaţia de a verifica dacă partea ce a invocat ca probă acest înscris se foloseşte de el în continuare, în mod ilegal, înscris care a produs efecte juridice şi a dus la darea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile lipsită de temei juridic. Folosirea în instanţă a unui înscris fals care are forţă probatorie cade sub incidenţa legii speciale atât timp cât se uzează de el şi produce în continuare efectele juridice, fapt ce contravine legii.
Intimata SC G.T. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă D.D.E. şi menţinerea deciziei nr. 31 din 30 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 13938/63/2012 ca fiind temeinică şi legală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea atacată este legală, instanţa de apel reţinând judicios - în consens cu cele reţinute de tribunal - că revizuirea face parte din categoria căilor extraordinar de retractare, prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reluarea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, astfel cum sunt ele reglementate limitativ în art. 322 C. proc. civ.
În speţă, din înscrisurile dosarului rezultă că la data de 20 august 2012 D.D.E. a investit Tribunalul Dolj cu o cerere prin care a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 373 din 24 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1764/63/2009. Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauza de faţă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel actul nou invocat în susţinerea cererii sale de revizuenta - reclamantă, respectiv decizia civilă nr. 1016/2012 a Tribunalului Dolj, decizie prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamanta D.C.V. în contradictoriu cu pârâtele M.R.M. şi N.C.I., constatându-se nulitatea certificatelor de moştenitor din 23 februarie 1979 şi din 08 mai 1979, nu poate fi considerat înscris nou, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Admiterea cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv implică întrunirea unor condiţii cumulative esenţiale, condiţii astfel cum au fost evidenţiate în hotărârea recurată. Din interpretarea textului rezultă că pentru a întruni caracterul de noutate înscrisul invocat trebuie să fi existat în momentul judecăţii, dar nu a putut fi administrat iniţial datorită unor împrejurări independente de voinţa părţii.
Există însă şi anumite situaţii în care o hotărârea judecătoreasca intervenită într-o cauză după soluţionarea unui alt litigiu poate fi considerată act nou in sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. Condiţia esenţială este ca hotărârea să fie dată în rezolvarea unei cereri formulată de parte anterior soluţionării litigiului în care s-a pronunţat hotărârea ce face obiectul revizuirii, pentru că, în asemenea situaţii, partea nu poate determina darea hotărârii la o dată care să-i permită să se folosească de ea în litigiul respectiv.
În cauza de faţă, s-a reţinut corect că hotărârea judecătorească evocată drept act nou a fost dată după soluţionarea definitivă a litigiului de către tribunal. Soluţia respingerii cererii de revizuire este corectă atât prin raportare la momentul pronunţării hotărârii invocată drept act nou, cât şi în raport de data formulării respectivei acţiuni în care a fost pronunţată.
Astfel, decizia civilă nr. 1016 din 14 mai 2012 a Tribunalului Dolj, a fost pronunţată în baza acţiunii civile formulată de numita D.C.V. la data de 05 aprilie 2011, în timp ce sentinţa civilă nr. 373 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată la o dată anterioară datei formulării acţiunii civile de către numita D.C.V., astfel încât în mod corect instanţa de apel a reţinut că hotărârea judecătorească invocată cu titlul de „ înscris nou” nu a existat la data pronunţării hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se solicită, împrejurare în raport cu care cererea de revizuire a fost corect respinsă.
Critica recurentei potrivit căreia instanţa de apel nu ar fi analizat motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. este neîntemeiat. În faza procesuală a apelului, revizuenta a încercat să schimbe cadrul procesual invocând un alt temei de drept al cererii de revizuire şi anume art. 322 pct. 4, contrar dispoziţiilor înscrise în art. 294 C. proc. civ. referitoare la imposibilitatea de a schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată ori de a formula cereri noi. Deoarece natura şi obiectul procesului sunt fixate prin acţiune, se constată că instanţa de apel a exercitat în mod corect controlul judiciar în limitele sesizării arătate în cererea de revizuire.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta D.D.E. împotriva deciziei civile nr. 31 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.D.E. împotriva deciziei civile nr. 31 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5649/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5683/2013. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
