ICCJ. Decizia nr. 5684/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5684/2013
Dosar nr. 63309/3/2011
Şedinţa publică din 5 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 27 februarie 2011, reclamanta I.D.V. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând Tribunalului Bucureşti ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale, pentru încălcarea art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004, prevăd că şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere.
Înregistrările sau stenogramele se înscriu de îndată. Grefierul sau specialistul în stenografiere consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată.
La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrării, stenogramelor sau notelor grefierului.
În schimb, în ceea ce priveşte procesele civile, pârâta a mai arătat că legiuitorul a evitat să pună în aplicare prevederile legii mai sus menţionate, invocând diverse pretexte, precum criza financiară, preferând să proroge de la an la an, dispoziţiile unei legi ce trebuia să îşi producă efectul încă din anul 2005.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998 – 999 C. civ., art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V - a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1717 din 27 septembrie 2012 a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că legea stabileşte şi impune anumite condiţii privind activitatea instanţei şi a auxiliarilor săi, condiţii denumite forme procedurale.
Faptul că din motive de ordin economic, instanţele nu au fost dotate în termen legal cu tehnica de înregistrare a şedinţelor de judecată nu este de natură, prin el însuşi, să o prejudicieze pe reclamantă în condiţiile în care buna administrare a justiţiei este garantată de principiile care guvernează procesul civil, respectiv al contradictorialităţii, disponibilităţii şi publicităţii.
Or, reclamanta nu a invocat încălcarea niciunuia din aceste principii şi nu a evocat în faţa instanţei erori de procedură cauzate de lipsa mijloacelor audio vizuale de natură să o prejudicieze efectiv în desfăşurarea procedurilor de soluţionare a cauzelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
Nu i s-a comunicat încheierea de şedinţă din data de 13 octombrie 2011, când s-a judecat cererea de preschimbare a termenului astfel că, în opinia acesteia nu i s-a dat posibilitatea să ia cunoştinţă de soluţia şi de compunerea completului de judecată.
Judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care impun citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea discriminării, în condiţiile în care apelanta a susţinut că la termenul din 31 mai 2012 a solicitat instanţei citarea consiliului.
Apelanta a mai susţinut că prima instanţă a indicat în dispozitivul sentinţei calea de atac a recursului, ceea ce dovedeşte lipsa de interes faţă de actele şi lucrările dosarului şi încalcă dreptul părţii de a beneficia de toate căile de atac, chiar dacă la solicitarea sa, instanţa a îndreptat ulterior eroarea materială cu privire la calea de atac.
A mai arătat reclamanta că motivarea instanţei se referă la alte aspecte decât cele ce ţin de obiectul cauzei întrucât respectarea principiilor contradictorialităţii şi disponibilităţii de către instanţe nu are legătură cu încălcările prevederilor O.G. nr. 137/2000, de către pârâtul Statul Român.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă, prin decizia civilă nr. 194/ A din 30 mai 2013 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând în considerentele hotărârii următoarele argumente:
Susţinerea apelantei că prima instanţă nu ar fi dispus citarea şi introducerea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este nereală întrucât prin încheierea de şedinţă din data de 31 mai 2012, tribunalul a dispus introducerea în cauză a acestui pârât, iar pentru termenul la care a fost pronunţată sentinţa a fost şi citat.
Strecurarea în dispozitivul hotărârii a unei erori materiale cu privire la calea de atac nu are semnificaţia încălcării unor drepturi procesuale, mai ales că respectiva eroare a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 20 decembrie 2012, aflată la fila 19 din dosarul de fond.
A mai reţinut instanţa de apel că, oricum, calea de atac trecută în dispozitivul hotărârii nu are nicio relevanţă, deoarece partea nu este privată de dreptul exercitării căilor legale de atac.
Referirea instanţei de fond la principiul contradictorialităţii şi al disponibilităţii atunci când a considerat că reclamanta nu a fost discriminată a fost corectă, deoarece aspectele legate de supravegherea „audio şi/sau video” a şedinţelor de judecată, la care se referă reclamanta ar putea fi susceptibile de a intra sub incidenţa dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, doar dacă s-ar încălca principiile fundamentale ale procesului civil, ceea ce, în mod evident, nu era cazul în speţă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta fără a-l încadra în vreunul din cazurile de recurs prevăzute de art. 304, susţinând în esenţă următoarele critici:
Prin decizia pronunţată de instanţa de apel se reţine în mod greşit că nu ar fi invocat încălcarea celor trei principii care guvernează procesul civil şi anume: contradictorialitatea, disponibilitatea şi oralitatea, deoarece încă din faza cererii de chemare în judecată ar fi arătat că a fost discriminată de către mai multe instanţe ale Tribunalului Bucureşti pe motiv că au fost încălcate principiile mai sus menţionate, prin aceea că s-a limitat timpul de expunere verbală, nefiindu-i permis să dea replici avocaţilor părţilor adverse sau când nu se consemnau în încheierile de şedinţă anumite obiecţiuni.
A mai susţinut recurenta că în acţiunea sa a făcut vorbire despre faptul că într-una dintre şedinţele publice a părăsit sala de judecată tocmai datorită modului abuziv în care s-a manifestat preşedintele completului de judecată pe care ulterior l-a recuzat şi pentru care a fost amendată cu 700 lei.
O altă critică adusă hotărârii atacate constă în nelegala citare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, aceasta fiind obligatorie şi nu opţională.
Deşi instanţa de apel a reţinut că există la dosar dovada citării Consiliului, în sentinţa civilă nr. 1771 din 27 septembrie 2012, acest pârât nu este menţionat printre părţile din proces.
Recurenta - reclamantă a criticat hotărârea atacată şi pentru că motivarea instanţei de apel referitoare la lipsa comunicării încheierii de şedinţă din 13 octombrie 2011, când s-a dispus respingerea cererii prin care a solicitat preschimbarea termenului de judecată, cât şi încadrarea greşită a căii de atac, dovedeşte faptul că instanţele de judecată încalcă frecvent normele de procedură, pe fondul lipsei de supraveghere a poliţiei şedinţelor de judecată.
Faţă de motivele mai sus expuse, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului şi modificarea în totalitate a deciziei recurate.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi în lipsa textelor incidente cauze, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Chiar dacă recurenta nu a indicat cazurile de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., din expunerea criticilor rezultă că recurenta este nemulţumită de încălcarea dispoziţiilor procedurale privind citarea părţilor cu consecinţa nulităţii actelor de procedură şi implicit cauzarea unei vătămări, încadrarea greşită a căii de atac şi nerespectarea dispoziţiilor referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecată prin mijloace tehnice video sau audio, defavorizând părţile participante în cauzele civile, criticile pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Critica privind nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare cu intimatul - pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este nefondată.
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
La termenul de judecată din data de 31 mai 2012, reclamanta a formulat cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare, precum şi citarea în calitate de pârât a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Prin încheierea de şedinţă din data de 31 mai 2012, instanţa de fond a încuviinţat cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a reclamantei şi a dispus introducerea în cauză şi citarea în calitate de pârât a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, parte care figurează în dispozitivul sentinţei civile nr. 1717 din 27 septembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti.
Nefondată este şi critica referitoare la faptul că prima instanţă nu a dispus comunicarea încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2011 prin care cererea de preschimbare a termenului de judecată a fost respinsă.
Potrivit art. 153 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, preschimbarea termenului de judecată se hotărăşte în cameră de consiliu, fără citarea părţilor.
În caz de preschimbare la cerere sau din oficiu părţile se citează, de îndată, pentru noul termen fixat.
Faţă însă de împrejurarea că cererea de preschimbare a termenului a fost respinsă, iar recurenta - reclamantă a fost citată pentru toate termenele de judecată ce au urmat, se constată că aceasta nu a fost vătămată în niciun mod.
Faptul că în cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 1717 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a strecurat o eroare referitoare la calea de atac, eroare îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 20 decembrie 2012, nu poate conduce la desfiinţarea hotărârii, cum greşit susţine recurenta.
Căile de atac ce se pot exercita sunt cele prevăzute de lege şi nu sunt lăsate la latitudinea judecătorilor sau părţilor în virtutea principiului legalităţii căilor de atac.
De vreme ce recurenta a avut posibilitatea de a-şi face apărările în privinţa problemei în raport de care instanţa s-a pronunţat asupra fondului, a exercitat căile de atac prevăzute de lege şi nu a indicat în concret prin ce a fost discriminată, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba de o încălcare a principiilor ce guvernează procesul civil, determinată de neînregistrarea şedinţelor de judecată video sau audio.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta I.D.V. împotriva deciziei civile nr. 194/ A din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5683/2013. Civil. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 5707/2013. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
