ICCJ. Decizia nr. 1026/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1026/2014
Dosar nr. 3394/1/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 august 2006 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Prefectura Vâlcea şi Primăria Zătreni: să fie obligate pârâtele la rezolvarea Dosarului nr. 912/2001 înregistrat la Prefectura Vâlcea, referitor la aplicarea Legii nr. 10/2001, modificată în 2005, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (21) de a trimite dosarul Comisiei Centrale, iar în cazul în care nu îndeplinesc aceste sarcini să fie obligate la plata daunelor materiale, conform evaluării imobilului, efectuate de evaluatori autorizaţi în Dosarul nr. 912/2001, precum şi la daune morale, conform codului civil, art. 992, precizate în instanţa civilă; să fie obligate pârâtele să-i reconstituie dreptul de proprietate şi restituirea în natură sau prin echivalent pentru încă 4 ha, suprafaţă preluată după data de 6 martie 1945; să se desfiinţeze Hotărârea nr. 587 din 13 iulie 2006 a Prefecturii Vâlcea, la a cărei emitere nici nu s-a discutat contestaţia sa, ci numai propunerea Primăriei Zătreni, şi care nu i-a fost remisă conform Legii nr. 247/2005 prin confirmare de primire; să se constate că pârâtele i-au încălcat dreptul constituţional la apărare; să fie îndreptate erorile materiale din Adresa 9772/2006 a Prefecturii Vâlcea, în baza căreia s-a emis Hotărârea nr. 587/2006; să fie obligate pârâtele la eliberarea unor noi titluri de proprietate, în locul celor 3 titluri de proprietate anulate de Comisia Locală şi de Comisia Judeţeană, prin invalidarea dreptului de proprietate, prin Hotărârea nr. 587/2006 şi prin Adresa nr. 972/2006 a Prefecturii Vâlcea; noile titluri de proprietate să se refere la suprafeţe pe vechile amplasamente de teren agricol intravilan şi forestier, pentru întreaga suprafaţă de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate; în cazul în care nu va fi posibilă restituirea în natură, să se restituie prin echivalent bănesc sau titluri de valoare, nefiind de acord cu eliberarea de titluri pe alte amplasamente, să fie obligate pârâtele la plata unor daune materiale prin nefolosirea de către petent a terenului agricol şi forestier şi prin neobţinerea de către acesta a despăgubirilor din Fondul Proprietatea, precum şi la plata unor daune morale şi cominatorii, stabilite în urma precizării acţiunii civile; să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
Printr-o cerere formulată ulterior, la data de 17 octombrie 2006, reclamantul şi-a completat acţiunea, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 95 din 22 septembrie 2006 emisă de Primarul Comunei Zătreni prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcţiile indicate în Notificare nr. 912/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 272 din 6 martie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins cererea prin care reclamantul B.N. solicitase obligarea pârâtelor Prefectura Vâlcea şi Primăria Zătreni să rezolve notificarea adresată sub nr. 912/2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, constatând cererea rămasă fără obiect şi a disjuns capetele 2 - 6 din această acţiune, declinând competenţa soluţionării lor, în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
Prin Decizia civilă nr. 82A din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.N., împotriva Sentinţei civile nr. 272 din 6 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 5151/90/2006, intimate-pârâte fiind Primăria Comunei Zătreni şi Prefectura Vâlcea.
Împotriva acestei decizii, reclamantul B.N. a declarat recurs.
Prin Decizia nr. 6106 din 9 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.N. împotriva Deciziei civile nr. 82A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi împotriva Încheierilor din 26 septembrie 2011, 28 noiembrie 2011, 14 noiembrie 2011, 19 aprilie 2010, 8 februarie 2010, 1 martie 2010 şi 22 martie 2010, pronunţate de aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că instanţa de apel a respectat îndrumările date prin decizia de casare, că decizia atacată a fost motivată în drept şi în fapt, cuprinzând temeiurile pe care instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia, ceea ce permite efectuarea controlului judiciar şi că legea a fost corect aplicată, nefiind incidente motivele încadrate de recurent în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. De asemenea, a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de Primăria Zătreni prin întâmpinare, a fost soluţionată de instanţă cu respectarea dreptului la apărare al recurentului-reclamant.
Prin cererea formulată la 6 iunie 2013 revizuentul B.N. a înţeles să solicite revizuirea Deciziilor civile nr. 6106 din 9 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi nr. 82A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti.
Cu privire la admisibilitatea cererii, a susţinut că dosarul a fost soluţionat în al doilea ciclu procesual de Curtea de Apel Piteşti, ca urmare a casării deciziei pronunţate de această instanţă în primul ciclu procesual, casare dispusă prin Decizia nr. 3548 din 19 martie 2009 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii a înţeles să invoce motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., respectiv că hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii şi a susţinut că Notificarea nr. 912/2001, care provine din modificarea, prin trei inserţii de pix, a Notificării originale nr. 269/2011, a fost declarată falsă. Aceasta deoarece în Dosarul penal nr. 11120/215/2010, soluţionat prin Sentinţa penală nr. 2305 din 30 septembrie 2010, inculpaţii - funcţionari ai primăriei - au recunoscut că sunt autorii acelor falsuri, chiar dacă au invocat prescripţia.
De asemenea, a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel, judecând după casare, s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul că, deşi nicio parte nu a invocat autoritatea de lucru judecat, instanţa a respins acţiunea pe motiv că pretenţiile au fost soluţionate într-un dosar precedent, respectiv Dosarul nr. 1361/90/2007.
De asemenea, instanţele au încălcat principiul disponibilităţii şi au judecat extra petita restituirea unor clădiri cu privire la care a declarat permanent că nu le solicită; au judecat minus petita cererea sa de refacere şi completare a înscrisurilor dispărute, conform art. 583 şi 172 C. proc. civ.
A invocat şi motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că funcţionarii administrativi nu au apărat deloc interesele statului - proprietar temporar, până când fostul proprietar, deposedat abuziv, îşi va dovedi proprietatea.
Analizând prioritar cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 6106 din 9 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, din perspectiva dispoziţiilor art. 326 alin. (3) raportat la art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:
Art. 322 C. proc. civ. prevede că se poate cerere revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când ea evocă fondul. Aşadar, hotărârea instanţei de recurs este susceptibilă de revizuire dacă instanţa a admis recursul, a casat sau modificat decizia instanţei de apel şi a admis apelul, pronunţându-se asupra raporturilor juridice deduse judecăţii, ceea ce înseamnă că a evocat fondul.
Or, în cauza de faţă, condiţia evocării fondului nu este îndeplinită, atâta vreme cât prin decizia atacată Înalta Curte a respins recursul.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii ..”, constatând că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate a evocării fondului, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea.
Cât priveşte cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 82A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Competenţa materială în materie de revizuire este reglementată de dispoziţiile art. 323 C. proc. civ., potrivit căruia cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Aşadar, motivele de revizuire a acestei decizii, invocate de revizuentul B.N., vor fi analizate de Curtea de Apel Piteşti, în favoarea căreia se va declina competenţa de soluţionare a cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N. împotriva Deciziei civile nr. 6106 din 9 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de acelaşi revizuent împotriva Deciziei civile nr. 82A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1025/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1027/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
