ICCJ. Decizia nr. 1027/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1027/2014
Dosar nr. 5367/1/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 2099 din 9 octombrie 2013 Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins cererea de recurs formulată de reclamanţii O.N. şi O.J. împotriva Sentinţei civile nr. 2874 din 16 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ şi a obligat recurenţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 RON către intimatul P.G.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că în cadrul Dosarului nr. 19/279/2004 finalizat cu pronunţarea la data de 5 aprilie 2007 a Sentinţei civile nr. 1453, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant P.G. în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi O.N. şi O.J., pe care i-a obligat să îi lase pârâtului-reclamant în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 312 mp situată în punctul Scăricica, comuna Pângăraţi, judeţul Neamţ, delimitată pe conturul D.C.F.G. în expertiza topo efectuată de d-l expert D.T. S-a reţinut că pârâtul-reclamant P.G. este titular al dreptului real de proprietate asupra suprafeţei de 766 mp din care o porţiune de 312 mp este în uzul reclamanţilor-pârâţi O.N. şi O.J.
Cererea de recurs formulată de reclamanţii O.N. şi O.J. împotriva Sentinţei civile nr. 1453 din 5 aprilie 2007 a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 212/RC din 21 februarie 2008 a Tribunalului Neamţ. Situaţiei de fapt corect reţinută de instanţa de fond, Tribunalul Neamţ i-a aplicat dispoziţiile art. 1169 C. civ. raportate la art. 480 C. civ.
A mai reţinut că în prezentul litigiu reclamanţii O.N. şi O.J. înţeleg să exhibe calitatea lor de titulari ai dreptului real de proprietate asupra aceleiaşi suprafeţe de teren ce a făcut obiect al analizei în cadrul Dosarului nr. 19/279/2004. Concluzia are la bază lucrarea de specialitate efectuată de expert tehnic judiciar J.P., lucrare potrivit căreia suprafaţa de 312 mp are conturul B - 349 - 116 - 104 - 315 - 200 - 350 - G şi ca megieşi la N - N.I., la E - O.N. şi O.J., la S - Drumul public al satului, la V - P.G.. Arată expertul în răspunsul la obiecţiuni că suprafaţa de 267 mp în privinţa căreia se afirmă nelegala posesie a pârâtului P.G. face parte din terenul în suprafaţă de 312 mp, teren care a făcut obiectul Sentinţei civile nr. 1453 din 5 aprilie 2007.
Verificând îndeplinirea condiţiilor identităţii de părţi, obiect şi cauză în cele două litigii, tribunalul constată că în ce priveşte primul element - părţile - în mod corect s-a reţinut că spre verificarea îndeplinirii acestei condiţii se are în vedere identitatea juridică a acestora. Chiar dacă reclamanţii din prezenta acţiune au avut calitatea de pârâţi în primul litigiu aceasta nu înseamnă că nu există identitate de părţi câtă vreme titulare ale drepturilor litigioase sunt/se pretind a fi aceleaşi persoane, având doar calităţile inversate.
În sfera noţiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material, pretenţia concretă ci şi dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material. Şi sub aspectul acestui element există identitate în ambele litigii, disputa purtându-se asupra dreptului real de proprietate cu privire la suprafaţa de 312 mp.
Cauza privită ca situaţie de fapt calificată juridic este aceeaşi în ambele dosare. Solicitarea făcută în sensul recunoaşterii calităţii de titular al dreptului de proprietate, cu consecinţele fireşti pe care o astfel de calitate le naşte în privinţa exerciţiului atributelor dreptului, nu-şi poate avea temei decât în dispoziţiile art. 480 C. civ.
Aşa fiind, instanţa a constatat incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, ceea ce a făcut de prisos analiza celorlalte critici.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire O.N. şi O.J., invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii au susţinut că decizia atacată, pronunţată fără cercetarea fondului, este potrivnică Deciziilor civile nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 şi nr. 132 din 7 februarie 2005 ale Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, care au fost pronunţate anterior deciziei supuse revizuirii.
În aceste condiţii, apreciază că Tribunalul Iaşi nu ar fi putut reţine excepţia autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1453 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 212/RC din 21 februarie 2008 a Tribunalului Neamţ, deoarece în acest fel ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare menţionate. Această soluţie a impus modificarea Actului de vânzare-cumpărare nr. 4769 din 27 iunie 1990, ce nu a fost contestat niciodată, care a fost localizat şi delimitat faptic prin Decizia civilă nr. 132 din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, terenul fiind împărţit egal între coproprietari prin act de partaj voluntar.
Revizuenţii au depus la dosar hotărârile invocate.
Analizând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care constituie temei al cererii de revizuire, reglementează un remediu procesual pentru situaţia în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat, instanţa pronunţă o hotărâre contrară.
Pentru ca o hotărâre să se impună însă cu efectul autorităţii de lucru judecat într-un al doilea proces, este necesar să fie vorba despre una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Altfel spus, tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ., reglementând conţinutul excepţiei autorităţii de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanţa să fi statuat în sens contrar primei judecăţi.
În cauza de faţă o asemenea identitate nu există.
Astfel, dacă în hotărârea atacată au calitatea de părţi reclamanţii O.N. şi O.J. şi pârâtul P.G., în Dosarul nr. 3602/2004 al Curţii de Apel Bacău, în care s-a pronunţat Decizia nr. 132 din 7 februarie 2005, sunt părţi reclamanţii F.V. şi A.I. şi pârâţii S.I., O.N. şi O.J., iar în Dosarul nr. 325/32/2006 al Curţii de Apel Bacău, în care s-a pronunţat Decizia nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 O.N. are calitatea de reclamant, iar P.G. de pârât. Aşadar identitatea de părţi nu se regăseşte în primele două dosare.
Chiar dacă cu privire la decizia atacată şi la Decizia nr. 1337 din 29 noiembrie 2006 se poate reţine identitatea de părţi, obiectul cererilor în cele trei dosare nu este acelaşi, pentru a putea fi invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea atacată - nr. 2099 din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Iaşi - obiectul cererii îl constituie revendicarea suprafeţei de 312 mp teren situat în comuna Pângăraţi şi a căii de acces ocupată, potrivit susţinerilor acestora, în mod abuziv de către pârât.
În Dosarul nr. 3602/2004 al Curţii de Apel Bacău, în care s-a pronunţat Decizia nr. 132 din 7 februarie 2005 obiectul cererii îl constituie anularea documentaţiei cadastrale şi a numărului cadastral provizoriu 229/2001 sub care s-a înregistrat, privind amplasarea şi delimitarea terenului proprietatea indiviză a pârâţilor O.N. şi S.I.
În fine, în Dosarul nr. 325/32/2006 al Curţii de Apel Bacău, în care s-a pronunţat Decizia nr. 1337 din 29 noiembrie 2006, cererea introductivă are ca obiect plângerea formulată împotriva Încheierii nr. 20263 din 26 noiembrie 2004 a Biroului de carte funciară de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ.
Faţă de neîntrunirea acestui element al autorităţii de lucru judecat, cercetarea identităţii de cauză în cele trei procese nu mai este necesară.
Aşadar, constatând lipsa identităţii de obiect dintre hotărârea supusă revizuirii şi celelalte două decizii pretins contrare, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii O.N. şi O.J. împotriva Deciziei civile nr. 2099 din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1028/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
