ICCJ. Decizia nr. 858/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 858/2013
Dosar nr. 1576/62/2009*
Şedinţa publică din 21 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 258 din 13 octombrie 2009, a admis în parte contestaţia formulată de contestatorii B.I.A. şi B.D.C., în contradictoriu cu intimaţii SC R. SRL Braşov, Municipiul Braşov - prin Primar şi SC B.C. SA şi pe cale de consecinţă: a anulat în parte Decizia nr. 738 din 30 ianuarie 2009, emisă de intimata SC R. SRL Braşov, în ce priveşte art. 1 al acesteia şi a obligat-o pe această intimată să reformuleze conţinutul acestui articol în sensul respingerii notificării de restituire în natură a imobilului în litigiu, cu excepţia apartamentului compus din 4 camere, neîntabulat şi terenul aferent acestuia, pentru care s-au acordat despăgubiri prin art. 2 şi 4 ale acestei decizii; au fost menţinute restul dispoziţiilor deciziei atacate; intimatul Municipiul Braşov, prin primar, a fost obligat să emită dispoziţie motivată prin care să restituie în natură imobilul-teren de 293,40 mp situat în Braşov str. M.E. nr. 35 şi înscris în CF X Braşov, nr. top xx; intimata SC B.C. SA a fost obligată să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilelor înscrise în CF X Braşov, cu excepţia celor mai sus identificate.
A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi autorităţii de lucru judecat, invocate de intimata SC B.C. SA. Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din documentaţia depusă şi întâmpinarea formulată de intimata SC B.C. SA rezultă că aceasta este deţinătoarea imobilului cu privire la care i-a fost comunicat dosarul administrativ pentru a se pronunţa prin decizie motivată, cum rezultă din Adresa nr. 1268/6027 din 09 februarie 2009.
În sistemul Legii nr. 10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări şi natura măsurilor reparatorii care se cuvin se determină în funcţie şi de faptul dacă aceasta este privatizată, distingându-se două situaţii. Atunci când entitatea deţinătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar când bunul se află în patrimoniul unei societăţi la care statul este acţionar, devin aplicabile dispoziţiile art. 21 din acelaşi act normativ.
În speţă, imobilul solicitat se află în deţinerea SC B.C. SA, iar din actele aflate la dosar nu rezultă faptul că aceasta este unitate integral privatizată.
În acest mod se justifică în persoana intimatei calitatea procesuală pasivă atribuită prin cererea de chemare în judecată.
Nici excepţia autorităţii lucrului judecat nu poate fi reţinută, temeiul juridic al celor două acţiuni fiind diferit, ca şi părţile litigante de altfel, astfel că nu au fost întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., cea care a făcut obiectul Deciziei nr. 116/R din 09 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Mureş în dosarul nr. 1175/43/2006 şi invocată de intimată.
Pe fond, contestaţia s-a dovedit întemeiată şi a fost admisă în parte potrivit următoarelor considerente:
Obiectul cauzei l-a constituit contestarea Deciziei nr. 738/2009 emisă de SC R. SRL, chiar dacă din formularea contestatorilor ar părea o acţiune în revendicare, în raport de acest obiect contestaţia apărând admisibilă, astfel că nu s-a putut reţine inadmisibilitatea acesteia, invocată ca apărare de intimata SC B.C. SA.
Contestatorii au urmat calea specială de restituire a proprietăţilor antecesorilor, preluate abuziv de stat, intimata SC R. SRL pronunţându-se în consecinţă, stabilită fiind calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, ca şi preluarea imobilului de către stat din proprietatea antecesorilor acestora.
Prin concluziile scrise depuse anterior pronunţării, contestatorii au formulat în clar solicitarea lor, în sensul anulării parţiale a Deciziei nr. 738/2009, respectiv a menţiunilor din art. 1, SC R. SRL neavând calitatea de deţinătoare a bunului, aceasta recunoscând că, din eroare, s-a pronunţat asupra întregului imobil notificat deşi a deţinut numai asupra apartamentului neîntabulat în cartea funciară (4 camere de locuit, dependinţe şi anexe), un drept de administrare.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 501 din 22 martie 2011 a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă SC B.C. SA Braşov, împotriva Sentinţei civile nr. 258/S/2009 a Tribunalului Braşov; a admis în parte apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul Braşov, prin primar, împotriva aceleiaşi sentinţe; a admis cererea de intervenţie în interesul SC R. SRL Braşov şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu, ambele formulate de către intervenienţii C.N.D. şi C.M.; a obligat intimatul Municipiul Braşov, prin primar, să emită dispoziţie motivată prin care să restituie în natură terenul de 293,40 mp situat în Braşov, str. P.U. nr. 15, în loc de M.E. nr. 35, şi înscris în C.F. X Braşov nr. top xx, potrivit Adresei nr. 1268/6027 din 9 februarie 2009 emisă de intimata SC R. SRL Braşov şi înregistrată la acest intimat sub nr. 9393 din 9 februarie 2009 şi a păstrat restul dispoziţiilor din sentinţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelul municipiului Braşov este fondat, iar apelul formulat de SC B.C. SA este nefondat, pentru următoarele considerente:
În timpul soluţionării apelului au formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâtei SC R. SRL Braşov intervenienţii C.N.D. şi M. prin care au solicitat:
- să se constate că ei, în calitate de cumpărători, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 20492 din 18 octombrie 1996 încheiat cu SC R. SRL Braşov, în calitate de vânzător şi prin efectul legii au dobândit dreptul de proprietate (nu numai asupra apartamentului cu descrierea din contract, ci şi asupra terenului aferent construcţiei);
- să se dispună identificarea acestui teren, ieşirea din indiviziune prin lotizare cu dezmembrarea lui din terenul total înscris şi în alte nr. topografice din aceeaşi CF, acesta fiind situat în municipiul Braşov, Str. P.U., nr. 15, judeţul Braşov, înscris în CF nr. X Braşov, sub nr. top xy, compus din casă şi curte în Strada P. nr. 15 de 232,20 mp.
- să se dispună întabularea pe numele intimaţilor contestatori, ca unici proprietari, cu drept cumpărare şi prin efectul legii, ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei, asupra acestui imobil - compus din apartament cu patru camere de locuit, dependinţe şi anexe aferente.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 20492 din 18 octombrie 1996 (a se vedea Anexa 1), încheiat între SC R. SRL Braşov, în calitate de vânzător, şi intimaţii contestatori, în calitate de cumpărători, au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului descris mai sus, dobândind totodată dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, în conformitate dispoziţiile art. 33 din H.G. nr. 20/1996.
Dreptul de proprietate asupra construcţiei - apartamentului - intimaţii l-au consolidat prin dispoziţiile Deciziei civile nr. 32/Ap. din 24 aprilie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 1848/Ap/2003 al Curţii de Apel Braşov.
Între timp, moştenitorii vechilor proprietari, respectiv părţile din proces B.I.A. şi B.D.C. au urmat procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Expertul constructor a constatat că în fapt construcţiile iniţiale, aflate în componenţa imobilului înainte de preluarea acestora de către Statul Român, au fost demolate parţial, respectiv s-a menţinut un perete exterior şi probabil o parte din acoperiş, construindu-se un spaţiu comercial nou 100%, conform autorizaţiei nr. 32/1971, pe acelaşi amplasament.
În mod corect prima instanţă a dispus obligarea Municipiului Braşov, prin primar, la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 294 mp, ce constituie teren liber în sensul art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, în termen legal, SC B.C. SA a declarat recurs pentru motive de nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi anume că, deşi instanţa reţine faptul că unitatea care a efectuat privatizarea SC B.C. SA respectiv A.V.A.S. are calitatea de a emite o decizie referitoare la notificarea formulată de contestatori, respinge lipsa calităţii procesuale pasive a societăţii comerciale privatizate.
Se mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat pe toate criticile din apel formulate şi nu a arătat motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora a considerat că SC B.C. SA este unitate deţinătoare.
O altă critică vizează incidenţa motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se încălcarea prevederilor art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece SC B.C. SA este o societate integral privatizată încă din 1997, de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor deţinute de stat, statul nemaifiind acţionar la societate.
Examinând decizia atacată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Primul motiv de recurs vizează incidenţa art. 304 pct. 7 (2) C. proc. civ., considerându-se că există motive contradictorii sau străine de natura pricinii şi că instanţa nu s-ar fi pronunţat pe toate criticile din apel. Aceste susţineri nu sunt fondate.
Decizia instanţei de apel nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, ea arată motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea conform art. 261 (5) C. proc. civ.. Astfel, în mod corect se reţine că:
În speţă persoana juridică notificată care deţine o parte din bunurile imobile solicitate, este SC B.C. SA. Criticile din apel referitoare la excepţia calităţii procesuale pasive a acestei societăţi comerciale au fost apreciate ca neîntemeiate, având în vedere că prin art. 5 din decizia contestată s-a dispus trimiterea notificării pentru o parte din imobilul notificat şi terenul aferent acestuia, care se află în administrarea societăţii B.C., către aceasta.
Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor, menţiuni prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
De altfel, aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (în cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă sau cel puţin a le aprecia.
Art. 6 din Convenţie obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, însă nu trebuie interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru toate argumentele avansate de către părţi.
Motivarea hotărârii recurate este realizată într-o manieră clară de natură a exercita controlul de către instanţa de recurs.
Nici a doua critică ce vizează interpretarea dispoziţiilor art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi primită, acestea fiind interpretate în mod just de instanţa de apel.
Dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privesc bunurile deţinute la data intrării în vigoare a legii de una dintre entităţile cu personalitate juridică prevăzute de textul legal, iar scopul acestei măsuri este ca persoana deţinătoare să îşi îndeplinească obligaţia de restituire către adevăratul proprietar.
În speţă persoana juridică notificată care deţine o parte din bunurile imobile solicitate, este SC B.C. SA.
Corect a reţinut instanţa de apel că, analizând temeinicia art. 5 din decizia contestată, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, atunci când persoana juridică notificată deţine numai o parte din bunurile imobile notificate, va fi emisă o decizie motivată de retrocedare doar pentru partea de imobil pe care o deţine, iar potrivit art. 9.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 "entitatea iniţial notificată are obligaţia de a transmite notificarea şi documentaţia aferentă entităţii deţinătoare şi, totodată, de a înştiinţa expres persoana îndreptăţită despre această situaţie".
În considerarea dispoziţiilor legale evocate unitatea notificată şi-a declinat în mod corect competenţa de soluţionare pentru partea din imobil ce se află în folosinţa SC B.C. SA împrejurarea că această societate şi-a declinat, la rândul ei, competenţa către A.V.A.S. nu are relevanţă din punct de vedere juridic, întrucât nu face obiectul prezentei cercetări judecătoreşti nefiind parte în cauză iar, pe de altă parte, contestaţia supusă judecăţii vizează doar prima declinare către SC B.C. SA.
Faţă de cele învederate, se va respinge recursul declarat de pârâta SC B.C. SA împotriva Deciziei civile nr. 25 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia. Se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.C. SA împotriva Deciziei civile nr. 25/Ap din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimaţii reclamanţi B.I.A. şi B.D.C. a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 859/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 857/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
