ICCJ. Decizia nr. 1054/2014. Civil. Succesiune. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1054/2014
Dosar nr. 5486/1/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Reclamanta M.D., în contradictoriu cu pârâţii I.S.V., S.G., A.Z., L.D., R.E., S.C.G.., T.E., S.V.C. şi S.A.M., a solicitat anularea certificatului de moştenitor din 25 octombrie 1976 în ceea ce priveşte reţinerea la masa de partaj a defunctei S.A. a cotei de 1/1 din bunurile înscrise în act, respectiv casă de locuit şi teren aferent construcţiei, cota defunctei S.A. din aceste bunuri fiind doar de 5/8.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Piatra-Neamţ prin Sentinţa civilă nr. 3396 din 7 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 11/279/2010 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâţi şi a admis cererea formulată de reclamantă.
Judecătoria a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune întrucât nu s-a făcut vreo dovadă că reclamanta ar fi cunoscut despre existenţa certificatului de moştenitor a cărui anulare a solicitat-o mai înainte de anul 2008, când a fost demarată acţiunea de partaj succesoral de pe urma bunicului său.
A reţinut că reclamanta este descendent de gradul II a defunctului S.G. (bunicul său). Acesta a decedat în anul 1953, în urma acestuia rămânând 9 copii, primul din căsătoria cu S.An., iar ceilalţi 8 din căsătoria cu S.A.. Copilul rezultat din căsătoria lui S.G. cu S.An. este M.A., decedată la rândul său în anul 2009.
Reclamanta M.D. este descendentul său direct, alături de M.R., M.D., M.N., B.L.. Aceştia din urmă nu au fost citaţi în calitate de reclamanţi în cauză dat fiind că prezenta cerere nu a fost demarată de M.A., fiind promovată după decesul său de M.D., iar în lipsa manifestării de voinţă exprese citarea lor în calitate de reclamanţi nu este posibilă, iar, conform declaraţiilor depuse la dosar M.R. şi B.L., aceşti moştenitori au arătat că renunţă la orice drepturi succesorale. Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că în prezenta cauză nu se poate vorbi despre o coparticipare obligatorie aşa încât formularea prezentei acţiuni numai de către unul dintre moştenitori este admisibilă.
S-a mai reţinut că actul cu privire la care se solicită anularea este certificatul de moştenitor nr. x/1976 eliberat de pe urma defunctei S.A.. În acest înscris sunt menţionaţi cei 8 descendenţi direcţi rezultaţi din căsătoria acestei defuncte cu S.G., iar masa succesorală consemnată în cuprinsul său este compusă dintr-o casă de locuit şi terenul aferent situate în comuna Ştefan cel Mare, jud. Neamţ, pe care defuncta le-ar fi dobândit prin moştenire de la defuncţii săi părinţi, decedaţi de peste 30 de ani. Solicitarea reclamantei de anulare priveşte în esenţă cota de 1/1 din aceste bunuri, susţinerile sale fiind că bunurile respective au fost bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei dintre S.A. şi S.G., iar cota cuvenită defunctei este de 5/8, iar nu de 1/1.
Faţă de această împrejurare, prima instanţă a apreciat că în calitate de succesibil al defunctului S.G., reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză.
În privinţa fondului cauzei, instanţa a reţinut că defunctul S.G. (bunicul reclamantei, cu privire la care se dezbate succesiunea în cadrul Dosarului nr. 6081/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamţ) a încheiat două căsătorii, prima cu S.An., din care a rezultat M.A. (mama reclamantei), iar cea de a doua cu S.A., din care au rezultat 8 copii: SC, S.V., S.N., R.E., A.Z., S.I., S.G., O.A.. Din probatoriul administrat, deşi în certificatul de moştenitor s-a consemnat cota de 1/1 din casa de locuit şi terenul aferent situat în satul Şerbeşti, comuna Ştefan cel Mare, jud. Neamţ ca aparţinând defunctei S.A., a rezultat că în fapt bunurile respective au fost dobândite de aceasta şi soţul său defunct S.G., în timpul căsătoriei lor.
Nu s-a dovedit de către pârâţi şi nici nu au fost contrazise susţinerile reclamantei privind împrejurarea că părinţii defunctei S.A. nu au locuit şi trăit în comuna Ştefan cel Mare, nedemonstrându-se nici că ar fi avut proprietăţi pe raza acestei comune pentru ca în acest fel să le lase moştenire fiicei lor, S.A..
Din probele administrate a rezultat că imobilele înscrise certificatul de moştenitor au fost dobândite de soţii S.G. şi S.A. şi dat fiind că nu s-a dovedit o cotă distinctă de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune, prezumându-se că această cotă este de 1/2 pentru fiecare dintre soţi, instanţa a admis cererea şi a anulat în parte certificatul de moştenitor nr. x/1976 în ceea ce priveşte reţinerea la masa de partaj a defunctei S.A. a cotei de 1/1 din bunurile casă de locuit, construită din cărămidă, acoperită cu draniţă, compusă din 3 camere, antreu, cămară şi beci şi terenul aferent acesteia, în condiţiile statutului CAP şi Legilor nr. 58 şi 59/1974, cota defunctei S.A. din aceste bunuri fiind de 5/8 (cota de 1/2 dobândită în condiţiile regimului comunităţii de bunuri al soţilor la care se adaugă cota de 1/4 cuvenită prin moştenire de la soţul său S.G.).
Totodată, judecătorul fondului a motivat că simplul fapt că descendenţii defunctei S.A. au contribuit într-o anumită măsură la edificarea sau la finalizarea construcţiei, nu le conferă acestora un drept de proprietate asupra imobilului, ci numai un drept de creanţă ce poate fi valorificat în alte condiţii decât prezenta acţiune.
În ceea ce priveşte partajarea, deja, a acestor imobile, conform Sentinţei civile nr. 2071/1979 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ aceasta nu poate conduce la o altă soluţie în cadrul acestui dosar de vreme ce în privinţa reclamantei, această hotărâre judecătorească nu este opozabilă, iar o eventuală contrarietate între hotărârile judecătoreşti de asemenea va fi remediată în cadrul căilor legale.
Instanţa de fond a mai reţinut că simplu fapt că s-ar putea ajunge la o contrarietate de hotărâri nu este suficient pentru a respinge acţiunea cu care a fost învestită, aşa cum s-a solicitat de către pârâţi, întrucât în esenţă în cuprinsul acelei hotărâri se menţionează că bunurile casă de locuit şi teren au aparţinut defuncţilor S.G. şi A., iar nu doar defunctei S.A..
La data de 25 septembrie 2012 reclamanta M.D. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 3396 din 7 iunie 2012 cu privire la originea terenului aferent construcţiei ce a făcut obiectul dosarului, susţinând că s-a trecut eronat că acesta a fost dobândit de defunctul bunic al reclamantei - S.G., împreună cu cea de a doua soţie, S.A..
Instanţa de fond prin încheierea pronunţată la data de 15 noiembrie 2012 a respins cererea ca nefondată, dat fiind că solicitarea efectuată nu poate fi încadrată drept o eroare materială în accepţiunea art. 281 C. proc. civ., chestiunea subliniată de reclamantă priveşte susţinerile făcute de părţi şi nicidecum cele reţinute de instanţă.
Împotriva Sentinţei civile nr. 3396 din 7 iunie 2012 au formulat recurs pârâţii S.G.G., A.Z., L.D., S.C.G., T.E. şi R.E., criticând sentinţa ca nelegală.
Tribunalul Neamţ, secţia I civilă prin Decizia nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a admis recursul pârâţilor, a modificat în totalitate sentinţa recurată în sensul ca a respins acţiunea reclamantei M.D., ca neîntemeiată, şi a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în recurs către recurenta R.E.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că autorul părţilor, S.G. a avut două căsătorii.
Din prima căsătorie încheiată cu S.An. a rezultat M.A. - mama reclamantei M.D., precum şi fraţii acesteia M.N., M.D., M.R. şi B.L. - care însă au renunţat la calitatea de reclamant în cauza pendente, precum şi la dreptul succesoral - potrivit declaraţiilor de la dosar fond.
Din a doua căsătorie cu S.A. au rezultat în calitate de fii şi fiice: SC (decedat, reprezentat prin S.G.), S.V. (decedată, reprezentată prin L.D.), S.N. (decedat, reprezentat prin strănepoţii SC şi S.A.), R.E., A.Z., S.G., S.I. (decedat, reprezentat prin S.V.) şi O.M. (decedată, reprezentată prin T.A.) - care au calitatea de pârâţi în prezenta cauză.
După decesul celei de a doua soţii S.A. s-a întocmit certificatul de moştenitor din 25 octombrie 1976 (contestat de către reclamantă) în care în calitate de moştenitori apar - pârâţii - fii şi fiice din a doua căsătorie a lui S.G., iar masa succesorală se compunea din imobilul construit în satul Şerbeşti, comuna Ştefan cel Mare, precum şi terenul aferent acestuia, notarul de stat făcând menţiunea că acestea au fost dobândite de defunctă prin moştenire de la părinţii săi decedaţi de peste 30 de ani.
Reclamanta M.D. a contestat tocmai această menţiune arătând că acest imobil a fost ridicat de S.G., că are calitatea de bun comun, iar cota soţiei supravieţuitoare nu poate fi de 1/1 cum greşit s-a înscris în certificat, ci de 5/8, motiv pentru care a solicitat anularea acestui act.
Tribunalul a reţinut că după eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate elibera un alt certificat, decât în situaţiile prevăzute astfel cum este prevăzut prin dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 36/1995, republicată, şi că reclamanta nu a dovedit calitatea de moştenitor acceptant după autoarea sa M. (S.) A., (decedată în anul 2009), la succesiunea defunctului S.G. (decedat în anul 1953).
În această perioadă din 1953 şi până în 1979 nu a făcut acte de acceptare a succesiunii defunctei şi ca atare dreptul succesoral nu a fost dovedit în cauză de către reclamantă, spre deosebire de pârâţi care au dovedit dreptul succesoral după autorii defuncţi, atât prin declararea acceptării succesiunii ca urmare a emiterii şi eliberării certificatului de moştenitor din 25 octombrie 1976, cât şi ulterior prin desăvârşirea partajului succesoral în 1979, când s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2071 din 26 aprilie 1979 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 1914/1979.
Reclamanta M.D. a promovat şi o acţiune civilă de partaj succesoral de pe urma bunicului său decedat S.G., ce a făcut obiectul Dosarului nr. 6081/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Prin Sentinţa civilă nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 Judecătoria Piatra-Neamţ a constatat perimată acţiunea de partaj succesoral formulată de M.D. în contradictoriu cu pârâţii S.G., A.Z., O.A., L.D., R.Gh.E., S.V., M.D., M.R., B.L., M.N., S.N.V., S.Gh.N.
La data de 13 noiembrie 2013 (data poştei), s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţii cererea formulată de M.D. prin care solicită revizuirea Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamţ şi a Sentinţei civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 a Judecătoriei Piatra-Neamţ.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra competenţei sale materiale în soluţionarea acestei cereri în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., şi o va admite, pentru considerentele care succed:
Dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Numai în situaţia unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceasta se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
În speţă, revizuenta nu şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi nici nu a invocat situaţia reglementată de acest caz de revizuire, în sensul că nu a indicat o hotărâre potrivnică pentru a ne afla în situaţia unei revizuiri pentru contrarietate de hotărâri.
Având în vedere ca dispoziţiile redate anterior instituie o necompetenţă de ordine publică, conform art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care se poate invoca de părţi sau de instanţă, la prima zi de înfăţişare, iar prima zi de înfăţişare trebuie considerată ca fiind astăzi, 27 martie 2014, Înalta Curte constată că soluţionarea cererii de revizuire nu se circumscrie competenţei sale materiale.
Astfel, dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Cum revizuenta a solicitat retractarea unor hotărâri judecătoreşti ce aparţin unor instanţe diferite, în temeiul art. 165 C. proc. civ. se va disjunge cererea de revizuire formulată de M.D. împotriva Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamţ în Dosarul nr. 11/279/2010 de cererea de revizuire formulată de aceeaşi parte împotriva Sentinţei civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 6081/279/2008, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3) cu referire la art. 323 alin. (1) C. proc. civ., să se admită excepţia invocată din oficiu şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţelor competente material.
În consecinţă, cum Decizia nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Tribunalul Neamţ, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire formulată de revizuenta M.D..
Totodată, aceasta a solicitat şi retractarea Sentinţei civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, situaţie în care, pentru identitate de raţionament juridic, urmează a se declina în favoarea acestei instanţe soluţionarea cererii de revizuire formulate de M.D. cu privire la sentinţa menţionată.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010), soluţionarea cererii de revizuire va fi declinată în favoarea instanţei competente, respectiv în favoarea Tribunalului Neamţ în ceea ce priveşte revizuirea Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamţ şi în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ în ceea ce priveşte revizuirea Sentinţei civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Disjunge cererea de revizuire formulată de M.D. împotriva Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamţ în Dosarul nr. 11/279/2010 de cererea de revizuire formulată de aceeaşi parte împotriva Sentinţei civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 6081/279/2008.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de M.D. împotriva Deciziei nr. 500/RC din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Neamţ în favoarea Tribunalului Neamţ.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de M.D. împotriva Sentinţei civile nr. 4125 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 6081/279/2008 în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1048/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1055/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
