ICCJ. Decizia nr. 1047/2014. Civil. Plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1047/2014
Dosar nr. 5365/1/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 17 februarie 2010, reclamantul R.I. a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară din 26 mai 2008, prin care a solicitat radierea înscrierilor din CF Lungaşu de Jos cu privire la suprafaţa de 497 mp şi a înscrierilor de sub x cu privire la suprafaţa de 74 mp din top x şi a suprafeţei de 18 mp din top y. A solicitat intabularea dreptului său de proprietate conform Titlului de proprietate nr. x/1993 în cartea funciară.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Oradea, prin Sentinţa civilă nr. 1363 din 12 iulie 2012 a respins plângerea formulată de reclamantului R.I. în contradictoriu cu intimaţii P.V., O.C.P.I. Bihor, B.C.P.I. Aleşd şi l-a obligat să plătească intimatului P.V., suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că prin încheierea CF din 26 mai 2008 pronunţată în Dosar nr. 6722/2008 OCPI Bihor - BCPI Aleşd a dispus ca imobilul în suprafaţă de 1895 mp înscris în CF Lugaşu de Jos de sub nr. de ordine să se dezmembreze după cum urmează: x în suprafaţă de 1398 mp arător în intravilan, y arător în intravilan, în suprafaţă de 497 mp, apoi imobilele cu nr. topo x şi nr. topo y se vor înscrie în vechea coală, iar asupra lor se va intabula dreptul de proprietate cu titlu de sistare a stării de indiviziune în favoarea intimatului P.V.
La baza acestei încheieri a stat Sentinţa civilă nr. 185/2008 pronunţată în Dosar nr. 779/177/2007 al Judecătoriei Aleşd şi declaraţia numitului B.G. dată în calitate de primar al comunei Lugaşu de Jos, autentificată în 23 mai 2008.
Din conţinutul Sentinţei civile nr. 185/2008 pronunţată de Judecătoria Aleşd în Dosar nr. 779/2007, învestită cu formulă executorie, a rezultat că în urma admiterii acţiunii formulate de reclamantul P.V. s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. topo w în suprafaţă de 1895 mp înscris în CF Lugaşu de Jos, acesta dezmembrându-se după cum urmează: nr. topo x în suprafaţă de 1398 mp arător în intravilan şi nr. top. y arător în intravilan în suprafaţă de 497 mp, acestea fiind atribuite în întregime reclamantului P.V. care a fost obligat la plata unei sulte în favoarea pârâtelor Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar Lugaşu de Jos şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Lugaşu de Jos - reprezentată prin primar în cuantum de 1.242,50 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data plăţii.
Totodată s-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu titlu de partaj.
Conform declaraţiei autentificate în 23 mai 2008 de BNP D.S., dată de numitul B.G., în calitatea sa de primar al comunei Lugaşu de Jos, sulta prevăzută de hotărârea judecătorească în valoare de 1.242,50 euro a fost achitată de intimatul P.V., conform chitanţei din 14 mai 2008.
Ulterior, la data de 27 noiembrie 2008, a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 984/2008 a Judecătoriei Aleşd, completată prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 3 februarie 2009, în baza căreia, admiţându-se acţiunea formulată de reclamantul R.I., s-a dispus obligarea Comisiilor de Aplicare a Legii Fondului Funciar să procedeze la includerea în titlul de proprietate nr. x/1993 şi a suprafeţei de 734 mp aferentă imobilelor cu nr. top. x din CF Lugaşu de Jos, nr. top. y Lugaşu de Jos, din CF Lugaşu de Jos, în cotă parte de 74/188 mp, nr. top. x Lugaşu de Jos din CF Lugaşu de Jos, în cotă parte de şi nr. top. nou Lugaşu de Jos în suprafaţă de 497 mp conform raportului de expertiză, urmând ca în total potrivit titlului de proprietate modificat, reclamantului R.I. să-i revină suprafaţa totală de 2719 mp, cât de altfel acesta şi foloseşte, în loc de 1985 mp.
Analizând încheierea de carte funciară atacată, în contextul în care petentul R.I. a invocat un drept de proprietate asupra imobilului din litigiu cu nr. top. x (singurul vizat de încheierea de carte funciară), dobândit în baza unei hotărâri judecătoreşti, ulterior emiterii încheierii de carte funciară, judecătoria a apreciat că încheierea nr. x/2008 a BCPI Aleşd - OCPI Bihor se circumscrie cerinţelor art. 48 din Legea nr. 7/1996.
Totodată, a reţinut că reclamantul nu justifică un interes, în condiţiile în care acesta nici măcar nu a formulat o cerere la BCPI Aleşd de înscriere a dreptului său de proprietate în cartea funciară.
A mai reţinut că rezolvarea problemelor litigioase dintre părţi cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor nu se poate realiza pe calea procedurii plângerii împotriva încheierii de carte funciară, fiind necesare alte demersuri juridice care să vizeze în concret actele în baza cărora s-a făcut înscrierea în cartea funciară.
Pentru aceste motive, prima instanţă, a considerat neîntemeiată plângerea formulată de reclamant, constatând şi lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei O.C.P.I. Bihor - B.C.P.I. Aleşd prin prisma deciziei pronunţată în recursul în interesul Legii nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la art. 50 din Legea nr. 7/1996 modificată, a respinsă plângerea formulată de acesta.
În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligat petentul să plătească intimatului P.V., suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Tribunalul Bihor, prin Decizia civilă nr. 410/A din 12 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 316/177/2010*, a respins, ca nefondat, apelul civil introdus de reclamantul R.I.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că problemele şi complicaţiile juridice apărute între părţi ulterior Sentinţei civile nr. 185/2008 din 28 februarie 2008, învestită cu formulă executorie la data de 12 mai 2008 şi care a consacrat dreptul intimatului asupra imobilelor înscrise în CF Lugaşul de Jos sub nr. top. x dezmembrat în nr. top. y şi z, se impunea a fi soluţionată într-un alt cadru procesual care să pună în discuţie contradictorialitatea evidentă ce a apărut între Sentinţa civilă nr. 185/2008 a Judecătoriei Aleşd şi Sentinţa civilă nr. 984/2008 a aceleiaşi Judecătorii Aleşd, ambele irevocabile, fără însă a se putea discuta de identitate de părţi şi cauză între acestea doar de identitate parţială de obiect.
Din lecturarea celor două hotărâri rezultă o contradictorialitate evidentă în condiţiile în care prima hotărâre respectiv Sentinţa civilă nr. 185/2008 a Judecătoriei Aleşd conferă intimatului P.V. dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF Lugaşul de Jos dezmembrat în x şi y, în contradictoriu cu Comuna Lugaşul de Jos şi cu Comisia de aplicare a Legii fondului funciar din aceeaşi comună, în urma unui partaj, cu obligarea reclamantului la sultă în favoarea pârâţilor în timp ce Sentinţa civilă nr. 984/2008 a aceleiaşi instanţe conferă apelantului R.I. în contradictoriu cu Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar Lugaşul de Jos şi cu Comisia Judeţeană de aplicare a Legii fondului funciar Bihor iniţial dreptul asupra nr. top. q şi w din C.F. Lugaşul de Jos, prin includerea acestora în titlu de proprietate nr. x/1993, că ulterior printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 3 februarie 2009 pronunţată în acelaşi dosar instanţa să considere că se impune completarea titlului de proprietate nr. x/1993 al numitului R.I. prin includerea în acesta şi a nr. top. q, x şi y Lugaşul de Jos, deşi acest din urmă număr top. fusese deja atribuit anterior intimatului P.V. printr-o hotărâre irevocabilă a aceleiaşi instanţe, într-un alt cadru procesual, dar cu participarea în ambele procese a Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar Lugaşul de Jos.
Toate aceste aspecte de fond, a conchis instanţa de apel, se impun a fi puse în discuţie într-un cadru procesual distinct în care să se poată analiza fondul drepturilor părţilor cu punerea în balanţă a ambelor hotărâri parţial contradictorii, fie într-o acţiune distinctă, fie prin completarea cererilor formulate în acţiunea disjunsă din acest dosar, acţiune în care se pune în discuţie tocmai înscrierea în CF a titlului de proprietate nr. x/1993, aşa cum a fost acesta completat prin Sentinţa civilă nr. 984/2008 a Judecătoriei Aleşd şi mai ales prin încheierea de îndreptare a erorii materiale a acesteia rămasă şi aceasta irevocabilă cât şi radierea drepturilor intimatului înscrise în cartea funciară în baza unei alte hotărâri mai sus amintite nr. 185/2008, anterioare hotărârii pronunţate în favoarea apelantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul R.I. solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a formulat-o şi anularea obligării la plata cheltuielilor de judecată.
Învestită cu soluţionarea recursului, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia nr. 4621 din 1 octombrie 2013 a respins, ca nefondat, recursul reclamantului R.I. constatând că hotărârile pronunţate de instanţele de fond sunt legale, întrucât aspectele invocate de recurent cu privire la problemele şi complicaţiile juridice apărute între părţi ulterior Sentinţei civile nr. 185/2008, care a stabilit dreptul de proprietate al intimatului P.V. asupra imobilelor din CF Lugaşu de Jos, dezmembrat în top. x şi y şi Sentinţa civilă nr. 984/2008 ce a stabilit dreptul de proprietate al reclamantului parţial asupra aceloraşi imobile, ambele hotărâri irevocabile se impun a fi soluţionate într-un alt cadru procesual care să pună în discuţie contradictorialitatea celor două hotărâri.
De altfel prin încheierea din şedinţa publică din data de 29 iunie 2012 (dosar fond) Judecătoria Aleşd a dispus disjungerea capetelor de cerere privind radierea din cartea funciară a înscrierilor din CF Lugaşu de Jos şi cu privire la intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în baza titlului de proprietate nr. x/1993, fiind astfel înfiinţat un nou Dosar cu nr. 1372/177/2012.
Instanţa de recurs a reţinut că la data emiterii încheierii atacate recurentul-reclamant nu avea recunoscut dreptul de proprietate, consacrat în titlul de proprietate nr. x/2008, astfel încât criticile sale nu au fost găsite fondate.
La data de 7 noiembrie 2013 (data poştei), a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi recursul formulat de R.I. împotriva Deciziei nr. 462l din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Prin cererea de recurs acesta a solicitat casarea deciziei atacate; să se constate că este proprietarul terenului în suprafaţă de 497 mp din top y din CF Lugaşu de Jos, a terenului în suprafaţă de 18 mp din CF Lugaşu de Jos conform Titlului de proprietate nr. x/1993, corectat în temeiul Sentinţei civile nr. 984/2008 a Judecătoriei Aleşd; să se radieze înscrisurile din CF Lugaşu de Jos cu privire la suprafaţa de 497 mp din nr. top y şi a înscrisurilor cu privire la suprafaţa de 74 mp din nr. top y şi a suprafeţei de 18 mp din top x; să se dispună intabularea dreptului său de proprietate conform Titlului de proprietate nr. x/1993 în cartea funciară.
În motivare, a arătat care este situaţia de fapt, precizând ca terenul în litigiu se află în curtea sa, iar pe acesta este amplasată fântâna de unde se alimentează cu apă.
Intimatul P.V. a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât recurentul a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă pronunţată în recurs.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe excepţia inadmisibilităţii recursului pe care o reţine ca fiind incidenţă cauzei, având în vedere următoarele argumente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Or, în speţă, reclamantul R.I. a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 410/A din 12 decembrie 2012 pronunţată de tribunal ca instanţă de apel, recurs care a fost soluţionat prin Decizia nr. 4621 din 1 octombrie 2013 de către Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
Aşa fiind, exercitarea de către reclamant, pentru a doua oară, a aceleiaşi căi de atac a recursului împotriva deciziei dată de curtea de apel ca instanţă de recurs, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, este inadmisibilă.
Pentru considerentele precedente, recursul declarat în cauză va fi respins în consecinţă, ca inadmisibil, pentru că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui "recurs la recurs".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva Deciziei nr. 4621/R din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2014. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1048/2014. Civil → |
|---|
