ICCJ. Decizia nr. 1023/2014. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1023/2014
Dosar nr. 1232/54/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 6300 din 11 iunie 2013 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de procurator M.I., pentru reclamanta M.A., împotriva Deciziei nr. 74 din 18 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj şi a Sentinţei nr. 15957 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâţii S.G.V., G.C., C.C. şi P.B.O.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că nu poate fi primită critica potrivit căreia prin nedepunerea întâmpinării au fost acceptate criticile formulate în apel de către reclamantă.
Depunerea întâmpinării are rolul de a da posibilitatea intimatului să invoce excepţii, motive, mijloace de apărare sau dovezi în apărare, sancţiunea nedepunerii întâmpinării fiind aceea că aceste aspecte nu mai pot fi invocate ulterior.
În ceea ce priveşte faptul că ar fi formulat o cerere solicitând ca pârâţii să fie audiaţi referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996, s-a constatat că la dosarul instanţei de apel nu există o asemenea cerere. În legătură cu actele solicitate a fi depuse de către OCPI, unele dintre acestea au fost depuse, iar pentru celelalte, în măsura în care recurenta considera că acestea erau necesare pentru justa soluţionare a cauzei, putea să depună copii de pe acestea, sarcina probei revenindu-i, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ.
Nefondată a fost considerată şi critica referitoare la faptul că instanţele de fond şi apel nu ar fi luat în considerare hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate anterior şi ulterior în contrarietate cu Sentinţa nr. 16/2005.
Din analiza celor două hotărâri pronunţate în fond şi apel reiese că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au avut în vedere aceste hotărâri, reţinând că nu există autoritate de lucru judecat în raport de Sentinţa civilă nr. 16/2005.
Cât priveşte nerespectarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 166 C. proc. civ., potrivit acestui articol excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.
Recurenta a invocat excepţia în faţa instanţei de apel, care s-a pronunţat, astfel că dispoziţiile legale menţionate au fost respectate.
Recurenta a criticat şi faptul că pârâţii au încălcat prevederile art. 50 şi 34 din Legea nr. 7/1996, precum şi ale art. 89 alin. (6) din Ordinul nr. 633/2006 al ANCPI, atunci când au notat în cartea funciară Sentinţa civilă nr. 16/2005.
Potrivit art. 89 alin. (1) din acest ordin, rectificarea este operaţiunea de carte funciară care reprezintă radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Potrivit alin. (3) rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
De asemenea, potrivit alin. (4) în acest ultim caz, rectificarea de carte funciară se dispune prin încheiere, în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a admis acţiunea de fond. Acţiunea de fond poate fi, după caz, o acţiune în nulitate, rezoluţiune, reducţiune sau orice altă acţiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului.
În speţă recurenta nu îşi motivează cererea de radiere a notării Sentinţei civile nr. 16/2005 pe o asemenea hotărâre judecătorească, prin nici o hotărâre din cele invocate de către aceasta nedispunându-se cu privire la sentinţa respectivă, astfel că sunt nefondate criticile acestei sub acest aspect.
Mai mult decât atât, aşa cum au reţinut instanţele de fond şi apel, notarea sentinţei respective s-a făcut în temeiul art. 91 din acelaşi ordin, potrivit căruia hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă referitoare la un bun imobil se va nota în cartea funciară, la cerere sau din oficiu
Neîntemeiată a fost apreciată şi critica referitoare la nerespectarea art. 34 şi 50 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, neexistând o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să se constate una din situaţiile respective.
De asemenea potrivit art. 50 alin. (6), în cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu.
Curtea a constatat că nici acest text de lege nu are aplicabilitate, în speţă neexistând o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a respins plângerea împotriva unei încheieri de respingere a cererii de notare a Sentinţei nr. 16/2005.
De altfel, nici una dintre hotărârile judecătoreşti invocate de către recurentă în susţinerea cererii sale de radiere a Sentinţei nr. 16/2005, nu are relevanţă în raport cu obiectul cererii şi cu sentinţa respectivă, sentinţă prin care s-a soluţionat irevocabil un partaj succesoral.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire M.A. prin mandatar M.I., cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a arătat, în esenţă, următoarele:
Decizia atacată este potrivnică altor hotărâri referitoare la imobilul ce face obiectul Sentinţei civile nr. 16/2005, respectiv Deciziile nr. 8440 din 13 decembrie 2007 şi 1991 din 2 martie 2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa penală nr. 353 din 30 ianuarie 2006, Sentinţa nr. 486 din 30 ianuarie 2008, Sentinţa nr. 10290 din 5 decembrie 2011 şi Sentinţa nr. 9110 din 19 iunie 2012 ale Judecătoriei Târgu Jiu.
Cererea a fost înregistrată la 6 august 2013 la Curtea de Apel Craiova.
Prin Decizia civilă nr. 9005 din 16 octombrie 2013 această instanţă şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 323 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care constituie temei al cererii de revizuire, reglementează un remediu procesual pentru situaţia în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat, instanţa pronunţă o hotărâre contrară.
Pentru ca o hotărâre să se impună însă cu efectul autorităţii de lucru judecat într-un al doilea proces, este necesar să fie vorba despre una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Altfel spus, tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ., reglementând conţinutul excepţiei autorităţii de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanţa să fi statuat în sens contrar primei judecăţi.
Or, în cauza de faţă, o asemenea identitate nu există.
Analizând hotărârile judecătoreşti cu privire la care revizuenta pretinde că sunt contrare deciziei atacate, Înalta Curte constată că acestea au obiect diferit.
Astfel, Decizia civilă nr. 6300 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă are ca obiect plângerea formulată de petenta M.A. împotriva Încheierii de carte funciară nr. 41346/2012 emisă de OCPI Gorj, prin care s-a respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară a Sentinţei civile nr. 16/2005.
Decizia nr. 8440 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are ca obiect cererea formulată de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura judeţului Gorj cu privire la nesoluţionarea notificării formulate în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilele casă şi teren situate în municipiul Târgu Jiu, str. O., respectiv cererile de intervenţie în interes propriu formulate de M.A., A.M. şi A.C.
Decizia nr. 1991 din 2 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta M.A. împotriva Deciziilor nr. 2836 din 6 octombrie 2006 şi nr. 1684 din 28 aprilie 2006 ale Curţii de Apel Craiova.
Sentinţa civilă nr. 4886 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Târgu Jiu are ca obiect cererea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâţii OCPI Târgu Jiu şi M.A. privind înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate cu privire la terenul în suprafaţă de 1.228 mp, respectiv dezmembrarea corpului de proprietate.
Sentinţa civilă nr. 10290 din 5 decembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu are ca obiect cererea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâţii OCPI Gorj şi M.A. privind anularea Încheierii de carte funciară nr. 26286/2010, modificarea cărţii funciare 40768 şi a numărului cadastral 5158/2 şi a cărţii funciare 41612 şi a numărului cadastral 5158/1 şi intabularea terenului în cartea funciară.
Sentinţa civilă nr. 9110 din 19 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Jiu are ca obiect cererea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâta M.A. privind rectificarea cărţii funciare 40768 şi a cărţii funciare 41612, iar în subsidiar radierea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise la numerele cadastrale 5158/1 şi 5758/2.
În fine, prin Sentinţa penală nr. 353 din 30 ianuarie 2006 a Judecătoriei Târgu Jiu priveşte plângerea formulată de M.M. împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a revizuentei pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc civ. se găseşte în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză, aceleaşi părţi. În asemenea situaţii executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
În cauza de faţă, însă, între ultima hotărâre pronunţată, Decizia civilă nr. 6300 din 11 iunie 2013 şi celelalte 6 hotărâri invocate de revizuentă nu se poate reţine contrarietatea, pentru că obiectul acestora este esenţial diferit. Astfel, nu se poate pune semnul egalităţii, din punctul de vedere al obiectului, între plângerea împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară a unei hotărâri judecătoreşti şi o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ori o altă cerere de revizuire sau cereri în rectificarea înscrierilor de carte funciară.
Chiar dacă izvorul numeroaselor litigii dintre părţi îl constituie neînţelegerile generate de ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul - casă şi teren - situat în municipiul Târgu Jiu, str. O., dispusă prin Sentinţa civilă nr. 16 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului Gorj, hotărârile judecătoreşti invocate de revizuentă dau dezlegare unor cereri cu obiect diferit, cu finalitate diferită.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta M.A. împotriva Deciziei civile nr. 6300 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1022/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1024/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
