ICCJ. Decizia nr. 1080/2014. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1080/2014
Dosar nr. 884/1/2014
Şedinţa publică din 28 martie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. 884/1/2014, T.Gh. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 4642 din 21 octombrie 21 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prevalându-se de dispoziţiile art. 509 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind aprobarea Codului de procedură civilă şi ale art. 509 pct. 8 din aceeaşi lege, astfel că, solicită anularea deciziei atacate şi pronunţarea pe fond a unei hotărâri care să ţină seama integral de situaţia obiectivă din dosar şi de probele administrate în cauză.
Revizuentul susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii revizuirii şi nu a dat un lucru cerut, situaţie care, în opinia sa, se încadrează în dispoziţiile art. 509 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, arată că în cauză au fost pronunţate hotărâri potrivnice - art. 509 pct. 8 din aceeaşi lege.
Astfel cum s-a menţionat în practicaua prezentei decizii, în soluţionarea cererii de revizuire de faţă nu sunt incidente noile reglementări procedurale din Legea nr. 134/2010, întrucât dispoziţiile noului Cod de procedură civilă sunt aplicabile proceselor începute numai după intrarea acestuia în vigoare, aşadar, după 15 februarie 2013, în timp ce acţiunea reclamantului T.Gh. a fost înregistrată pe rolul primei instanţe (Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale), la data de 31 iulie 2008.
Ca atare, urmează a se analiza cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ. de la 1865.
În motivarea cererii, în esenţă, revizuentul arată că a fost împiedicat în exercitarea tuturor căilor de atac, interne şi externe (la Curtea Europeană a Drepturilor Omului) prin diferite metode sau mijloace, la toate instanţele de judecată, din anul 1999 la zi până în prezent - 2014, timp de 14 ani de zile.
De asemenea, consideră că este inacceptabil şi inadmisibil să se ocolească şi să se înlăture realitatea şi adevărul obiectiv, precum şi toate drepturile de pensie ce i se cuvin în mod legal, pentru vechime totală în muncă cu stagiul total de cotizare realizat de 45 ani, 8 luni şi 18 zile, cu toate sporurile, indexările şi recalculările etc., prevăzute şi dispuse prin prevederile Constituţiei, legislaţia pensiilor, hotărâri de guvern.
Revizuentul precizează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să ţină cont de recunoaşterea tuturor căilor de atac, de faptul că a fost împiedicat prin ameninţări directe şi concrete că nu va avea câştig de cauză etc.
Consideră că prin Încheierea civilă nr. 447 din 9 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5299/1/2013 s-a dat un verdict inadmisibil şi, ca atare, solicită lămurirea tuturor acestor aspecte.
Mai mult decât atât, mai adaugă revizuentul, au fost sustrase acte din dosarul său de pensie şi din dosarele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti etc.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, prin sentinţa pronunţată în Dosar nr. 29278/3/2008, în temeiul art. 274 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert în sumă de 1.200 RON şi 1.000 RON onorariu de avocat; de asemenea, prin Decizia civilă nr. 2626 din 2 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, a dispus obligarea recurentei intimate Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, să-i achite recurentului-reclamant T.Gh. (revizuentul din cauza de faţă), cheltuieli de judecată în valoare de 300 RON, constând în onorariu de avocat avansat în recurs.
Concluzionând, revizuentul arată că stăruie în mod insistent pentru a se face lumină şi dreptate ÎN NUMELE LEGII susţinând în totalitate solicitările făcute şi probatoriul administrat; solicită a se observa că nu s-a ţinut cont de Hotărârea nr. 2359 din 30 august 2012, dată de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi că nu s-a respectat şi executat legislaţia muncii.
Înalta Curte constată că şi celelalte susţineri dezvoltate de revizuent cu titlu de motive de revizuire nu privesc decizia a cărei revizuire se solicită, şi, în plus, acestea nu pot fi încadrate în niciuna dintre cele două ipoteze indicate ca temei al cererii de revizuire - art. 322 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ.
În ce priveşte Decizia civilă nr. 4642 din 21 octombrie 21 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că prin aceasta s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de acelaşi revizuent, îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 2186 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Pentru a pronunţa această decizie, atacată prin revizuirea de faţă, Înalta Curte a reţinut:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 7 iunie 2013 sub nr. 3382/1/2013, T.Gh. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 2186 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, solicitând anularea acesteia, întrucât s-a pretins că este potrivnică Deciziilor nr. 5853 din 1 octombrie 2012 şi nr. 1447 din 18 martie 2013 ale aceleiaşi instanţe.
În dezvoltarea motivelor anterioarei cereri de revizuire, s-a învederat că, începând cu data de 1 iulie 2005 a fost frustrat de toate drepturile de pensie cuvenite potrivit stagiului său de cotizare de 45 ani, 8 luni şi 18 zile, întrucât experţii contabili nu au aplicat toate majorările prevăzute de lege.
Revizuentul a mai susţinut că Deciziile nr. 2186 din 15 aprilie 2013, nr. 5853 din 1 octombrie 2012 şi nr. 1447 din 18 martie 2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt netemeinice, nelegale şi contradictorii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 C. proc. civ.
La termenul din 21 octombrie 2013, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, care a fost analizată cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi care a fost admisă, pentru considerentele care succed:
S-a reţinut că, deşi revizuentul a indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 C. proc. civ., din cuprinsul cererii rezultă că, în realitate, susţine contrarietatea Deciziilor nr. 2186 din 15 aprilie 2013, nr. 5853 din 1 octombrie 2012 şi nr. 1447 din 18 martie 2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate între elementele cererii de chemare în judecată, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, însă în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat produsă prin hotărârea ulterioară.
S-a constatat că prin Decizia civilă nr. 5853 din 1 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de T.Gh. împotriva Deciziei civile nr. 4324 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, T.Gh. a formulat contestaţie în anulare, ce a fost respinsă ca inadmisibilă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1447 din 18 martie 2013.
Revizuentul T.Gh. a formulat cerere de completare a dispozitivului acestei din urmă decizii, în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 2186 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În aceste condiţii, Înalta Curte a constatat că toate deciziile pretins potrivnice au fost pronunţate în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a municipiului Bucureşti, însă, cele trei decizii cu privire la care revizuentul a susţinut că ar fi potrivnicie, au fost pronunţate în acelaşi dosar; astfel, prin prima decizie s-a soluţionat recursul, prin cea de-a doua decizie, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei din recurs, iar prin ultima, cererea de completare a dispozitivului acestei din urmă hotărâri; prin urmare, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile pretins potrivnice să fi fost pronunţate în dosare diferite.
Totodată, instanţa învestită cu prima cerere de revizuire a apreciat că aspectele invocate prin cerere îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat, iar nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
În atare situaţie, Înalta Curte a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Faţă de cele anterior redate, reiese că prezenta cerere de revizuire (art. 322 pct. 1 şi pct. 7) este formulată împotriva unei decizii pronunţate de Înalta Curte în soluţionarea unei anterioare cereri de revizuire (art. 322 pct. 7).
Cu privire la temeiul de drept invocat de revizuent în această nouă revizuire, Înalta Curte constată că deşi acesta, formal, indică atât teza de la art. 322 pct. 1 cât şi pe cea de la art. 322 pct. 7 (în realitate, motivele dezvoltate neîncadrându-se în niciuna dintre aceste ipoteze), referirea din cuprinsul cererii la nepronunţarea instanţei de revizuire asupra admisibilităţii cererii de revizuire vizează primul dintre motivele arătate (art. 322 pct. 1), fără a putea fi identificate eventuale susţineri susceptibile a avea tangenţă cu cel de-al doilea temei al revizuirii (art. 322 pct. 7).
Astfel cum s-a menţionat în practicaua prezentei decizii, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire faţă de premisa descrisă la art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în ce priveşte obiectul cererii de revizuire.
Textul invocat prevede că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, poate fi promovată împotriva unei hotărâri definitive în apel sau prin neapelare sau o hotărâre a instanţei de recurs, atunci când evocă fondul.
Or, astfel cum deja s-a arătat decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire este pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea unei alte cereri de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., soluţionată pe calea excepţiei de inadmisibilitate.
Prin urmare, o hotărâre pronunţată în revizuire nu reprezintă nici o hotărâre definitivă în apel sau prin neapelare, după cum nu este nici o hotărâre a instanţei de recurs, caz în care, aceasta ar trebui să evoce fondul.
Dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. au valoarea unor norme imperative, de ordine publică, organizând exerciţiul acestei căi extraordinare de atac, în condiţiile şi pentru motivele strict şi limitativ stabilite de lege.
În consecinţă, cererea de revizuire promovată cu încălcarea acestor prevederi legale este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.Gh. împotriva Deciziei nr. 4642 din 21 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1091/2014. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
