ICCJ. Decizia nr. 1101/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1101/2014
Dosar nr. 61431/3/2010
Şedinţa publică din 1 aprilie 2014
După deliberare, în condiţiile art. 256 C. proc. civ, asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 688 din 3 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.R.A.V., în contradictoriu cu pârâtele SC M.D.C. SRL, SC M. SA, SC A.M. SRL, SC P.I. SA, SC M.G. SA şi a obligat pârâta SC M.D.C. SRL să achite reclamantului suma de 97.500 RON, reprezentând remuneraţia la zi datorată reclamantului, conform contractului de cesiune de drepturi de autor din 15 aprilie 2009 şi dobânda legală aferentă, respingând ca neîntemeiate capetele de cerere privind pârâtele SC M. SA, SC A.M. SRL, SC P.I. SA, SC M.G. SA.
Tribunalul a reţinut că, prin contractul de cesiune a drepturilor de autor din 15 aprilie 2009, reclamantul, în calitate de cedent autor, a cesionat exclusiv drepturile patrimoniale de autor asupra Proiectului de dezvoltare privind direcţiile optime de dezvoltare a business-ului cesionarului, respectiv pârâta SC M.D.C. SA, pe o perioada de 25 de ani, începând cu data de 15 aprilie 2009, cesiunea vizând orice teritoriu.
În condiţiile existenţei contractului de cesiune menţionat şi văzând că pârâta nu a contestat executarea obligaţiei de către reclamant şi a achitat, pe o perioada de 16 luni, remuneraţia datorată în temeiul art. 6 şi 9 din contract, iar numai ulterior, începând cu luna iulie 2010, a refuzat plata, în temeiul dispoziţiile art. 969 C. civ., tribunalul a obligat pârâta SC M.D.C. SRL să achite reclamantului suma de 97.500 RON reprezentând remuneraţia la zi, datorată conform contractului de cesiune din 15 aprilie 2009 şi dobânda legală.
Tribunalul a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere prin care reclamantul a cerut despăgubiri pentru folosirea, fără drept, de către pârâta a doua creaţii intelectuale separat create, respectiv baza de date ce reprezintă o segmentare a indicatorilor financiari specifici pieţelor pe care operează societăţile pârâte, reorganizare şi o nouă structură a acestor informaţii de natură publică, statistice etc., precum şi programul software constând în programul de gestiune actualizat care permite analiza business-ului societăţii la zi. Tribunalul a reţinut, pe de o parte, că aceste creaţii se circumscriu în fapt obligaţiei principale a reclamantului din contractul de cesiune, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit crearea unui program de calculator susceptibil de protecţie, conform legii dreptului de autor.
Prin Decizia civilă nr. 181A din data de 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă SC M.D.C. SRL, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B.R.A.V., a admis excepţia lipsei de interes şi a respins apelul declarat de apelantele-pârâte SC M. SA, SC A.M. SRL, SC P.I. SA, SC M.G. SA.
În privinţa admiterea excepţiei lipsei de interes în formularea apelului de către apelantele-pârâte SC M. SA, SC A.M. SRL, SC P.I. SA, SC M.G. SA, instanţa de apel a motivat că, prin sentinţa atacată, respectivele părţi apelante nu au căzut în pretenţii faţă de reclamant, nefiind stabilită vreo obligaţie în sarcina lor, pentru a exista interesul uzitării căii de atac.
În ceea ce priveşte caracterul nefondat al apelului declarat de apelanta-pârâtă SC M.D.C. SRL, instanţa de apei a reţinut că pârâta nu a dovedit argumentele invocate în întâmpinare, susceptibile să ducă la respingerea acţiunii, referitoare la nevalabilitatea contractului pentru lipsa obiectului, neîncadrarea dreptului cesionat în categoria celor patrimoniale de autor, vicierea consimţământului pârâtei şi nici natura şi întinderea răspunderii contractuale a reclamantului, raportat la invocata existenţă a raporturilor de muncă cu alte două pârâte.
A motivat Curtea că executarea, de către pârâtă, a obligaţiei de plată a remuneraţiei către reclamant, timp de 16 luni, precum şi inexistenţa vreunei obiecţiuni a pârâtei contractante, cu privire la calitatea proiectului ce a făcut obiectul contractului, aşa cum rezultă din răspunsul la interogatoriul administrat în cauză, conduc la concluzia că derularea raportului contractual nu a comportat discuţii privind lipsa obiectului acestuia sau vicierea consimţământului pârâtului, astfel cum s-a susţinut în apărare.
De asemenea, răspunsurile la interogatoriile administrate celorlalte două pârâte, SC M. SA şi SC A.M. SRL, foste angajatoare ale reclamantului în perioada contractării, relevă faptul că funcţia deţinută de către reclamant la aceste societăţi nu implica atribuţii de creaţie a programelor de calculator ori a bazelor de date, pentru a se reţine o legătură cu obiectul cesiunii.
Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, obligaţia principală asumată de reclamant, descrisă în preambulul actului, o reprezintă crearea şi predarea către cesionar, a raportului, iar baza de date şi programul software, pretins a fi fost create separat şi asupra cărora au fost respinse, în fond, pretenţiile reclamantului, sunt mijloace concrete de realizare a "Proiectului de dezvoltare" contractat.
Ca atare, în considerarea valabilităţii contractului, cu această argumentaţie şi analizând pretenţiile reclamantului rezultate din efectuarea parţială de către pârâtă a plăţii remuneraţiei datorate, prima instanţă a stabilit corect că obligaţiile asumate de pârâtă prin contractul de cesiune, sunt perfect valabile.
A mai reţinut instanţa de apel că art. 294 alin. (1) C. proc. civ. conţine interdicţia de formulare în apel a unor cereri noi, iar ceea ce invocă apelanta-pârâtă contractantă, sub forma constatării existenţei erorii sale cu privire la obiectul contractului de cesiune, la momentul încheierii acestuia, reprezintă introducerea unei noi pretenţii direct în faza judecăţii în apel.
Prin cererea formulată la data de 28 octombrie 2013, pârâta S.C M.D.C. SRL a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 181A din data de 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, întemeiat de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului, modificarea sentinţei primei instanţe şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În sinteză, recurentul a invocat că instanţa de apel a apreciat eronat situaţia existentă în dosar înlăturând în mod greşit apărările recurentei referitoare la nulitatea contractului de cesiune ce derivă din lipsa obiectului contractului de cesiune urmare a inexistenţei operelor creaţie a reclamantului în sensul dispoziţiilor Legii nr. 8/1996; lipsa calităţii de titular de drepturi de autor a reclamantului din perspectiva dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 8/1996 şi eroarea în care s-a aflat recurenta la încheierea contractului de cesiune, având în vedere precizările reclamantului făcute, pentru prima dată, în faţa instanţei de fond, la termenul din data de 24 ianuarie 2012, iar nu în apel.
A mai susţinut faptul că, dacă obiectul contractului ar fi apreciat ca operă de creaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 8/1996, drepturilor de autor aparţin angajatorilor SC M. SA şi respectiv SC A.M. SRL, iar nu reclamantului.
Prin cererea formulată la data de 31 martie 2014, intimatul-reclamant B.R.A.V. a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de faptul că SC M.D.C. SRL, a fost radiată din registrul comerţului în baza Sentinţei nr. 9247 din 6 noiembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 34487/3/2012, depunând înscrisuri în acest sens.
Recursul urmează a fi anulat, ca netimbrat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că recurenta SC M.D.C. SRL a fost citată pentru termenul de judecată din data de 1 aprilie 2014 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 RON şi a timbrului judiciar de 0,15 RON, datorată în temeiul prevederilor art. 5 lit. b) coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, obligaţie căreia pârâta nu s-a conformat, taxa de timbru nefiind achitată.
În raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 3 şi 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, taxele de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat.
În condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţele judecătoreşti pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar putând fi amânată doar până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu anularea acţiunii sau a cererii, dispoziţii incidente şi în cazul neaplicării timbrului judiciar.
În speţă, recurenta SC M.D.C. SRL, deşi legal citată cu respectarea dispoziţiilor art. 114 ind. 3 alin (3) C. proc. civ., nu s-a conformat cerinţei legale referitoare la achitarea taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
Având în vedere că recurenta, deşi legal citată pentru termenul de judecată, nu a făcut dovada achitării ori scutirii de plata taxei de timbru, Înalta Curte va dispune anularea, ca netimbrată, a cererii de recurs, fără a mai analiza, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de fond a lipsei de interes sau criticile aduse hotărârii prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC M.D.C. SRL împotriva Deciziei nr. 181A din data de 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 aprilie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1102/2014. Civil → |
|---|
