ICCJ. Decizia nr. 1021/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1021/2014
Dosar nr. 527/46/2012
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 1339 din 25 noiembrie 2011 Tribunalul Vâlcea, admiţând contestaţia formulată de contestatorii-expropriaţi T.V. şi T.M., Tribunalul Vâlcea a anulat H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 şi H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009 date de Municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de expropriator, prin organele sale de decizie şi execuţie, fiind obligaţi intimaţii să acorde contestatorilor, alături de alte persoane ale căror proprietăţi au suportat aceeaşi măsură, despăgubiri pentru terenurile expropriate conform centralizatorului la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic S.Gh. şi C.T., 28.875 euro, respectiv, 124.390 RON, pentru 231 mp.
Împotriva sentinţei, la data de 6 ianuarie 2012, au formulat apel contestatorii, alături de alţi proprietari, toţi prin reprezentant avocat M.V.
Prin Încheierea din 8 mai 2012 Curtea de Apel Piteşti a constatat că se impune ca, în funcţie de cererile şi apărările formulate de către fiecare dintre titularii dreptului de proprietate, dar mai ales în funcţie de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăţi să fie disjunse apelurile privind fiecare dintre aceste proprietăţi şi să se formeze câte un dosar distinct.
În dosarul de faţă au fost păstrate apelurile formulate de contestatorii T.V. şi T.M. şi, respectiv, Municipiul Râmnicu Vâlcea, în ceea ce priveşte proprietatea acestuia.
Prin Decizia civilă nr. 61 din 26 iunie 2012, Curtea, admiţând apelurile formulate de contestatorii T.V. şi T.M. şi intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar şi Consiliul Local, a constatat nulitatea sentinţei, în limita ce-i priveşte pe apelanţi şi a reţinut cauza pentru judecata în fond, la acelaşi termen, încuviinţând, pentru contestator proba cu înscrisuri pe teza categoriei de folosinţă actuale şi a zonei de situare a terenului expropriat, precum şi expertiză tehnică judiciară, spre a se lămuri situaţia terenului din litigiu la momentul exproprierii, suprafaţa întregii proprietăţi a contestatorului din zona afectată de expropriere, categoria de folosinţă la momentul exproprierii, măsura care a fost afectată proprietatea prin suprafaţa preluată în domeniul public, respectiv dacă restul rămas în proprietatea contestatorului va suporta un spor de valoare prin lucrările de utilitate publică ce a generat exproprierea.
Pentru a lua această hotărâre, s-a reţinut în fapt că, în minuta pronunţării, care se întocmeşte imediat cu prilejul deliberării, lipseşte semnătura judecătorului.
Această lipsă este sancţionată de lege cu nulitatea, lipsa nemaiputând fi, ca în cazul exemplarelor originale ale hotărârii, acoperită prin semnarea ulterioară, faţă de dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ.
Nesemnarea minutei împiedică realizarea controlului judiciar în sensul verificării respectării dispoziţiilor imperative referitoare la pronunţarea hotărârii de către judecătorul cauzei, situaţia fiind una din cele prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. în care, cuprinsă în mod expres în lege nulitatea, vătămarea se presupune până la proba contrarie.
Cum actualele dispoziţii ale art. 297 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., nu mai permit desfiinţarea hotărârii şi trimiterea ei spre rejudecare primei instanţe de fond, soluţia acesteia fiind dată asupra fondului pretenţiilor, pricina a fost reţinută pentru soluţionare asupra fondului contestaţiei.
Prin aceeaşi decizie, în judecarea fondului, a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare care să stabilească despăgubirile cuvenite contestatorilor, reprezentând valoarea reală a terenului expropriat rezultând din preţul cu care se vând în mod obişnuit terenuri de acelaşi fel în Municipiul Râmnicu Vâlcea, la data întocmirii raportului de expertiză precum şi daunele aduse proprietarului, în funcţie de afectarea folosinţei, pentru cazul în care nu se constată un spor de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza.
Prin Decizia civilă nr. 11 din 22 ianuarie 2013 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis contestaţia formulată de contestatorii T.V. şi T.M. şi de intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar şi prin Consiliul Local împotriva Hotărârii nr. 110 din data de 6 septembrie 2010 privind exproprierea unui teren de 231 mp.
A modificat, în parte, Hotărârea nr. 110 din 6 septembrie 2010 dată de intimat, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor datorate contestatorilor la 79 euro/mp, în echivalent în lei, la data plăţii, respectiv un total de 11.249 euro din care, deja s-a plătit, direct în contul bancar al proprietarilor, suma de 73.923,26 RON.
A obligat pe intimat la plata către contestatori a sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată, după respingerea cererilor de suplimentare a onorariilor făcute de către experţi.
A dispus eliberarea onorariilor de câte 500 RON către experţii K.S.I., M.M. şi C.C.M.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că raportul de expertiză întocmit, având concluzii comune pentru toţi cei trei experţi, a găsit, în funcţie de criteriile fixate, ţinând cont de contracte autentificate, prezentate de către expropriator, câtă vreme, proprietarul nu a identificat altele asemenea, valori de 63,16; 80,04; 93 euro metrul pătrat, pentru proprietăţi cu caracteristici apropiate celei a contestatorilor, de la care s-a făcut o estimare a valorii unităţii metrice de 80 euro metrul pătrat, fără a se motiva orientarea spre un preţ mai apropiat de cel identificat la nivelul anului 2012.
În aceste condiţii, instanţa a considerat că preţul acceptabil se poate stabili ca o medie aritmetică a celor 3 valori, ponderea având-o cele aferente unor proprietăţi similare, medie care s-a calculat a fi cea de 79 euro pe unitate (suma între 63,16 + 80,04 + 93 împărţită la 3), că valoarea astfel stabilită este cu mult mai mare decât cea minim permisă de către birouri notariale pentru momentul de referinţă, care este de 20 euro/mp, respectiv 90 RON/mp.
Aşa fiind, Curtea a constatat fondată contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 110 din 6 septembrie 2010 dată de Municipiul Râmnicu Vâlcea, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în privinţa exproprierii, din proprietăţile T.V. şi T.M. a unei suprafeţe de 231 mp şi a modificat-o, în sensul stabilirii valorii despăgubirii contestatorului la cea de 80 euro/m2, în echivalent în RON, la data plăţii efective, respectiv, un total de 4.000 euro, din care, potrivit Ordinului de plată nr. 1448 din 15 decembrie 2010, deja s-a plătit, în contul proprietarului, suma de 73.923,26 RON.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs contestatorii T.V. şi T.M., solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs au susţinut că valoarea despăgubirii stabilită de instanţă, de 11.249 euro, este rezultatul unei erori materiale, dat fiind faptul că la valoarea de 79 euro/mp pentru terenul de 231 mp, valoarea despăgubirii trebuia să fie de 18.249 euro.
De asemenea, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că din suma stabilită de intimată cu titlu de despăgubiri, prin Hotărârea nr. 110 din 6 septembrie 2010 s-a plătit deja suma de 73.923,26 RON.
Recurenţii-contestatori au menţionat că au solicitat şi îndreptarea hotărârii şi că, în cazul în care această cerere se admite, recursul rămâne fără obiect.
La 26 martie 2013, înaintea primului termen de judecată, recurenţii-contestatori au formulat cerere de renunţare la recurs, arătând că prin pronunţarea încheierii de îndreptare a erorii materiale recursul a rămas fără obiect.
Pricina a fost suspendată la data de 21 noiembrie 2013 în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 13 februarie 2014 recurenţii-contestatori au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care au învederat că înţeleg să renunţe la calea de atac a recursului, deoarece pretenţia din recurs a fost soluţionată prin Încheierea din 19 martie 2014 a Curţii de Apel Piteşti.
Din verificările făcute de instanţă, în urma cererii de repunere pe rol formulată de recurenţii-contestatori, a rezultat ca la 19 martie 2013 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 527/46/2012, a admis cererea formulată de petenţii T.V. şi T.M. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia civilă nr. 11 din 22 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în sensul că valoarea despăgubirilor pentru teren este de 18.249 euro în loc de 11.249 euro, cum greşit s-a scris, din care reţine ca plătită suma de 49.540,26 RON, în loc de 73.923,26 RON, cum greşit s-a scris.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. (1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. (4) Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.
Constatând îndeplinită această cerinţă, în sensul că reclamanţii au formulat cerere de renunţare la judecată la data de 26 martie 2013 şi apoi au reiterat-o la 13 februarie 2014, cu motivarea că pretenţia din recurs a fost soluţionată în procedura de îndreptare a erorii materiale, în aplicarea dispoziţiilor art. 246 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului.
Renunţarea intervenind în faza procesuală a recursului, adică după ce s-a intrat în dezbaterea fondului, în aplicarea dispoziţiilor art. 246 alin. (4) C. proc. civ., este necesar acordul intimaţilor-pârâţi.
În acest sens, cererea de renunţare la judecată a fost comunicată intimaţilor, fără ca aceştia să-şi exprime opoziţia. Aşa fiind, constatând că pentru aceste termen, intimaţii-pârâţi au fost legal citaţi şi că le-a fost comunicată cererea de renunţare la recurs, Înalta Curte constată că învoirea acestora este tacită, absenţa lor neputând constitui un impediment la consfinţirea actului de dispoziţie al contestatorilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de contestatorii T.V. şi T.M. împotriva Deciziei civile nr. 11 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1022/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
