ICCJ. Decizia nr. 1078/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1078/2014
Dosar nr. 5484/1/2013
Şedinţa publică din 28 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă sub nr. 5484/1/2013 din data de 15 noiembrie 2013, reclamanţii D.D. şi D.H. au formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 3941 din 24 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC R. SRL, fără a invoca vreunul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, în esenţă, contestatorii învederează că nu ei sunt cei care au formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1/2013 a Curţii de Apel din Alba Iulia, deoarece această instanţă nu avea competenţă materială pentru soluţionarea căii de atac; contestaţia în anulare a fost trimisă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, cu toate că nu trebuia înregistrată, nefiind legal timbrată; din acest motiv, contestaţia în anulare a fost sancţionată cu nulitatea.
Pe de altă parte, se mai arată că instanţa de apel a interzis mandatarului contestatorilor să participe la dezbaterile orale, dispoziţia instanţei fiind consemnată în încheierea de şedinţă din 2 septembrie 2011, astfel cum reiese din Decizia civilă nr. 139/2011.
Contestatorii învederează că împotriva Deciziei civile nr. 139/2011 a Curţii de Apel nu au promovat recurs (singurul recurs promovat fiind cel din 11 octombrie 2011 împotriva Deciziei civile nr. 5205/2012), astfel că, în mod nelegal s-a făcut aplicarea dispoziţiile art. 246 alin. (3) C. proc. civ. cu privire la renunţarea la un recurs pe care nu l-au declarat şi s-a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC R. CH Câmpeni.
De asemenea, se susţine că eronat s-a reţinut în decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare, incidenţa art. 246 C. proc. civ. referitoare la concluziile scrise, întrucât concluziile scrise pot fi depuse numai după încheierea dezbaterilor orale.
Contestatorii mai arată că nici dispoziţiile art. 246 alin. (3) C. proc. civ. aplicate de instanţa de recurs nu sunt incidente acţiunii din Dosarul nr. 1115/57/2012, deoarece renunţarea la judecată s-a făcut de către un mandatar fără ca acesta să deţină o procură specială de la reclamanţi (contestatorii cauzei de faţă).
În ce priveşte obiectul contestaţie în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 3941 din 24 septembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a luat act de renunţarea recurenţilor la judecarea recursului, dispunând obligarea acestora la plata sumei de 4.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC R. CH Câmpeni, cheltuieli reduse conform art. 274 alin. (3) din C. proc. civ.
Pentru a decide în acest sens, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 1 din 17 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de D.D. şi D.I.H., prin mandatar D.D., împotriva Deciziei nr. 139 pronunţată la 6 septembrie 2011 de aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, cu privire la chestiunea prejudicială a timbrajului, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 139 din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins apelul declarat de către reclamanţii D.D. şi D.H. împotriva Sentinţei civile nr. 1883 din 21 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 3501/107/2009.
Împotriva acestei ultime hotărâri, au formulat contestaţie în anulare reclamanţii D.D. şi D.I.H., invocând faptul că le-a fost încălcat dreptul la apărare; au indicat ca temei de drept prevederile art. 68 alin. (3), art. 146 şi art. 260 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul de judecată din 17 ianuarie 2013, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, a constatat că cererea nu a fost legal timbrată, deşi contestatorii au fost citaţi cu menţiunea timbrării acestei căi extraordinare de atac, 10 RON taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar aferent acesteia.
În consecinţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată, dar şi a prevederilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel că s-a dispus anularea contestaţiei în anulare ca netimbrată.
Împotriva acestei decizii (nr. 1 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă), contestatorii D.D. şi D.H., prin mandatar D.D.I., au declarat recurs, cale de atac ce fiind înregistrată de Curtea de Apel Alba Iulia la 22 februarie 2013, instanţă care a înaintat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 martie 2013 spre competentă soluţionare.
În ce priveşte soluţia dată asupra acestui recurs (prin decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare), Înalta Curte a constatat că la data de 26 august 2013, recurenţii-contestatori D.D. şi D.H. au depus în scris o cerere de renunţare la judecata recursului, asupra acestui act de dispoziţie revenind cu o solicitare ulterioară, la data de 23 septembrie 2013.
Prin întâmpinarea depusă la 10 septembrie 2013 (data poştei), intimata-pârâtă SC R. CH SRL Câmpeni a solicitat obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Constatând că această manifestare de voinţă a recurenţilor-contestatori în sensul renunţării la judecarea căii de atac întruneşte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege, în acord cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte a luat act de declaraţia de renunţare a acestora, apreciindu-se că atare act de voinţă se înscrie în principiul disponibilităţii părţilor ce guvernează procesul civil.
Constatându-se însă că renunţarea la judecată a contestatorilor a operat după comunicarea cererii de recurs către intimata-pârâtă, având în vedere prevederile art. 246 alin. (3) raportat la dispoziţiile art. 298 şi 316 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus obligarea recurenţilor la 4.400 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC R. CH Câmpeni, reduse, conform art. 274 alin. (3) din acelaşi Cod.
La termenul de azi, Înalta Curte, constatând că cele învederate de contestatori şi anterior redate nu pot fi încadrate în dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii.
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres şi limitativ stabilite prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii ori cu privire la unele chestiuni incidentale dezlegate de instanţa de recurs (precum renunţarea la recurs, astfel cum contestatorii pretind).
În consecinţă, faţă de cele dezvoltate de contestatori cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în niciuna dintre dispoziţiile legale anterior enumerate, astfel că, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii D.D. şi D.H. împotriva Deciziei nr. 3941 din 24 septembrie 2013 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1077/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 1080/2014. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
