ICCJ. Decizia nr. 1031/2014. Civil. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1031/2014
Dosar nr. 1293/59/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 911 din 10 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5547/30/2009*, Tribunalul Timiş a admis în parte atât cererea principală formulată de reclamantele BNR şi BNR - Sucursala Regională Timiş, cât şi cererea reconvenţională formulată de SC S.E.O. SRL Timişoara; a evacuat societatea pârâtă din spaţiul situat în municipiul Timişoara, B-dul R. nr. X, judeţul Timiş, obligând-o, totodată, pe aceasta la plata către reclamante a contravalorii lipsei de folosinţă, în cuantum de 320 RON lunar + TVA, începând cu 1 ianuarie 2008 şi până la data predării spaţiului; a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 56.873 RON cu titlu de îmbunătăţiri aduse spaţiului situat în municipiul Timişoara, B-dul R. nr. X, judeţul Timiş şi a stabilit în favoarea pârâtei un drept de retenţie asupra acestui spaţiu până la data plăţii de către reclamante a contravalorii îmbunătăţirilor; a respins în rest pretenţiile principale şi reconvenţionale, ca neîntemeiate; a compensat în parte cheltuielile de judecată şi a obligat reclamantele la plata către pârâtă a sumei de 10.753,46 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC S.E.O. Timişoara, solicitând, totodată, suspendarea executării hotărârii atacate.
Separat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, şi până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel, pârâta a solicitat a se dispune suspendarea provizorie a executării sentinţei apelate.
Prin Sentinţa civilă nr. 2 din 22 ianuarie 2014 Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de pârâta apelantă SC S.E.O. SRL Timişoara şi a dispus suspendarea provizorie a executării Sentinţei civile nr. 911 din 10 decembrie 2013, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul apelului declarat împotriva acestei sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că în speţă, pârâta a declarat apel împotriva Sentinţei civile nr. 911 din 10 decembrie 2013, formulând, totodată şi o cerere de suspendare a executării acesteia.
Separat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, şi până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel, pârâta a solicitat a se dispune suspendarea provizorie a executării sentinţei atacate, în condiţiile art. 280 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând îndeplinirea, în cauză, a condiţiilor de admisibilitate a cererii - potrivit art. 280 alin. (5) C. proc. civ., Curtea a reţinut că apelanta a dovedit declararea apelului şi formularea, în cadrul acestuia, a cererii de suspendare a executării hotărârii atacate; totodată, apelanta a ataşat la dosarul cauzei extras de pe portalul instanţelor de judecată privind sentinţa apelată şi a consemnat la dispoziţia instanţei o cauţiune de 2.500 RON, în conformitate cu prevederile art. 403 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ.
În ce priveşte condiţiile referitoare la urgenţa măsurii, vremelnicia acesteia şi neprejudecarea fondului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite, dat fiind faptul că hotărârea este pronunţată în materie comercială, aşa încât executarea ei poate avea loc oricând, conform prevederilor art. 7208 C. proc. civ.
Ori, în condiţiile în care părţile îşi dispută însăşi transmiterea dreptului de proprietate asupra spaţiului în litigiu, în condiţiile Legii nr. 550/2002, se justifică suspendarea vremelnică a efectului executoriu al hotărârii primei instanţe, până la data la care instanţa învestită cu soluţionarea apelului se va pronunţa asupra cererii de suspendare formulată în apel.
De asemenea, Curtea a reţinut şi că eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi reclamantele prin întârzierea executării hotărârii este acoperit prin cauţiunea consemnată la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta BNR - Sucursala Timişoara, solicitând modificarea în tot a hotărârii şi respingerea cererii. Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a susţinut că prin hotărârea pronunţată Curtea a încălcat prevederile art. 581 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte drept condiţie de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială urgentă, alături de cerinţele vremelniciei măsurii ordonate şi neprejudecării fondului. Aceasta deoarece argumentele cu care a fost justificată condiţia urgenţei - prejudiciul grav ce s-ar produce prin evacuare, mergând până la insolvenţă - sunt contrazise de informaţiile obţinute de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, potrivit cărora societatea reclamantă are mai multe sedii secundare în care desfăşoară activitate de schimb valutar şi amanet, că în ultimii ani a înregistrat profit şi că asociatul unic este asociat şi într-o altă societate comercială cu răspundere limitată, care, de asemenea, a înregistrat profit în ultimii ani şi are mai multe sedii secundare. Faţă de această stare de fapt, apreciază că evacuarea reclamantei nu poate afecta activitatea societăţii într-o asemenea măsură încât să antreneze insolvenţa şi să justifice caracterul urgent cerut de dispoziţiile legale.
Intimata-reclamantă SC S.E.O. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei BNR - Sucursala Timişoara, care nu are personalitate juridică şi nu poate sta în proces ca recurentă. Pe fond, a apreciat că în mod corect curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., referitoare la urgenţă, vremelnicia măsurii şi neprejudecarea fondului şi a reiterat argumentele dezvoltate prin cererea de suspendare.
Analizând recursul în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Mai întâi, în aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa asupra excepţiei invocate de intimata-reclamantă privind excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei BNR - Sucursala Timişoara, care nu ar avea personalitate juridică şi, în consecinţă, nu ar putea sta în proces ca recurentă.
O asemenea excepţie nu poate fi analizată în cauza de faţă. Înalta Curte este învestită cu un recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a luat măsura vremelnică a suspendării executării. În Dosarul nr. 5547/30/2009* al Tribunalului Timiş, în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 911/2013, recurenta din cauza de faţă are calitatea de pârât. Dacă ar hotărî asupra legitimării procesuale a uneia din părţi, decizia ar avea efect asupra fondului procesului, ceea ce depăşeşte limitele învestirii. Aşadar, numai instanţa care judecă fondul litigiului va putea decide asupra calităţii procesuale a unei părţi.
În cauza pendinte, fiind învestită instanţa cu o cerere de suspendare provizorie a executării sentinţei civile atacate cu apel, sunt incidente dispoziţiile art. 278 - 280 C. proc. civ., referitoare la executarea vremelnică.
Sentinţa cu privire la care se solicită suspendarea provizorie a executării este pronunţată în materie comercială, aşadar este executorie de drept, în condiţiile art. 278 pct. 8 cu referire la art. 7208 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 280 alin. (5) C. proc. civ.: „Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)”
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că atunci când se prevede posibilitatea luării unor măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale, înseamnă că în asemenea cauze trebuie urmată numai procedura ordonanţei.
Prin chiar textul de lege se prevede că suspendarea executării va putea fi încuviinţată vremelnic. Aşadar, condiţia vremelniciei este prevăzută expres de legiuitor, aceasta în condiţiile în care şi art. 581 C. proc. civ. vorbeşte despre „măsuri vremelnice”. Pe cale de consecinţă, celelalte condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa şi neprejudecarea fondului, sunt prezumate şi nu mai trebuie dovedite.
Pentru aceste considerente, critica promovată de recurenta-pârâtă referitoare la lipsa urgenţei, va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta BNR - Sucursala Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 2 din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1030/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1042/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
